admisibilitate cerere de interventie

. FALIMENT - Legea 85/2006- admisibilitate cerere de interventie. Art.79-85 alin.3 Legea 85/2006 - frauda cocontractant

In ce priveste inadmisibilitatea cererii de interventie in temeiul art.948, art.966, art.968 Cod civil, s-a retinut ca potrivit art.149 din Legea nr.85/2006, "Dispozitiile prezentei legi se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civila, Codului civil, Codului comercial_"Prin urmare, nimic nu impiedica, in conceptia legii insolventei, formularea unei cereri de interventie in conditiile Codului de procedura civila, cerere intemeiata pe dispozitiile Codului civil.
Debitoarea si-a instrainat chiar fondul de comert, cuprinzand firma, vadul comercial, clientela, stocul de marfa, dar si autorizatia de functionare farmacie, dupa care a formulat cererea de deschiderea procedurii.
Frauda exista in cazul debitorului, fiind prezumata, potrivit art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006, iar in privinta tertului, prin imprejurarea ca cele doua societati, vanzatoarea si cumparatoarea, aveau ca asociat majoritar, aceeasi persoana, rezulta ca frauda exista si in privinta cocontractantului care avea cunostinta de starea de insolventa a debitorului in momentul in care a incheiat actul in cauza.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 88 din 15.01.2013)

Prin sentinta civila nr.8109 din data de 13.07.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila, in dosarul nr.67669/3/2011 s-a admis cererea reclamantul A L IPURL formulata in contractoriu cu paratii SC F D SRL prin administator special D.N.S. si SC V F prin administrator judiciar CII S.M.
S-a admis cererea de interventie accesorie formulata de SC F DCI.
S-a dispus anularea contractului de vanzare-cumparare nr. 36 din 17.09.2010 intre vanzatoarea SC F D SRL si SC V F SRL in calitate de comparator avand ca obiect fondul de comert al vanzatoarei format din autorizatia de functionare farmacie nr. 2098/EN 8414 din 06.08.2008.
S-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara,iar in cazul in care bunul nu mai exista, a obligat parata SC V F SRL la plata sumei de 120.000 Euro.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 79 din legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
La data de 17.09.2010 a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare intre SC F D SRL, in calitate de vanzator, si SC V F SRL, in calitate de cumparator, avand ca obiect dreptul de proprietate asupra fonului de comert destinat desfasurarii activitatii de Farmacie in mun. Bucuresti, sector _, sos. A, nr. _, bl. _, sc. _, et. _, ap. _
Pretul vanzarii a fost stabilit la suma de 120.000 Euro.
Din analiza inscrisurilor eliberate de Oficiul Registrului Comertului depuse la dosarul cauzei de catre creditoarea intervenienta SC F DCI S.A., reiese ca vanzarea a avut loc intre doua societati care aveau ca si asociat majoritar aceeasi persoana, D.N.S. Astfel, parata cumparatoare, SC V P SRL, are ca asociat majoritar pe D.N.S. cu o cota de participare la beneficii si pierderi de 99,9936313845%.
Creditoarea intervenienta, pe de alta parte, avea constituita o garantie reala mobiliara asupra fondului de comert instrainata catre parata SC V F SRL, insa din pretul vanzarii nu a fost acoperita nicio parte din creanta.
Scopul oricarui comerciant este obtinerea de profit. Este neindoielnic ca debitoarea, a urmarit fraudarea intereselor creditorilor atata timp cat a vandut un bun catre o alta persoana juridica, controlata de acelasi asociat majoritar. Scopul debitorului si a cumparatorului, care cunosteau starea sa de insolventa, la incheierea actului juridic a carui anulare se cere, l-a constituit fraudarea creditorilor, astfel ca actul are o cauza ilicita.
Debitoarea-parata a avut reprezentarea ca actul incheiat va diminua valoarea activelor sale si a acceptat aceasta.
