"Astfel cum rezulta din dispozi?ia de drept reglementata prin art.653 alin.1 Cod procedura civila, sezina este un beneficiu al legii in virtutea caruia anumiti mostenitori "au de drept posesia succesiunii din momentul mortii defunctului". In esenta, potrivit interpretarii date de doctrina de specialitate acestei dispozi?ii legale, sezina confera mostenitorului in cauza posibilitatea juridica de a intra in stapanirea bunurilor succesorale si de a exercita drepturile si actiunile dobandite de defunct sau intrate in mostenire ulterior, fara a fi necesara atestarea prealabila a calitatii de mostenitor pe cale notariala sau judecatoreasca. Posesiunea de drept a mostenirii produce efecte juridice in sensul ca mostenitorul sezinar poate intra in stapanirea de fapt si administrarea tuturor bunurilor succesorale fara indeplinirea vreunei formalitati prealabile, respectiv poate exercita drepturile si actiunile patrimoniale dobandite prin mostenire. Toate aceste facilitati legale recunoscute mostenitorului sezinar vin in beneficiul descendentilor si ascendentilor defunctului, insa nu exclud obligatia acestora de a se supune exigentei inscrise in art. 700 Cod civil, respectiv de a opta pentru succesiunea defunctului, respectiv de a renunta la aceasta, stiut fiind ca nicio persoana nu poate fi obligata sa mosteneasca in contra vointei sale."
Domeniu - succesiune, dreptul de sezina
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.42162/299/2010 - DECIZIA CIVILA NR.672/17.04.2014)
Prin cererea inregistrata la data de 13.09.2010, sub nr.42162/299/2010, pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, reclamanta N.E. a solicitat, in contradictoriu cu parata N.A. : sa se constate deschisa succesiunea de pe urma defunctei N.I. , decedata la data de 05.10.1999, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, str. Popa Tatu, sector 1; sa se constate ca N.E., in calitate de fiica este singura mostenitoare a defunctei N.I., in calitate de legatara universala; sa se constate ca parata este straina de succesiune prin neacceptarea acesteia in termenul prevazut de art. 700 Cod civil, parata N.A.; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, a aratat ca la data de 05.10.1999 a decedat N.I. , mama sa, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, str. Popa Tatu, sector 1; in timpul vietii, aceasta a dispus prin testament in favoarea reclamantei de toate bunurile sale; a acceptat in mod expres succesiunea prin declaratie autentica, iar parata N.A. este straina de succesiune prin neacceptarea acesteia in termenul prevazut de art. 700 Cod civil.
In drept, a invocat dispozitiile art. 650 si urmatoarele C.civ.
La data de 15.02.2011, parata a depus intampinare prin care a aratat ca N.I. nu a decedat la 05.10.1999, ci la data de 20.09.1996, motiv pentru care a solicitat anularea actului de deces nr. 3218/05.10.1999, obiect al dosarului nr.14896/300/2010 aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti; in dosarul nr.25/2000, reclamanta a solicitat dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului lor tata, N.D.
La termenul din 24.10.2012, parata-reclamanta N.A. a depus cerere reconventionala prin care a solicitat, in temeiul art. 841-85 Cod civil - reductiunea testamentului autentificat sub nr. 25585/18.10.1991 de Notariatul de Stat al Municipiului Bucuresti, intrucat a incalcat rezerva succesorala; sa se constate ca parata-reclamanta are calitatea de mostenitor legal rezervatar al defunctei si in aceasta calitate mosteneste o cota de 1/3 din masa succesorala ramasa, iar reclamanta-parata are calitatea de legatar universal mostenind in aceasta calitate cota de 2/3 din masa succesorala; sa se constate ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctei se compune din: teren arabil extravilan in suprafata de 0, 25 ha situat in tarlaua 47, parcela 427; teren arabil extravilan in suprafata de 1, 6 ha, situat in tarlaua 10, parcela 171; teren arabil extravilan in suprafata de 0, 87 ha, situat in tarlaua 1, parcela 4; teren arabil extravilan in suprafata de 1, 09 ha, situat in tarlaua 16, parcela 107; teren arabil extravilan in suprafata de 0, 76 ha, situat in tarlaua 10, parcela 78; teren arabil extravilan in suprafata de 0, 58 ha, situat in tarlaua 27, parcela 69; cu cheltuieli de judecata.
In drept a invocat dispozitiile art. 132, 115-120 Cod procedura civila, 841-850 Cod civil.
La termenul din 09.01.2013 au fost unite cu fondul exceptiile prescriptiei dreptului material la actiune si lipsei calitatii procesuale active cu privire la cererea reconventionala, invocate de reclamanta-parata prin intampinarea la cererea reconventionala.
