Contract de credit pentru investitii imobiliare pierdut
Exceptia lipsei de interes
In conditiile in care apelanta-reclamanta a facut dovada ca nu mai detine (a pierdut) contractul de credit pentru investitii imobiliare, nu poate fi retinuta sustinerea primei instante potrivit careia apelanta-reclamanta nu ar justifica un interes intrucat detine un titlu executoriu reprezentat de contractul de credit, care poate fi pus in executare.
- Articolul 32 alin.1 lit. d Noul Cod de procedura civila
- Articolul 33 Noul Cod de procedura civila (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.650 din 18.09.2014) Deliberand asupra apelului de fata, retine urmatoarele : 1). Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Civila sub nr.20836/3/2013 reclamanta A.B.R.SA a solicitat, in contradictoriu cu parata T.J.C., ca prin hotararea ce se va pronunta instanta sa oblige parata la plata sumei de 75.705,50 Euro reprezentand suma datorata in baza contractului de credit pentru investitii imobiliare nr.561005(111H25M09306004)/20.02.2004.
In motivare s-a aratat ca parata T.J.C. a solicitat A.B.R.SA - S. D. acordarea unui credit, ocazie cu care a completat si semnat o cerere de credit pentru persoane fizice aferenta tipului de contract pentru care a optat.
S-a mentionat ca in urma analizarii cererii paratei, intre aceasta si A.B.R.SA a fost incheiat in data de 20.02.2004 Contractul de credit pentru investitii imobiliare nr.561005 (111H25M093060004), prin care banca a pus la dispozitia clientei un imprumut in suma de 80.500 EUR, acordat pe o perioada de 180 de luni.
S-a precizat ca, avand in vedere specificul tipului de contract pentru care parata T.J.C. in calitate de debitor garant a optat, intre aceasta si A.B.R.SA a fost incheiat Contractul de Garantie Imobiliara autentificat sub nr.442/20.02.2004 de catre Biroul Notarilor Publici Asociati G.E., S.S., D.T., prin care garantul se obliga conform pct. II sa constituie in favoarea Bancii o ipoteca de rangul I asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Mihaileni nr.20, inscris in CF nr.30494 a localitatii Bucuresti, Sector 1, constand in teren in suprafata de 420 mp din acte, 407,18 mp din masuratori, cu nr. cadastral 13687 si constructia situata pe acesta, compusa din parter si un etaj, in suprafata construita de 148,93 mp, cu nr. cadastral 13687/1.
S-a indicat ca tot la acest punct al contractului este mentionat expres faptul ca ipoteca se constituie in garantarea facilitatii de credit in suma de 80.500 EUR, a dobanzilor, costurilor, majorarilor si penalitatilor, facilitate acordata de A.B.R.SA - Sucursala Dorobanti debitorului T.J.C..
S-a invederat ca incepand cu luna februarie 2012, T.J.C.a inceput sa inregistreze intarzieri la plata ratelor, imprejurare fata de care banca a comunicat prin intermediul executorului judecatoresc o notificare in data de 14.09.2012 inregistrata sub nr. 10513421, careia numita T.J.C.nu i-a dat curs.
S-a aratat ca, in data de 14.02.2013, A.B.R.SA a convocat-o pe parata la conciliere, in vederea solutionarii amiabile a litigiului, insa nici la acest nou demers al Bancii nu s-a dat curs.
S-a mentionat ca prezenta cerere de chemare in judecata este formulata motivat de faptul ca, in urma verificarilor din propria arhiva, banca nu mai detine Contractul de credit pentru investitii imobiliare nr.561005 (111H25M093060004V20.02.2004, imprejurare fata de care se solicita instantei sa dispuna prin hotararea ce se va pronunta obligarea paratei T.J.C.la plata sumei de 75.705,50 EUR reprezentand credit nerambursat, dobanzi si dobanda penalizatoare.
S-a precizat ca au fost anexate extrasele de cont din care rezulta faptul ca debitoarea a retras suma de 80.500 EUR, pe care banca a pus-o la dispozitie conform contractului mai sus mentionat si ca debitoarea a achitat o parte din creditul acordat, asa cum rezulta din extrasele de cont anexate.
S-a invederat ca intre parti a intervenit un contract prin manifestarea de vointa cu privire la incheierea actului juridic, parata dandu-si consimtamantul la incheierea Contractului de credit pentru investitii imobiliare nr.561005 (111H25M093060004)/20.02.2004, insusindu-si clauzele acestuia, asa cum le-a negociat cu banca.
S-a indicat ca, in raport de tipul facilitatii pentru care s-a optat, a fost incheiat intre aceleasi parti Contractul de Garantie Imobiliara autentificat sub nr.442/20.02.2004 de catre Biroul Notarilor Publici Asociati G.E., S.S., D.T..
S-a sustinut ca actul juridic este manifestarea de vointa a unei persoane cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret.