Fata de cele expuse, rezulta ca parata SC F D SRL, cu aproximativ 7 luni inaintea deschiderii procedurii falimentului, a vandut paratei SC V F SRL intregul fond de comert, incluzand si autorizatia de functionare farmacie nr. 2098/EN 8414/06.08.2008 emisa de catre Ministerul Sanatatii pentru suma de 120.000 euro.
Cum vanzarea-cumpararea a fost incheiata in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, intre doua societati controlate de catre acelasi asociat majoritar, este certa imprejurarea ca transferul s-a efectuat cu intentia tuturor partilor implicate in aceasta operatiune de a sustrage bunurile de la urmarirea de catre creditori.
Scopul debitorului, care cunostea starea sa de insolventa, la incheierea actului juridic a carui anulare se cere, l-a constituit fraudarea creditorilor, astfel ca actul are o cauza ilicita.
Debitoarea-parata a avut reprezentarea ca actul incheiat va conduce total la destabilizarea activitatii sale si a acceptat aceasta.
Complicitatea la frauda ceruta a fi probata, in materia falimentului, este demonstrata de chiar componenta asociatilor din fiecare societate parata implicata in tranzactie.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs SC V F SRL, solicitand admiterea recursului si, in principal casarea hotararii de prima instanta si trimiterea spre rejudecare de catre instanta de fond si in subsidiar, modificarea in tot a sentintei recurate cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata
Recurenta a formulat urmatoarele motive de recurs:
Hotararea recurata a fost pronuntata cu incalcarea formelor de procedura, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct 5 C. Proc. Civ.
In speta de fata, hotararea recurata a fost pronuntata atat cu (i) nesocotirea principiului fundamental al dreptului la aparare, dar si prin (ii) neobservarea incalcarii conditiilor de exercitiu ale actiunii civile.
Hotararea recurata a fost pronuntata cu incalcarea dreptului la aparare.
Sub acest aspect, a instanta de fond a admis cererea de chemare in judecata si, pe cale de consecinta si cererea de interventie accesorie formulata de F in sedinta din data de 13.07.2012 in ciuda faptului ca, pana la acel moment, recurentei nu ii fusesera comunicate in mod legal, nici cererea de chemare in judecata si nici cererea de interventie.
Astfel, in temeiul dispozitiilor art. 114 ind. 1, alin 2 din Codul de Procedura Civila, "Presedintele va dispune sa se comunice paratului, o data cu citatia, copii de pe cerere si de pe inscrisuri, punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar intampinare cel mai tarziu cu 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata" .
De asemenea, in acord cu dispozitiile art. 52 C.proc.civ. dupa ascultarea celui care intervine si a partilor din cauza, instanta se va pronunta asupra admiterii in principiu a cererii de interventie si in cazul admiterii acesteia va dispune comunicarea catre partile intiale care, la randul lor, sunt indreptatite sa formuleze aparari impotriva cererii de interventie.
Sub acest aspect, alin 3 al art. 52 C.proc.civ. dispune ca "dupa incuviintarea in principiu, instanta va dispune comunicarea interventiei si, in cazul in care intampinarea este obligatorie, va fixa termen pentru depunerea acesteia".
Or, in speta, dintr-o prima perspectiva, cererea de chemare in judecata formulata de administratorul judiciar al F D nu a fost comunicata recurentei.
Sub un alt aspect, cererea de interventie formulata de F si depusa la termenul de judecata din data de 6.04.2012 nu a fost comunicata nici pentru termenul din data de 25.05.2012 - cand cauza a fost amanata tocmai cauzat de lipsa de procedura inregistrata cu recurenta - si nici ulterior incuviintarii in principiu a acestei cereri, asa cum impun dispozitiile legale citate.
Instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala, negand totodata dreptul recurentei la un proces echitabil.
In lumina acestui principiu, partile au dreptul de a formula cereri, de a propune si administra probe in sustinerea si respectiv combaterea motivelor si apararilor invocate si de a pune concluzii cu privire la toate problemele de fapt si de drept de care depinde corecta solutionare a litigiului, precum si cu privire la toate mijloacele de proba administrate in cauza.