Prin sentinta civila nr.3923/27.02.2013, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a admis actiunea astfel cum a fost formulata; a constatat deschisa succesiunea de pe urma defunctei N.I., decedata la data de 05.10.1999, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, str. Popa Tatu, sector 1; a constatat ca reclamanta-parata N.E., in calitate de fiica este singura mostenitoare a defunctei N.I., in calitate de legatara universala; a constatat ca este straina de succesiune prin neacceptarea acesteia in termenul prevazut de art.700 Cod civil, parata-reclamanta N.A.; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active si a respins cererea reconventionala ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa, luand act ca reclamanta-parata si-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecata pe cale separata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca la data de 05.10.1999 a decedat numita N.I., avand ultimul domiciliu in Bucuresti, str. Popa Tatu, sector 1, astfel cum reiese din mentiunile certificatului de deces seria DM numar 244017, eliberat de Primaria Sectorului 4 Bucuresti, in temeiul actului de deces nr. 3218 din 06.10.1999. (fila 4). Defuncta a avut doua fiice - N.E., nascuta la 14.02.1934 ( conform certificatului de nastere nr. 21 din 1953 eliberat de Sfatul Popular al comunei Neculele si N.A. , nascuta la 02.02.1939 (conform certificatului de nastere nr.725 din 15.06.1953 eliberat de Sfatul Popular al comunei Balesti. (filele 96).
Prin testamentul autentificat sub nr. 25585/18.10.1991 de Notariatul de Stat al Municipiului Bucuresti si nerevocat pana in prezent, N.I. a instituit legatar universal pe N.E. , lasandu-i toate bunurile mobile si imobile ce vor fi in patrimoniul sau la data decesului.
Prin declaratia autentificata sub nr. 90 din 13.01.2000 de Biroul Notarului Public Emil Purdescu, N.E. a declarat ca accepta succesiunea mamei sale, N.I.
La data de 08.03.2000, N.E. a formulat cerere pentru deschiderea succesiunii notariale de pe urma defunctei N.I., formandu-se dosarul notarial nr. 25/2000 aflat pe rolul Biroului Notarial Public "Notarex", dosarul fiind suspendat prin incheierea din data de 12.04.2000 intrucat N.A. nu s-a prezentat la dezbaterea succesiunii.
Prin sentinta civila nr. 10642 din 16.09.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr.14896/300/2010, irevocabila prin nerecurare, a fost respinsa ca neintemeiata, actiunea formulata de parata - reclamanta avand ca obiect anularea actului de deces nr. 3218/05.10.1999.
Dispozitiile legale incidente: art.651 Cod civil prevede ca succesiunile se deschid prin moarte, mostenirea putand fi legala sau testamentara. Pentru a putea veni la mostenirea defunctului, o persoana trebuie sa indeplineasca trei conditii: sa aiba vocatie succesorala; sa nu fie nedemna; sa nu fie exheredata de defunct si sa fi acceptat mostenirea defunctului. Nedemnitatea succesorala este sanctiunea civila ce se aplica nedemnului vinovat de savarsirea unei fapte grave fata de cel care lasa mostenirea sau memoria acestuia, in cazurile prevazute de art. 655-657 Cod civil.
Potrivit art. 669 Cod civil, sunt descendenti copii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la infinit, fara deosebire de sex si indiferent daca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite; cand vin singuri la mostenire, in nume propriu, ei culeg intreaga mostenire in mod egal, in functie de numarul descendentilor de gradul I (pe capete).
Potrivit art. 700 Cod civil "Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie in termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii", respectiv data decesului celui despre a carui mostenire este vorba.
Art. 685 Cod civil prevede ca succesiunea poate fi acceptata pur si simplu sau sub beneficiu de inventar, sau se poate renunta la aceasta.
Art. 689 Cod civil defineste acceptarea pura si simpla ca fiind expresa sau tacita. Este expresa cand se insuseste titlul sau calitatea de erede printr-un act autentic sau privat; este tacita cand eredele face un act pe care n-ar putea sa-l faca decat in calitatea sa de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de a accepta.
Raportand textele de lege de mai sus la situatia de fapt retinuta, instanta a constatat, in temeiul art.651 Cod civil si art.111 C.proc.civ., ca la data de 05.10.1999 a decedat numita N.I. , avand ultimul domiciliu in Bucuresti, str. Popa Tatu, sector 1.
Termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala de 6 luni prevazut de art. 700 Cod civil se calculeaza, conform art. 1887 Cod civil, de la data deschiderii succesiunii, respectiv de la data de 05.10.1999, implinindu-se la data de 05.04.2000.
In data de 13.01.2000, a acceptat succesiunea in mod expres, pur si simplu, reclamanta-parata N.E. , in calitate de legatar universal, prin declaratia autentificata sub nr. 90 din 13.01.2000 de Biroul Notarului Public Emil Purdescu, urmand sa culeaga intreaga masa succesorala. Este o acceptare expresa, pura si simpla, a mostenirii, prin insusirea calitatii de mostenitor testamentar intr-o declaratie scrisa data in fata notarului public de la locul deschiderii succesiunii.
