Despagubiri Sentinta civila nr. 243 din data de 17.06.2010
pronunțată de Judecatoria Moinesti

SENTINTA CIVILA NR. 1546/17.06.2010
Prin cererea inregistrata pe rolul instantei sub nr.555/260/10.02.2009, reclamanta SC P SA, prin lichidator judiciar LICHIDATOR INSTANT EXPERT S.P.R.L., a chemat in judecata pe paratul SC C SA solicitand instantei sa il oblige pe parat la plata catre reclamanta a sumei de 9671.65 lei, din care suma de 8902.48 lei, reprezentand pret materiale conform facturii fiscale nr. 100256/31.10.2007, iar suma de 769.17 lei, reprezentand dobanda legala aferenta debitului, calculata pana la data de 17.11.2008, precum si actualizarea sumei pretinsa cu titlu de dobanda, de la data la care a fost calculata si pana la data platii.
In motivarea cererii reclamanta a aratat, in esenta, ca reclamanta a furnizat paratei, la solicitarea acesteia prin comanda nr.932/20.09.2007, materiale in valoare de 8902.48 lei, pentru care a emis factura fiscala nr. 100256/31.10.2007, iar parata, desi a receptionat marfa, nu a platit contravaloarea acesteia.
Reclamanta a mai aratat ca desi a notificat societatea parata in vederea realizarii procedurii concilierii prealabile, aceasta nu a raspuns convocarii.
In drept reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.112-1141 C.proc.civ., ale art.993-994 C.civ, ale art.43 C.com. si ale art.2-3 din OG nr.9/2000.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru, conform art.77 din Legea nr.85/2006.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de inscrisuri.
In temeiul art.242 C.proc.civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei si in lipsa reprezentantului sau.
Prin intampinare, parata a solicitat instantei sa constate intervenirea compensatiei legale si, in consecinta sa respinga cererea ca neintemeiata.
in motivare, parata a aratat, in esenta, ca, in calitate de distribuitor, a livrat reclamantei, in cursul anului 2007, diferite cantitati de produse abrazive.
Avand in vedere ca reclamanta nu a platit contravaloarea marfii livrate, partile s-au inteles ca partea de marfa care mai exista pe stocul reclamantei sa ii fie returnata societatii parate, iar reclamanta urma sa emita o factura a carei valoare sa se compenseze cu o parte din suma datorata paratei, insa, desi operatiunea de returnare a marfii a avut loc, datorita faptului ca reclamanta a intrat in faliment, nu s-a mai putut semna ordinul de compensare a sumelor.
in probatiune parata a depus la dosarul cauzei un set de inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Intre parti a existat in cursul anului 2007 o relatie comerciala in virtutea careia parata, in calitate de vanzator, i-a livrat reclamantei, in calitate de cumparator, diferite cantitati de marfa, in schimbul unui pret (fila 14).
La data de 16.08.2007, reclamanta avea o datorie catre parata in cuantum de 20526.98 lei (fila 14).
intrucat reclamanta intampina greutati financiare - motiv pentru care la data de 01.10.2007 s-a si deschis impotriva sa procedura de faliment (filele 8-9) - la data de 20.09.2007, partile au convenit ca marfa livrata si neachitata de reclamanta pana la acea data, care se mai gasea pe stocul reclamantei sa ii fie returnata paratei, mijlocul ales de parti pentru realizarea acestei operatiuni fiind vanzarea-cumpararea in sens invers, urmand ca suma datorata de parata cu titlu de pret sa se compenseze cu datoria reclamantei catre parata.
In executarea acestui contract de vanzare-cumparare in forma simplificata parata i-a comunicat reclamantei comanda nr.932/20.09.2007, prin care ii solicita acesteia sa ii vanda marfa care se mai gasea pe stocul sau, in valoare de 8902.48 lei (fila 2).
Potrivit art.1295 alin.l C.civ., "vinderea este perfecta intre parti (...) indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat".
Aceste aspecte rezulta din examinarea facturilor fiscale emise atat de reclamanta cat si de catre parata.
Astfel, instanta constata ca, spre exemplu, din factura fiscala seria VS CAB nr.731/23.07.2007 (fila 7) reiese faptul ca parata i-a vandut reclamantei produsul denumit "SUPERTIT FIN RUTILIC 2.50" cu pretul de 7.66 lei/kg, iar din factura fiscala seria A nr. 100256/31.10.2007 reiese ca reclamanta i-a vandut paratei acelasi produs cu acelasi pret (fila 5 verso).
De asemenea, din factura fiscala seria VS CAB nr.731/23.07.2007 (fila 7) reiese faptul ca parata i-a vandut reclamantei produsul denumit
"SUPERTIT FIN RUTILIC 3.25" cu pretul de 7.06 lei/kg, iar din factura fiscala seria A nr. 100256/31.10.2007 reiese ca reclamanta i-a vandut paratei acelasi produs cu acelasi pret (fila 5 verso).
Datorita faptului ca la data de 01.10.2007 s-a dispus, prin sentinta civila nr.393/01.10.2010, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr.4963/110/2007, deschiderea procedurii falimentului in forma simplificata impotriva societatii reclamante, reclamanta nu a mai avut posibilitatea de a semna ordinul de compensare cu privire la suma de 8902.48 lei (filele 8-9 si 18).
De asemenea, din acelasi motiv, reclamanta nu a mai avut nici posibilitatea de a executa obligatia de a face izvorata din contractul de vanzare-cumparare incheiat cu parata, anume aceea de a livra marfa catre parata, astfel ca livrarea marfii si emiterea facturii fiscale au avut loc abia la data de 31.10.2007 (fila 5 verso).
In aceste conditii, rezulta, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca la data de 20.09.2007, data incheierii contractului-de vanzare-cumparare in forma simplificata, reclamanta avea fata de parata o datorie certa, lichida si exigibila in cuantum de 20526.98 lei (fila 14), iar parata avea fata de reclamanta o datorie certa, lichida si exigibila in cuantum de 8902.48 lei.
Potrivit art.52 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii.
Potrivit art.1144 C.civ., "compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, si chiar cand debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting reciproc in momentul cand ele se gasesc existand deodata si pana la concurenta cotitatii lor respective", iar potrivit art.1145 alin.l C.civ., "compensatia n-are loc decat intre doua datorii care deopotriva au ca obiect o suma de bani (...) si care sunt deopotriva lichide si exigibile".
Avand in vedere ca in cauza erau indeplinite, la data de 20.09.2007, deci anterior datei deschiderii procedurii falimentului in forma simplificata impotriva societatii reclamante - data de 01.10.2007 (filele 8-9), conditiile compensatiei legale, intrucat creantele erau reciproce, ambele aveau ca obiect o suma de bani, erau certe, lichide si exigibile de la data de 20.09.2007, instanta constata ca la data de 20.09.2007, creanta reclamantei avand ca obiect suma de 8902.48 lei s-a stins ca efect al compensatiei legale.
Avand in vedere aceste considerente, instanta constata ca actiunea formulata de reclamanta este neintemeiata, motiv pentru care o va respinge.