Hotararea recurata a fost pronuntata cu neobservarea incalcarii conditiilor de exercitiu ale actiunii civile.
- Lipsa de interes.
Din aceasta perspectiva, lichidatorul societatii F D a solicitat, in contradictoriu cu recurenta, anularea unui contract de vanzare - cumparare cu repunerea partilor in situatia anterioara privind fondul de comert, motivat de faptul ca acesta ar fi fost incheiat in frauda creditorilor societatii.
In acelasi timp, intervenienta F a promovat o cerere de interventie principala in acest dosar, solicitand, de asemenea, anularea contractului de vanzare cumparare cu repunerea partilor in situatia anterioara, invocand in sprijinul cererii sale calitatea de creditor garantat - fiind titular al unei garantii reale mobiliare instituita asupra chiar a fondului de comert ce facut obiectul contractului de vanzare cumparare.
Fata de sustinerile partilor, instanta a retinut ca pretul real si serios al contractului de vanzare - cumparare a fost de 120.000 Euro.
In ciuda acestui element a dedus caracterul fraudulos al tranzactiei exclusiv din perspectiva faptului ca asociatul majoritar atat al vanzatoarei cat si al cumparatoarei este aceeasi persoana fapt care, in mod gresit, a fost apreciat ca o dovada suficienta a intentiei de fraudare a creditorilor societatii debitoare alaturat conditiei obiective a incheierii actului in perioada de trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Or, atat cererea principala cat si, pe cale de consecinta, cererea de interventie accesorie sunt lipsite de interes, respectiv nu poate fi identificat, in realitate, niciun folos de ordin practic pentru aceste parti.
In conditiile in care prima instanta a stabilit ca pretul de vanzare este de 120.000 Euro, iar recurenta a fost obligata, alternativ, la achitarea acestei sume, o justa indeplinire a repunerii in situatia anterioara ar echivala practic cu imprejurarea ca recurenta si reclamanta trebuie sa restituie reciproc, aceeasi suma de bani.
Aparent, folosul practic al F rezida in aceea ca, urmare a anularii contractului de vanzare cumparare, bunul ar fi readus in patrimoniul debitoarei sale, ceea ce, prezumtiv i-ar oferi posibilitatea sa se indestuleze cu prioritate.
Insa, din moment ce garantia reala al carei beneficiar este F ii permite acestuia si in acelasi timp ii limiteaza posibilitatea de a urmari exclusiv bunul cu care s-a garantat, in mana oricui s-ar afla acesta, rezulta ca interesul Farmexepert nu se justifica in privinta recurentei.
- Cauza falsa a cererii de chemare in judecata si a celei de interventie
Din moment ce o veritabila repunere in situatia anterioara ar presupune ca recurenta sa restituie un bun (sau contravaloarea acestuia) si, in schimb, sa i se restituie pretul platit este clar ca scopul comun urmarit de reclamanta si intevenienta este altul decat cel declarat.
Se observa din acesta perspectiva ca, din moment ce pretul bunului a fost stabilit ca fiind de 120.000 Euro iar partile initiale ar trebui sa si-l restituie reciproc, singurul folos practic pe care ar putea sa il urmareasca acestea este doar acela al unei inscrieri artificiale a reclamantei F D si F la masa credala a recurentei.
Or, scopul actiunii reglementate de dispozitiile art. 80 din Legea nr. 85/2007 nu este acesta,ceea ce face ca, o data constatat ca scopul este altul, actiunea sa fie respinsa ca fiind intemeiata pe o cauza falsa.
1.2.3. Inadmisibilitatea cererii de interventie a F.
Dintr-o prima perspectiva, F nu putea promova o actiune intemeiata pe dispozitiile art. 79 si 80 din Legea nr, 85/2007 deoarece nu detine calitatea de titular al unei asemenea actiuni.