S-a mentionat ca pentru validitatea actului juridic de care s-a facut vorbire au fost intrunite, cumulativ, urmatoarele conditii: persoana care a contractat, respectiv parata T.J.C.a avut capacitatea de a contracta ; consimtamantul a fost valabil exprimat si a fost dat cu intentia de a produce efecte juridice; obiectul este determinat; cauza este licita.
S-a aratat ca sunt indeplinite si conditiile avute in vedere de lege si anume ca exista o fapta ilicita prin neexecutarea obligatiilor asumate prin contract, existenta prejudiciului, vinovatia debitorului si existenta unui raport de cauzalitate intre fapta debitorului si prejudiciul produs.
S-a invocat dispozitiile art.1350 Noul Cod civil - raspunderea contractuala, precum si prevederile art.2164 al.1 Noul Cod civil.
In drept, s-au invocat dispozitiile art.6, art.1350, art.2164, art.2167 Noul Cod civil, art.148 si art.194 NCPC.
La cerere s-au atasat inscrisuri (f.8-44).
2). La data de 30.07.2013, prin Serviciul Registratura, parata T.J.C. a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia netimbrarii sau insuficientei timbrari, exceptia inadmisiblitatii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
S-a mentionat ca, potrivit art.197 Cod proc.civ, pentru situatia in care cererea de chemare in judecata nu a fost timbrata sau a fost timbrata insuficient, astfel cum s-a dispus de catre instanta in sarcina reclamantei, parata solicita sa se dispuna anularea cererii de chemare in judecata.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii, s-a invederat ca, potrivit art.194 lit.d) Cod proc.civ coroborat cu art.3 si art.5 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009, actiunea este inadmisibila intrucat reclamanta a invocat prin cererea de chemare in judecata prevederile Codului civil intrat in vigoare la data de 1 octombrie 2011 in conditiile in care actul juridic dedus judecatii a fost perfectat anterior acestei date, desi acesta "nu poate genera alte efecte juridice decat cele preva2ute de legea in vigoare la data incheierii (...) lor".
Pe fond, s-a sustinut ca reclamanta nu a facut dovada raporturilor contractuale intrucat printre inscrisurile depuse nu se afla si Contractul de credit pentru investitii imobiliare nr.561005/20.04.2004, iar in lipsa acestuia raporturile juridice dintre parti nu sunt guvernate de regulile aplicabile raspunderii civile contractuale.
S-a precizat ca prin cererea de chemare in judecata nu a fost dovedita pretentia reclamantei de obligare a paratei, conform "Fisa de cont - creante din credite de investitii imobiliare", la plata sumei de 75.705,50 euro din care 61.046,14 Euro credit nerambursat si 14.659,36 euro dobanzi si penalitati.
S-a indicat ca nu a fost depusa si nu a fost dovedita presupusa creanta a reclamantei, modalitatea de calcul a pretentiilor nefiind prezentata, motiv pentru care nici nu se pot formula aparari pertinente.
S-a invederat ca in masura in care reclamanta a facut dovada raporturile juridice, toate platile efectuate de parata reprezinta plati partiale esalonate ale sumei de 80.500 Euro, urmand a fi deduse aceasta suma, iar ipoteca de rang I garanteaza plata sumei de 80.500 euro si dobanzile aferente.
S-a aratat ca nu sunt inscrise sarcini pentru penalitati, costuri, dobanda penalizatoare etc. si, intrucat reclamata nu face dovada vreunui acord de vointa al partilor cu privire la rata dobanzii, penalitati etc, in temeiul dispozitiilor legale incidente, parata poate fi obligata la restul de plata ce rezulta urmare a platilor efectuate de aceasta din suma de 80.500 Euro plus dobanda legala, dobanda datorata de la data punerii in intarziere.
Referitor la dobanda, s-a indicat ca aceasta trebuie calculata avand in vedere dobanda legala, conform prevederilor legale incidente, respectiv OG nr.5/2000 si OG nr.13/2011.
In drept, s-au invocat dispozitiile art.205 NCPC.
3). La data de 12.08.2013, prin Serviciul Registratura, reclamanta A.B.R.SA a depus la dosar raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiilor netimbrarii si inadmisibilitatii, iar pe fond obligarea paratei la plata sumei de 75.705,50 Euro.
S-a invederat ca prin cererea de chemare in judecata s-a precizat cuantumul pretentiilor, respectiv suma de 75.705,50 EUR si a fost achitata taxa judiciara de timbru in suma de 7.404,18 lei prin ordinul de plata nr.116145/29.05.2013, conform art.2 alin.(1) lit. g) din Legea nr. 146/1997.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii s-a mentionat ca instanta nu este tinuta de temeiul juridic al cererii indicata de reclamant, putand sa schimbe calificarea juridica data de parti actelor si faptelor juridice, asa cum rezulta din prevederile art.22 alin.(4) NCPC.
S-a sustinut ca prin actiunea formulata banca a indicat ca temei legal dispozitiile din Noul Cod civil, instanta urmand a stabili dispozitiile legale aplicabile spetei. Indiferent de actele normative invocate, atat in cazul Codului civil din 1864, cat si in Noul Cod Civil dispozitiile sunt aceleasi in ceea ce priveste raspunderea contractuala si obligatia de restituire a imprumutului acordat.
S-a precizat ca pretentiile bancii sunt dovedite prin contractul de ipoteca semnat de parata T.J.C., chitantele de plata a ratelor aferente contractului de credit, cat si extrasele de cont. Asa cum rezulta din cuprinsul contractului de garantie reala imobiliara autentificat sub nr.442 din data de 20 februarie 2004 de BNP E., S. si T., debitoarea T.J.C.a constituit in favoarea Bancii o ipoteca asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Mihaileni nr.20, sector 1, intabulat in cartea funciara nr.30494 a localitatii Bucuresti. Conform art.2 din acest contract "ipoteca se constituie in garantarea facilitatii in credit in suma de 80.500 EUR a dobanzilor, costurilor majorarilor si penalitatilor, asa cum acestea sunt mentionate in contractul de facilitate de credit nr.026/2004 si actele aditionale la contract in vigoare la data executarii".
S-a indicat ca prin cererea de reesalonare pentru persoana fizice formulata de catre debitoarea T.J.C. inregistrata la A.B.R.SA sub nr.18516/08.11.2010, aceasta a cerut aprobarea unei reesalonari a creditului, ca urmare a modificarii veniturilor, mentionand in cuprinsul cererii ca poate rambursa lunar suma de 400 EUR, ca urmare a diminuarii veniturilor.
S-a aratat ca orice contract de imprumut este un contract real, acesta luand nastere la data remiterii bunului. Astfel, prin virarea sumei de 80.500 EUR de catre banca in contul debitoarei, asa cum rezulta din extrasele de cont, se face dovada raporturilor contractuale dintre banca si T.J.C..
4). La termenul de judecata din data de 09.10.2013, parata a renuntat la judecata exceptiei netimbrarii, iar prima instanta a respins exceptia inadmisibilitatii.
La acelasi termen de judecata, parata a invocat exceptia lipsei de interes a reclamantei in formularea cererii de chemare in judecata.
5). Prin Sentinta civila nr.6265/23.10.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Civila in dosarul nr.20836/3/2013 s-a admis exceptia lipsei de interes si s-a respins actiunea formulata de reclamanta SC A. B. R. in contradictoriu cu parata T.J.C.ca fiind lipsita de interes.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele :
"Potrivit sustinerii reclamantei SC A. B. R., intre aceasta si parata, persoana fizica s-a incheiat in data de 20.02.2004 Contractul de credit pentru investitii imobiliare nr.561005 (111H25M093060004), prin care Banca a pus la dispozitia clientei un imprumut in suma de 80.500 EUR, acordat pe o perioada de 180 de luni.
Tot potrivit sustinerilor reclamantei, parata T.J.C.in calitate de debitor garant a optat, ca intre aceasta si A.B.R.SA a fost incheiat Contractul de Garantie Imobiliara autentificat sub nr.442/20.02.2004 de catre Biroul Notarilor Publici Asociati G.E., S.S., D.T., prin care garantul se obliga conform pct. II sa constituie in favoarea Bancii o ipoteca de rangul I asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Mihaileni nr.20, inscris in CF nr.30494 a localitatii Bucuresti, Sector 1, constand in teren in suprafata de 420 mp din acte, 407,18 mp din masuratori, cu nr. cadastral 13687 si constructia situata pe acesta, compusa din parter si un etaj, in suprafata construita de 148,93 mp, cu nr. cadastral 13687/1.
Retine tribunalul ca prezenta actiune a fost formulata de reclamanta, motivat de faptul ca in urma verificarilor din propria arhiva, Banca nu mai detine Contractul de credit pentru investitii imobiliare nr.561005 (111H25M093060004V20.02.2004, imprejurare fata de care se solicita instantei sa dispuna prin hotararea ce se va pronunta obligarea paratei T.J.C. la plata sumei de 75.705,50 EUR reprezentand credit nerambursat, dobanzi si dobanda penalizatoare.
Conditiile generale de exercitare a actiunii civile, care sunt, in acelasi timp, si conditiile ce trebuie indeplinite pentru ca o persoana fizica sau juridica sa fie parte intr-un proces civil, sunt urmatoarele: (1) are capacitate procesuala, in conditiile legii, (2) are calitate procesuala, (3) formuleaza o pretentie si (4) justifica un interes(art.32 C.proc.civ).