Dintr-o alta .perspectiva, F avea posibilitatea sa introduca o actiune privind anularea contractului dintre F D si recurenta dar doar in conditiile dreptului comun si desigur cu indeplinirea tuturor conditiilor de admisibilitate.
In realitate, F a promovat o cerere de interventie principala - care, ca natura juridica este o reala cerere de chemare in judecata - justificand din aceasta perspectiva un interes propriu.
Instanta a recalificat aceasta interventie ca fiind una accesorie in interesul reclamantului - care, ca natura juridica este o simpla aparare in sprijinul pozitiei reclamantului - si din aceasta perspectiva a admis-o in principiu.
Insa aceasta solutie a instantei de fond este gresita avand in vedere ca, de fapt, argumentele F dezvoltate in cuprinsul cererii de interventie releva un interes personal, propriu al acestuia si nicidecum un interes doar in sprijinul pozitiei reclamantului.
Hotararea recurata a fost pronuntata cu interpretarea si gresita aplicare a dispozitiilor legale, motiv de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Sentinta recurata este rezultatul gresitei interpretari si aplicari a dispozitiilor legale ale ar. 79 si 80 alin. 1, lit. b) si c) din Legea nr. 85/2006 din perspectiva indeplinirii conditiilor speciale de admisibilitate a actiunii de anulare a Contractului nr. 36/17.09.2010.
Astfel, pe de o parte, desi prima instanta a retinut ca in cauza sunt indeplinite conditiile dispuse de art. 80, alin. 1, lit.b si c, nu a motivat in niciun fel care anume imprejurari i-au format aceasta convingere, singurul argument pe care magistratul 1-a invocat fiind acela al structurii asociative comune - prin persoana asociatului majoritar.
Or, din lecturarea celor doua articole rezulta ca simpla imprejurare ca doua societati comerciale au asociati comuni nu instituie o interdictie a relatiilor comerciale intre cele doua societati.
Ceea ce sanctioneaza insa art. 80 din Legea nr. 85/2006 este intentia frauduloasa comuna a doua parti de a sustrage din patrimoniul uneia dintre ele active care constituie gajul general al creditorilor chirografari.
Mai mult, in ciuda celor care se pare au fost avute in vedere de instanta, articolul de lege invocat nu instituie sub nicio forma o prezumtie de frauda dedusa din imprejurarea ca un asociat este comun in structura partilor contractante.
Din aceste considerente este evident ca frauda care este avuta in vedere de dispozitiile legale nu a fost probata in cauza deoarece, atata vreme cat pretul a fost stabilit in conditiile pietei si a fost platit in realitate, nu a condus la o scadere a activului F D astfel incat creditorii acesteia sa fie potential prejudiciati.
Potrivit regulilor privind garantiile reale mobiliare, titularul acestei garantii - F - ar trebui sa se indrepte impotriva detinatorului actual pe calea dreptului comun, solicitand sub acest aspect anularea tuturor contractelor de vanzare cumparare succesiva astfel incat acesta sa poata ajunge din nou in patrimoniul F D.
Recurenta a depus un set de inscrisuri, reprezentand practica judiciara.
Intimata S.C. F DCI S.A., legal citata, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de SC V F SRL impotriva sentintei civile nr. 8109/13.07.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti si pe cale de consecinta mentinerea hotararii atacate ca temeinica si legala pentru urmatoarele motive:
In ceea ce priveste motivul de recurs constand in incalcarea dreptului la aparare al recurentei S.C. V F S.R.L.
Procedura de citare cu recurenta parata SC V F SRL a fost indeplinita cu respectarea dispozitiilor Codului de procedura civila, dupa cum urmeaza:
- In citativul aflat la fila 4, se arata ca S.C. V F S.R.L. a fost citata "cu copie actiune".
- La data de 26.10.2011, a fost trimisa prima citatie catre recurenta (fila 6) fata de care aceasta a raspuns printr-o adresa a lichidatorului judiciar (fila 8) in care a invederat deschiderea procedurii insolventei si a solicitat refacerea procedurii de citare.