Prin interes se intelege folosul practic urmarit de cel care a pus in miscare actiunea civila, respectiv oricare din formele procedurale care intra in continutul acesteia. Or, in prezenta cauza, reclamanta nu justifica niciun interes pentru formularea cererii de chemare in judecata, intrucat pentru realizarea creantei sale detine deja un titlu executoriu reprezentat de contractul de credit, astfel incat, in cazul admiterii actiunii nu ar dobandi niciun folos material.
In conformitate cu art. 632 Cod procedura civila, executarea silita se poate efectua numai in temeiul unei hotarari judecatoresti ori al unui alt inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Potrivit art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 si art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, contractele de credit, inclusiv contractele de garantie reala sau personala, incheiate de o institutie de credit constituie titluri executorii. Astfel, contractul de credit nr. 561005 (111H25M093060004) reprezinta titlu executoriu, conform dispozitiilor legale sus mentionate.
In ceea ce priveste apararile reclamantei fata de exceptia invocata, tribunalul le considera vadit neintemeiate, deoarece forta executorie a contractului de credit nu are caracter intuitu personae in ceea ce priveste institutia de creditare. Din dispozitiile clare ale art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 se observa cu usurinta ca pentru a avea forta executorie este necesar ca contractul de credit sa fie incheiat cu o institutie de credit, neexistand nicio dispozitie care sa inlature acest caracter in cazul transmiterii drepturilor creditorilor.
In aceeasi ordine de idei, apararea reclamantei potrivit careia a pierdut contractul nu poate fi retinuta de tribunal ca fiind pertinenta, avand in vedere ca, pe de o parte, reclamanta nu a probat in niciun fel cele sustinute, iar pe de alta parte, reclamanta isi invoca propria culpa in obtinerea unui avantaj, incalcand astfel dispozitiile art.56 alin.1 din Legea nr.58/1998, dispozitii care prevad faptul ca "toate operatiunile de credit si garantie ale bancilor trebuie consemnate in documente contractuale din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile respectivelor tranzactii. Aceste documente trebuie pastrate de banci si puse la dispozitia personalului autorizat al BNR, la cererea acestuia".
A accepta sustinerea reclamantei potrivit careia o astfel de actiune prezinta interes, ar insemna ca impotriva debitorului sa se poata utiliza si alte cai decat cele prevazute de lege, ceea ce, in lipsa unui temei legal, ar conduce la pronuntarea unei hotarari netemeinice. Desi, aparent, formularea unei astfel de cereri de chemare in judecata ar fi si in beneficiul debitorului, in realitate, paratul-debitor ar putea sa fie obligat la plata unor cheltuieli oneroase, in speta, la plata cheltuielilor de judecata.
Fata de aceste considerente, tribunalul, in baza art.32, 33 C.proc.civ cu referire la art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 si art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 si art.56 alin.1 din Legea nr.58/1998, va admite exceptia lipsei de interes in formularea prezentei actiuni, si, pe cale de consecinta, va respinge actiunea formulata de reclamanta SC A. B. R. in contradictoriu cu parata T.J.C.ca fiind lipsita de interes".
6). Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta A.B.R.SA, solicitand admiterea apelului, anularea sentintei atacate in sensul respingerii exceptiei lipsei de interes, iar pe fond admiterea cererii de chemare in judecata.
In motivare s-a aratat ca parata a solicitat A. B. R. SA - S. D. acordarea unui credit, ocazie cu care a completat si semnat o cerere de credit pentru persoane fizice aferenta tipului de contract pentru care a optat.
S-a mentionat ca in urma analizarii cererii paratei, intre aceasta si A. B. R. SA a fost incheiat in data de 20.02.2004 Contractul de credit pentru investitii imobiliare nr.561005 (111H25M093060004), prin care Banca a pus la dispozitia clientei un imprumut in suma de 80.500 EUR, acordat pe o perioada de 180 de luni.
S-a precizat ca, avand in vedere specificul tipului de contract pentru care parata T.J.C.in calitate de debitor garant a optat, intre aceasta si A. B. . SA a fost incheiat Contractul de Garantie Imobiliara autentificat sub nr.442/20.02.2004 de catre Biroul Notarilor Publici Asociati G.E., S.S., D.T., prin care garantul se obliga conform pct.II sa constituie in favoarea Bancii o ipoteca de rangul I asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Mihaileni nr.20, inscris in CF nr.30494 a localitatii Bucuresti, Sector 1, constand in teren in suprafata de 420 mp din acte, 407,18 mp din masuratori, cu nr. cadastral 13687 si constructia situata pe acesta, compusa din parter si un etaj, in suprafata construita de 148,93 mp, cu nr. cadastral 13687/1.
S-a invederat ca, incepand cu luna februarie 2012, T.J.C.a inregistrat intarzieri la plata ratelor, imprejurare fata de care reprezentantii bancii s-au intalnit cu parata in vederea identificarii unor variante acceptabile de restituire a creditului contractat, ocazie cu care aceasta s-a angajat la rambursarea facilitatii acordate.
S-a sustinut ca banca a continuat diligentele in vederea solutionarii amiabile a diferendului cu clienta sa, sens in care a comunicat prin intermediul executorului judecatoresc o notificare careia T.J.C.nu i-a dat curs (notificare aflata la dosarul cauzei).
S-a aratat ca la data de 14.02.2013, A. B. R.SA a convocat-o pe parata la conciliere, in vederea solutionarii amiabile a litigiului intervenit intre parti, insa nici la acest nou demers al bancii nu s-a dat curs.
S-a mentionat ca, desi instanta de fond a redat definitia interesului, ulterior, rationamentul logico-juridic este profund gresit.
S-a precizat ca interesul reprezinta folosul practic urmarit de cel care a pus in miscare actiunea civila, acesta putand fi : material (cand se urmareste obtinerea unui folos de ordin patrimonial, de ex : revendicarea unui bun, plata unei datorii) sau moral (cand se urmareste un scop nepatrimonial, de ex: punerea sub interdictie).
S-a indicat ca, atat Noul Cod de procedura civila, cat si doctrina au statuat ca trebuie indeplinite anumite conditii ale interesului :
- sa fie legitim - sa nu vina in contradictie cu legea
- sa fie personal si direct - folosul practic sa-l vizeze pe cel ce recurge ia forma procedurala si nu pe altcineva si in cazul in care actioneaza alte persoane sau organe in locul titularului, folosul se resfange asupra lor
- sa fie nascut si actual - sa existe la momentul la care se exercita actiunea, in sensul ca, daca cel care actioneaza s-ar abtine, s-ar expune unui prejudiciu.
S-a sustinut ca interesul bancii in promovarea prezentei cereri de chemare in judecata, pe langa faptul ca indeplineste toate cerintele evocate anterior, este justificat de faptul ca, in lipsa contractului incheiat cu parata T.J.C., trebuie sa recupereze suma ce ii este datorata.
S-a aratat ca motivarea instantei de fond conform careia nu poate fi retinuta ca pertinenta sustinerea ca a fost pierdut contractul de credit intrucat banca nu a probat cele sustinute, este neintemeiata, nefondata si vine in conflict cu un rationament logico-juridic.
S-a invederat ca nu poate fi dovedit un fapt negativ, iar banca a facut indirect, prin probele administrate in cauza, proba faptului pozitiv contrar, de care instanta nu a tinut seama.
S-a mentionat ca in situatia in care banca ar fi in posesia contractului de credit care este titlu executoriu, putand proceda prin urmare la executarea silita a debitoarei sale, ar fi trecut direct la aceasta cale de recuperare a creantei sale, cu atat mai mult cu cat, are constituita o ipoteca asupra unui imobil in urma acordarii creditului in litigiu.
S-a precizat ca in lipsa contractului de credit, evident ca banca nu a putut incepe executarea silita direct, in conditiile in care era o cale mai usoara si mai rapida in vederea recuperarii sumei de bani ce ii este datorata.
S-a mai adaugat ca, in conditiile in care ii este datorata o suma de bani si avand un titlu executoriu, respectiv contractul de credit, nu mai putea fi luata in considerare de catre banca investirea unei instante cu o cerere de chemare in judecata, in conditiile in care a trebuit achitata si taxa de timbru aferenta cererii.
S-a sustinut ca este neintemeiata si mentiunea instantei de fond cu privire la o eventuala invocare a propriei culpe de catre banca fata de imprejurarea ca inscrisul, respectiv contractul de credit, nu se mai regaseste faptic.
S-a aratat ca aceasta sustinere evidentiaza o interpretare eronata a ceea ce inseamna invocarea propriei culpe, in conditiile in care, desi se acorda toata atentia pastrarii in depline conditii de siguranta a unor asemenea inscrisuri, nu poate fi exclusa ca exceptie de la regula si posibilitatea faptica ca aceste contracte sa nu mai poata fi folosite.
S-a mentionat ca, fata de aceste situatii, materia dreptului civil a pus la dispozitia celor interesati acele institutii juridice si posibilitatea de a se folosi de mijloace probatorii adecvate, ce pot fi utile si pertinente unei cauze tocmai pentru a se demonstra pretentiile ce sunt avute.
S-a mai adaugat ca cererea bancii trebuie privita si din perspectiva executarii silite, care ar fi putut fi facuta firesc in baza contractului de credit incheiat intre banca si parata, tocmai din cauza faptului ca nu au fost indeplinite obligatiile de restituire a sumelor datorate, dar care la acest moment nu poate fi inceputa motivat de faptul ca reclamanta nu detine un titlu.