- Prin incheierea din 13.11.2012, instanta a luat a act de cele invederate de lichidatorul recurentei si a dispus refacerea procedurii de citare.
- Procedura s-a indeplinit in data de 15.02.2012 (fila 16) conform procesului verbal de citare de la dosar.
- Dupa formularea cererii de interventie, prin incheierea din 06.04.2012, instanta a dispus amanarea cauzei pentru citarea paratelor in vederea discutarii acestei cereri. Initial, a fost lipsa de procedura cu recurenta, cauza amanandu-se in 25.05.2012 pe acest considerent, procedura de citare a fost indeplinita in 11.06.2012, conform procesului-vrbal de la fila 55.
In situatia in care recurenta a fost citata de doua ori si chiar a formulat, prin Cabinetul Individual de Insolventa S.M., cereri proprii in dosar, rezulta ca dreptul la aparare i-a fost recunoscut.
Pe cale de consecinta, motivul de recurs este neintemeiat.
In ceea ce priveste motivul de recurs constand in lipsa de interes si cauza falsa a cererii de chemare in judecata
Recurenta nu a achitat pretul de 120.000 de euro stabilit prin contractul 36/ 2010. Sustinerea potrivit careia instanta de fond ar fi retinut plata pretului este falsa; dimpotriva, Tribunalul Bucuresti a retinut ca nu s-a achitat pretul aratand faptul ca "din pretul vanzarii nu a fost acoperita nicio parte de creanta". Tocmai acesta este motivul pentru care instanta a dispus prin dispozitiv obligatia alternativa pentru recurenta, respectiv fie repunerea partilor in situatia anterioara fie, in situatia in care bunul nu mai exista, plata pretului de 120.000 de euro.
In dreptul civil, debitorul care pretinde stingerea obligatiei trebuie sa dovedeasca faptul efectuarii platii. Altfel spus, cata vreme creditorul dovedeste existenta obligatiei culpa debitorului este prezumata (ca nu a achitat si ca neachitarea este imputabila) pana la proba contrara pe care chiar debitorul o face prin dovedirea actului juridic al platii.
Referitor la cauza falsa invocata de recurenta, intimata arata, din nou, ca in ceea ce priveste plata pretului, acesta nu a fost achitat. Referitor la contractele subsecvente, pe de o parte, recurenta nu precizeaza care sunt acele contracte si partile lor iar pe de alta parte, lichidatorul nu este obligat sa atace actele subsecvente, avand doar posibilitatea de a actiona in acest sens, in situatia in care frauda se dovedeste pe fiecare contract subsecvent in parte.
In ceea ce priveste motivul de recurs constand in inadmisibilitatea cererii de interventie;
Cererea de interventie nu s-a intemeiat pe norma speciala din legea insolventei, ci pe dreptul comun si anume art. 948, 966 si 968 C. Civ. Tocmai aceasta a fost ratiunea pentru care a apreciat ca cererea este o interventie principala, si nu accesorie si anume faptul ca sunt cauze juridice/temeiuri de drept diferite de cele ale administratorului judiciar, desi se urmareste aceeasi finalitate, anularea contractului nr. 36/ 2010.
De altfel, instanta de fond a recalificat cererea ca fiind o interventie accesorie, argumentele inadmisibilitatii interventiei principale formulate de recurent devenind astfel nerelevante, in cauza.
Sustinerea recurentei ca instanta de fond a calificat in mod gresit cererea ca fiind o interventie accesorie si ca solutia corecta ar fi fost sa mentina calificarea de interventie principala nu poate fi primita, intrucat doar S.C. F DCI S.A. ar putea invoca o vatamare decurgand din calificarea de catre tribunal a cererii intervenientei.
In ceea ce priveste motivul de recurs constand in aplicarea gresita a art. 79 si 80 din Legea nr. 85/2006
In conformitate cu art. art. 80 alin.1 lit.c , "Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte:
c) acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;"
Conditiile aplicarii acestui text de lege sunt urmatoarele: (i) actul sa fi fost incheiat cu mai putin trei ani inainte de deschiderea procedurii; (ii) actul sa fi fost facut in scopul sustragerii bunurilor de la urmarirea creditorilor sau pentru lezarea in alt fel a drepturilor acestora; (iii) toate partile implicate sa fi actionat cu intentia de a frauda, toate elementele fiind indeplinite in speta..
In situatia in care pretul nu a fost achitat, raportul de cauzalitate dintre vanzarea fondului de comert si insolventa este chiar mai bine evidentiat.
Intimata S.C. F DCI S.A., legal citata, a aratat ca nu solicita probe.
Intimata F D S.R.L, nu s-a prezentat in instanta si nu a formulat intampinare.
Asupra recursului :
In ceea ce priveste critica intemeiata pe dispozitiile art.304 pct.5 C.pr.civ., referitor la necomunicarea cererii de chemare in judecata, Curtea retine ca, potrivit dovezii de indeplinire a procedurii de citare cu recurenta-parata, aflata la fila 6 din dosarul de fond, rezulta ca aceasta a fost citata cu mentiunea: “cu copie actiune".
Imprejurarea ca, ulterior comunicarii cererii de chemare in judecata, SC V F S.R.L. a invederat instantei de judecata ca impotriva sa a fost deschisa procedura insolventei si ca i s-a numit administrator judiciar nu atrage incalcarea prevederilor art.1141 alin.2 C.pr.civ., in conditiile in care acestei parate i s-a comunicat copia cererii, potrivit mentiunilor sus-aratate.
Referitor la faptul ca cererea de interventie formulata de SC F DCI SA, in nume propriu, si calificata de instanta ca fiind accesorie, nu s-ar fi comunicat paratei-recurente, Curtea retine ca aceasta din urma a fost citata pentru termenul de judecata din 13 iulie 2012, cu mentiunea: "in vederea discutarii cererii de interventie formulata de SC F DCI SA", deci a avut cunostinta despre acest incident procedural, recurenta neprezentandu-se la termenul de judecata.
Avand in vedere ca cererea de interventie a fost calificata, in mod corect, potrivit art.49 alin.3 C.pr.civ., drept interventie accesorie, intrucat intervenienta nu invoca un drept al sau, ci tinde, prin apararile pe care le face, ca solutia in proces sa se dea in favoarea partii pentru care a intervenit, Curtea apreciaza ca in cauza nu s-a produs vreo vatamare recurentei din aceasta perspectiva, iar Curtea nu a declarat nula hotararea potrivit art.105 alin.2 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, Curtea a inlaturat si criticile referitoare la incalcarea dreptului recurentei la un proces echitabil, retinand ca, in speta, aceasta a avut posibilitatea de a formula cereri, de a propune si administra probe, de a pune concluzii cu privire la problemele de fapt si de drept ale cauzei.
Referitor la lipsa de interes in pronuntarea actiunii, Curtea retine ca prezenta cerere de cheltuieli de judecata a fost promovata de lichidatorul judiciar al debitoarei potrivit art.79 si art.80 alin.1 lit.b si c din Legea nr.85/2006, tribunalul, retinand, in acest ultim text de lege, incidenta lit.c) a art.80 din lege.
Lichidatorul judiciar a formulat cererea in conformitate cu atributiile conferite de art.25 lit.c) din lege.
Interesul promovarii cererii este dat de scopul actiunii intemeiate pe art.80 din Legea nr.85/2006, acela de a readuce in patrimoniul debitoarei falite a unor active care au iesit in mod fraudulos, in vederea acoperirii pasivului debitorului aflat in insolventa.
In ce priveste interesul intimatei F DCI de a interveni in proces, acesta este justificat de calitatea sa de creditor garantat, titular al unei garantii reale imobiliare instituite asupra bunului ce face obiectul contractului de vanzare-cumparare.