S-a precizat ca neintemeiata si nefondata este motivarea instantei si cu privire la eventualul prejudiciu care s-ar crea paratei in urma admiterii cererii bancii, care nu ar fi ales un mijloc prevazut de lege, omitand faptul ca nu parata T.J.C.a imprumutat banca, ci A. B. R. SA este cea care a pus la dispozitia acesteia o suma de bani pe care aceasta refuza sa o plateasca.
S-a indicat ca instanta de fond avea de asemenea posibilitatea, dand curs rolului sau activ in aflarea adevarului, pipaind fondul cauzei, sa observe ca a fost depusa la banca de catre parata o cerere de reesalonare pentru persoane fizice, inregistrata sub nr.18516/08.11.2010, prin care a cerut aprobarea unei reesalonari a creditului, ca urmare a modificarii veniturilor, mentionand in cuprinsul cererii ca poate rambursa lunar suma de 400 EUR, ca urmare a diminuarii veniturilor sale.
S-a invederat ca cerere de chemare in judecata a fost promovata in urma unui referat privind initierea procedurilor de executare silita si declararea facilitatii/facilitatilor acordate ca si indoielnice ce a fost supus analizei Comitetului de Arierate al Bancii care a luat decizia formularii actiunii.
In drept, s-au invocat dispozitiile art.466, art.476, art.480 NCPC, art.969, art.970, art.1584 Cod civil de la 1864.
7). La data de 15.09.2014, prin Serviciul Registratura, apelanta - reclamanta A.B.R.SA a depus la dosar o precizare a cererii de apel prin care a solicitat admiterea apelului, anularea sentintei atacate, respingerea exceptiei lipsei de interes si trimiterea cauzei spre rejudecare (f.194 dosar apel).
8). In faza apelului s-a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri.
9). Analizand apelul declarat, raportat la dispozitiile art.479 - 480 din Noul Cod de procedura civila, Curtea retine urmatoarele :
Critica apelantei - reclamante A.B.R.SA referitoare la gresita admitere a exceptiei lipsei de interes este intemeiata.
Trebuie observat ca, potrivit art.32 al.1 lit.d NCPC, interesul este una dintre conditiile de exercitare a oricarei forme de manifestare a actiunii civile.
Conform art.33 NCPC, interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual.
In practica judiciara si in doctrina s-a aratat ca prin interes se intelege folosul practic urmarit de catre cel care a pus in miscare actiunea civila, respectiv oricare dintre formele concrete de manifestare a acesteia.
Curtea constata ca apelanta - reclamanta A.B.R.SA justifica un interes determinat, legitim, personal, nascut si actual in formularea cererii de chemare in judecata care formeaza obiectul prezentei cauze.
Folosul practic urmarit de apelanta - reclamanta este reprezentat de obtinerea unui titlu executoriu (hotarare judecatoreasca), in eventualitatea in care va castiga prezentul procesul, in conditiile in care nu mai detine contractul de credit pentru investitii imobiliare nr.561005 (111H25M093060004V20.02.2004) din data de 20.02.2004 pentru a putea solicita punerea in executare a acestuia.
Contrar primei instante, Curtea apreciaza ca apelanta - reclamanta a probat faptul ca nu mai detine contractul credit pentru investitii imobiliare nr.561005 (111H25M093060004V20.02.2004) din data de 20.02.2004.
Astfel, apelanta - reclamanta A.B.R.SA a sustinut ca, in urma verificarilor efectuate in propria arhiva, nu mai detine contractul de credit pentru investitii imobiliare nr.561005 (111H25M093060004V20.02.2004) din data de 20.02.2004.
Trebuie observat ca, potrivit art.249 NCPC, cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege.
In primul rand, trebuie remarcat ca in speta se pune problema dovedirii unui fapt juridic, respectiv nedetinerea (pierderea) unui contract.
Conform practicii judiciare si doctrinei, faptele negative definite pot fi dovedite prin probarea faptelor pozitive contrare.
Prin urmare, dovada nedetinerii contractului se poate face prin proba pierderii acestuia (nu se detine inscrisul intrucat a fost pierdut).
In al doilea rand, conform art.250 NCPC, dovada unui act sau a unui fapt juridic se poate face prin inscrisuri, martori, prezumtii, marturisirea uneia dintre parti, expertiza, prin mijloacele materiale de proba, prin cercetarea la fata locului sau prin orice alte mijloace prevazute de lege.
Fiind vorba de un fapt juridic pozitiv (pierderea unui contract), acesta poate fi dovedit inclusiv prin prezumtii simple, astfel cum rezulta din dispozitiile art.250 raportat la art.327 si art.329 NCPC.
In al treilea rand, potrivit art.327 NCPC, prezumtiile sunt consecintele pe care legea sau judecatorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut.
Totodata, conform art.329 NCPC, prezumtiile simple sunt admise ca probe :
i). numai atunci cand este admisibila si proba cu martori
ii). doar daca au greutatea si puterea de a naste probabilitatea faptului pretins.
i). Prima conditie este indeplinita in speta intrucat se doreste dovedirea unui fapt juridic pozitiv (pierderea unui contract).
Or, conform art.309 al.1 NCPC, proba cu martori este admisibila in toate cazurile in care legea nu dispune altfel, neexistand o dispozitie legala care sa interzica dovedirea faptelor juridice prin proba cu martori.
ii). Curtea apreciaza ca este indeplinita si a doua conditie.
In acest sens, trebuie observat ca apelanta - reclamanta nu ar obtine niciun beneficiu in cazul in care sustinerea potrivit careia nu mai detine contractul de credit nu ar fi adevarata.
In cazul in care ar fi fost in posesia contractului de credit ar fi avut posibilitatea sa solicite direct punerea sa in executare intrucat, potrivit art.79 al.2 din Legea nr.58/1998 (pana la abrogarea prin OUG nr.99/2006) si art.120 din OUG nr.99/2006, contractele de credit, inclusiv contractele de garantie reala sau personala, incheiate de o institutie de credit constituie titluri executorii.
Prin urmare, doar daca ar castiga prezentul proces si ar obtine un titlu executoriu (hotarare judecatoreasca), s-ar putea considera ca apelanta - reclamanta s-ar gasi intr-o situatie echivalenta cu aceea in care ar fi fost daca mai detinea contractul de credit.
In aceste conditii, ar fi absurd sa se creada ca, desi ar fi in posesia contractului de credit, apelanta - reclamanta a ales sa demareze acest proces, a carui finalitate nu poate fi cunoscuta dinainte, care implica si plata unor taxe judiciare de timbru.
Aceasta concluzie este intarita de imprejurarea ca, in eventualitatea in care ar pierde total sau partial procesul, nu ar mai putea pretinde de la intimata - parata suma care nu i-ar fi acordata de instanta de judecata.
Mai mult, trebuie observat ca sustinerea apelantei - reclamante in sensul ca nu mai detine contractul de credit a fost facuta cu intentia de a produce efecte.
Or, daca se va dovedi in viitor ca aceasta sustinere a fost falsa, apelanta - reclamanta s-ar expune sanctiunilor prevazute de legea penala.
In aceste conditii este greu de presupus ca o persoana, cu riscul suportarii unor sanctiuni penale, ar prefera sa pretinda un lucru neadevarat, desi nu ar obtine niciun beneficiu.
In consecinta, toate aceste imprejurari indicate mai sus au greutatea si puterea de a naste probabilitatea ca apelanta - reclamanta nu mai detine (a pierdut) contractul de credit pentru investitii imobiliare nr.561005 (111H25M093060004V20.02.2004) din data de 20.02.2004, fiind indeplinite conditiile prevazute de art.327 si art.329 NCPC.
In al patrulea rand, nu poate fi retinuta sustinerea primei instante potrivit careia apelanta - reclamanta ar invoca propria culpa pentru a obtine un avantaj, incalcand astfel dispozitiile art.56 alin.1 din Legea nr.58/1998.
Trebuie observat ca Legea nr.58/1998 a fost abrogata prin OUG nr.99/2006, acest din urma act normativ continand o dispozitie asemanatoare art.56 din Legea 58/1998, respectiv art.121 din OUG nr.99/2006.
In situatia in care au fost incalcate dispozitiile art.56 al.1 din Legea nr.58/1998 sau art.121 din OUG nr.99/2006, apelanta - reclamanta va suporta eventualele sanctiuni prevazute de lege pentru nerespectarea acestor prevederi legale.
Prin urmare, doar atunci cand s-ar pune problema aplicarii unei sanctiuni prevazute de lege pentru nerespectarea obligatiilor stabilite de art.56 al.1 din Legea nr.58/1998 sau art.121 din OUG nr.99/2006 s-ar pune in discutie imposibilitatea invocarii propriei culpe de catre apelanta - reclamanta.
Insa, nu exista niciun text de lege care sa stipuleze ca incalcarea dispozitiilor art.56 al.1 din Legea nr.58/1998 sau art.121 din OUG nr.99/2006 ar avea drept sanctiune interzicerea dreptului de a formula o cererea de chemare in judecata in cazul in care se pretinde restituirea unor sume de bani acordate in baza unui contract de credit care a fost pierdut.
Mai mult, asa cum a fost argumentat mai sus, apelanta - reclamanta nu ar obtine niciun avantaj in cazul in care sustinerea potrivit careia nu mai detine contractul de credit nu ar fi adevarata.
In consecinta, conform art.250 raportat la art.327 si art.329 NCPC, in baza unei prezumtii simple, Curtea apreciaza ca apelanta - reclamanta a facut dovada ca nu mai detine (a pierdut) contractul de credit pentru investitii imobiliare nr.561005 (111H25M093060004V20.02.2004) din data de 20.02.2004.