In ce priveste critica referitoare la cauza falsa a cererilor, Curtea retine ca acest element al actiunii cile reprezinta scopul catre care se indreapta vointa celui care reclama sau se apara.
Or, asa cum s-a aratat mai sus, scopul este acela de a readuce in patrimoniul debitoarei activele care au iesit in mod fraudulos, astfel ca si aceste critici referitoare la cauza falsa a cererilor vor fi inlaturate.
De asemenea, se retine si argumentul intimatei ca nu s-a facut dovada platii pretului bunului de catre recurenta, in conditiile in care sarcina ii incumba.
Referitor la acest element al contractului, Tribunalul a retinut, in considerentele hotararii, ca pretul a fost stabilit, potrivit contractului, la 120.000 Euro, fara a retine ca acesta a fost si achitat, astfel cum in mod eronat arata recurenta.
In ce priveste inadmisibilitatea cererii de interventie formulata de intimata SC F DCI SA, in temeiul art.948, art.966, art.968 Cod civil, Curtea retine ca potrivit art.149 din Legea nr.85/2006, "Dispozitiile prezentei legi se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civila, Codului civil, Codului comercial_"
Prin urmare, nimic nu impiedica, in conceptia legii insolventei, formularea unei cereri de interventie in conditiile Codului de procedura civila, cerere intemeiata pe dispozitiile Codului civil.
Curtea retine ca tribunalul a calificat cererea ca fiind accesorie, potrivit art.49 alin.3 C.pr.civ., in conditiile in care partea sprijina apararea reclamantului.
Faptul ca intimata sustine si un interes personal, nu exclude aplicarea art.49 alin.3 C.pr.civ. si oricum, recurenta nu a suferit nicio vatamare potrivit art.105 C.pr.civ. prin calificarea juridica corecta a cererii de interventie realizata de instanta de fond.
In ce priveste motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea il apreciaza nefondat.
Conform art.79 din Legea nr.85/2006, Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Potrivit art.80 alin.1 lit.c) din lege, (1) Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte:
c) acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;
Conditiile aplicarii acestui text de lege sunt: actul sa fi fost incheiat cu mai putin trei ani inainte de deschiderea procedurii; actul sa fi fost facut in scopul sustragerii bunurilor de la urmarirea creditorilor sau pentru lezarea in alt fel a drepturilor acestora; toate partile implicate sa fi actionat cu intentia de a frauda, toate conditiile fiind indeplinite in speta.
Din actele si lucrarile dosarului, Curtea retine ca actul anulat de instanta de fond a fost incheiat la 17.09.2010, iar deschiderea procedurii falimentului asupra debitoarei, vanzatoare in speta de fata, s-a dispus la data de 22.04.2011, la cererea debitoarei.
Actul a fost intocmit atat pentru a sustrage bunuri de la urmarirea creditorilor, cat si pentru a frauda creditorii.
Debitoarea si-a instrainat chiar fondul de comert, cuprinzand firma, vadul comercial, clientela, stocul de marfa, dar si autorizatia de functionare farmacie, dupa care a formulat cererea de deschiderea procedurii.
Frauda exista in cazul debitorului, fiind prezumata, potrivit art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006, iar in privinta tertului, prin imprejurarea ca cele doua societati, vanzatoarea si cumparatoarea, aveau ca asociat majoritar, aceeasi persoana, rezulta ca frauda exista si in privinta cocontractantului care avea cunostinta de starea de insolventa a debitorului in momentul in care a incheiat actul in cauza.
Prin urmare, pentru aceleasi ratiuni, s-a facut dovada intentiei partilor actului de a sustrage bunul de la urmarire de catre creditori, acestia fiind in imposibilitate de a-si realiza creantele, ca urmare a lipsei activelor ce ar putea fi valorificate in cadrul procedurii insolventei.
In consecinta, pentru aceste considerente, Curtea a constatat recursul nefondat si l-a respins conform art.312 alin.1 C.pr.civ.