In aceste conditii, nu poate fi retinuta sustinerea primei instante potrivit careia apelanta - reclamanta nu ar justifica un interes intrucat detine un titlu executoriu reprezentat de contractul de credit, care poate fi pus in executare.
Asa cum a fost indicat mai sus, apelanta - reclamanta a facut dovada ca nu mai detine (a pierdut) contractul de credit pentru investitii imobiliare nr.561005 (111H25M093060004V20.02.2004) din data de 20.02.2004.
Or, conform art.632 NCPC, executarea silita se poate face doar in baza unui titlu executoriu, iar, potrivit art.663 al.1 si al.4 NCPC, executarea silita poate porni la cererea creditorului, care trebuie sa ataseze la cerere titlul executoriu in original sau in copie legalizata.
Prin urmare, este evident ca apelanta - reclamanta nu poate proceda la executarea silita intrucat nu poate indeplini conditiile art.632 si art.663 al.4 NCPC, respectiv nu poate atasa la cererea de executare titlul executoriu in original sau in copie legalizata pentru ca nu mai detine contractul de credit.
Nu poate fi retinuta nici sustinerea primei instante potrivit careia, daca s-ar accepta ca o astfel de actiune prezinta interes, ar insemna ca impotriva debitorului sa se poata utiliza si alte cai decat cele prevazute de lege.
In primul rand, Curtea observa ca prima instanta nu a explicat care ar fi acele cai prevazute de lege pe care le-ar avea la dispozitie apelanta - reclamanta si care nu au fost folosite de aceasta.
In conditiile in care nu poate demara executarea silita intrucat nu detine contractul de credit, nu exista o alta cale legala decat formularea unei cereri in pretentii.
In al doilea rand, este adevarat ca dreptul de acces la un tribunal reglementat de art.6 al.1 CEDO nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitari, insa aceste limitari nu trebuie sa aduca atingere chiar substantei dreptului.
O limitare nu este conforma cu art.6 al.1 CEDO decat in masura in care ea vizeaza un scop legitim si exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit.
Curtea remarca ca, in situatia in care s-ar considera ca apelanta - reclamanta nu ar avea interes in promovarea prezentei actiuni, acesteia practic i-ar fi negat dreptul de acces la un tribunal prevazut de art.6 CEDO intrucat apelanta - reclamanta nu ar mai avea nicio alta cale legala pentru ca o instanta de judecata sa se pronunte cu privire la dreptul de creanta pe care il invoca impotriva intimatei - parate.
Or, o astfel de ingerinta in dreptul de acces la un tribunal este evident disproportionata fata de scopul invocat de prima instanta, respectiv protectia drepturilor intimatei - parate (debitorului), intrucat apelanta - reclamanta nu ar mai avea nicio posibilitate de a-si recupera o eventuala creanta pe care o pretinde impotriva acesteia.
Mai mult, prin recunoasterea interesului apelantei - reclamante in promovarea prezentei actiuni nu se transeaza fondul raportului juridic dedus judecatii, partile avand posibilitatea sa formuleze toate cererile / apararile pe care le considera utile pentru protejarea drepturilor lor.
Este neintemeiata si sustinerea primei instante potrivit careia formularea unei astfel de cereri de chemare in judecata nu ar putea fi acceptata intrucat intimata - parata ar putea fi obligata la plata unor cheltuieli de judecata.
Daca s-ar imbratisa rationamentul primei instante, atunci toate cererile de chemare in judecata ar trebui respinse intrucat paratii ar putea fi obligati la plata unor cheltuieli de judecata.
In realitate, nu exista nicio dispozitie legala care sa conditioneze exercitarea dreptului de a formula o cerere de chemare in judecata de problema cheltuielilor de judecata solicitate de parti, acestea din urma fiind acordate conform art.451 - 455 NCPC.
In concluzie, Curtea constata ca apelanta - reclamanta A.B.R.SA justifica un interes determinat, legitim, personal, nascut si actual in formularea cererii de chemare in judecata care face obiectul prezentei cauze intrucat nu mai detine contractul de credit pentru investitii imobiliare nr.561005 (111H25M093060004V20.02.2004) din data de 20.02.2004 pentru a putea solicita punerea in executare a acestuia, astfel ca in mod gresit prima instanta a admis exceptia lipsei de interes si a respins actiunea ca fiind lipsita de interes.
Pentru aceste considerente, in baza art.480 al.2 si al.3 NCPC, Curtea a admis apelul formulat de apelanta - reclamanta A.B.R.SA in contradictoriu cu intimata - parata T.J.C., a anulat in tot sentinta apelata, a respins exceptia lipsei de interes invocata de parata T.J.C. ca neintemeiata si, avand in vedere solicitarea expresa formulata de apelanta - reclamanta prin precizarea la cererea de apel, a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.