Termenul de optiune succesorala de 6 luni prevazut de art. 700 Cod civil se calculeaza de la data deschiderii succesiunii si in cazul mostenirii prin reprezentare, fara a avea relevanta daca mostenitorul a cunoscut sau nu moartea celui care lasa mostenirea, daca era in tara sau strainatate, in relatii de prietenie sau dusmanie cu acesta. Acest termen de prescriptie de 6 luni este supus suspendarii in cazul prevazut de art. 13 din Decretul nr.167/1958, precum si repunerii in termen conform art.19 din Decretul nr.167/1958. Cazurile de suspendare a cursului prescriptiei sunt prevazute de 13 din Decretul nr.167/1958, respectiv: forta majora; pe timp cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt pe picior de razboi; pana la rezolvarea reclamatiei administrative facuta de cel indreptatit, iar cazurile de intrerupere a cursului prescriptiei sunt prevazute de art.16 din Decretul nr.167/1958 respectiv: prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia; prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, printr-un act incepator de executare.
Instanta de judecata poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic motivate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu, repunerea in termenul de optiune succesorala, dar potrivit art.19 alin. 2 din Decretul nr.167/1958, cererea de repunere in termen poate fi facuta intr-o luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie. Prin "cauze temeinic justificate" trebuie sa se inteleaga acele imprejurari care nu pot fi imputate titularului dreptului de optiune, dar care nu intrunesc nici conditiile fortei majore; este vorba de cazuri fortuite, adica imprejurari neimputabile succesibilului, dar care nu sunt totusi impiedicari absolute ca cele reprezentand forta majora.
In cauza de fata nu s-a invocat si nu s-a demonstrat de catre parata-reclamanta niciunul dintre cazurile de suspendare sau intrerupere redate mai sus, deschiderea procedurii notariale nefiind o cauza de intrerupere a cursului prescriptiei, notarul public neputand fi asimilat instantei de judecata.
De altfel, prin cererea introductiva, reclamanta nu a recunoscut calitatea de mostenitoare a paratei, solicitand sa se constate ca ea este singura mostenitoare.
In cauza nu exista o cerere expresa din partea paratei pentru a o repune in termenul de optiune succesorala, dar instanta a apreciat ca prin apararile sale redate in intampinare si precizari s-a urmarit aceasta finalitate. Instanta de fond a considerat ca, pentru a fi solutionata cererea, parata trebuia sa dovedeasca motivele intemeiate care a impiedicat-o sa accepte succesiunea, data incetarii impiedicarii, pentru a se putea calcula daca cererea s-a formulat in termen de o luna de la data incetarii impiedicarii, ceea ce parata nu a demonstrat.
Instanta de fond nu a dispus din oficiu repunerea in termenul de exercitare a dreptului de optiune succesorala de catre parata, intrucat aceasta nu a indicat motivele temeinice pentru care acest termen a fost depasit.
Faptul ca nu a cunoscut data decesului nu a fost apreciat de prima instanta ca fiind un motiv temeinic pentru repunerea in termen.
In dosarul notarial nr. 25/2000 aflat pe rolul Biroului Notarial Public "Notarex", citata in vedere stabilirii calitatii de mostenitori ai defunctei, parata - reclamanta a contestat data decesului acesteia si masa succesorala a defunctei, dar nu si-a insusit prin declaratie expresa sau in mod tacit calitatea de mostenitor legal sau testamentar al defunctei. Nici prin intampinare parata nu si-a insusit calitatea de mostenitor al defunctei, ci numai a contestat data decesului acesteia. Mai mult, nu a formulat cerere de acceptare a succesiunii in termen de 6 luni de la data respingerii actiunii ce a facut obiectul dosarului nr.14896/300/2010.
Abia prin cererea reconventionala depusa la data de 24.10.2012, parata - reclamanta a solicitat sa se constate ca are calitatea de mostenitor legal rezervatar al defunctei.
La interogatoriu, parata - reclamanta a recunoscut ca a aflat dupa o luna de la deces de decesul mamei sale, iar la intrebarea nr. 4 la interogatoriu, reclamanta - parata nu a recunoscut ca prin inscrierea sa in cererea de deschidere a procedurii succesorale la notariat i-a recunoscut calitatea de mostenitor.
Intrucat nu exista alte probe in sensul datei cand parata a cunoscut deschiderea succesiunii, instanta a apreciat ca acest moment este 05.11.1999, astfel cum a declarat parata la interogatoriu, de la acea data urmand a se calcula termenul de 6 luni. Aceasta trebuia sa-si exprime optiunea in sensul acceptarii sau renuntarii la succesiune pana cel tarziu la data de 05.05.2010. Nu a fost retinuta sustinerea paratei in sensul ca a acceptat tacit succesiunea prin comunicarea catre notarul public a documentelor solicitate, respectiv acte de stare civila, in conditiile in care nu a depus declaratie de acceptare sau renuntare la mostenire. Pentru a fi considerata ca a acceptat tacit mostenirea, parata trebuia sa faca acte pe care n-ar putea sa le faca decat in calitatea lor de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia de a accepta. Faptele de acceptare tacita a mostenirii sunt redate de art. 690 Cod civil, respectiv acte de conservare si de administrare provizorie a bunurilor mostenirii, daca cel care le-a facut si-a insusit si calitatea de mostenitor; acte de administrare definitiva a bunurilor succesorale, donatia, vinderea drepturilor succesorale. (art. 691 Cod civil). In cauza, parata nu a facut nici un act de acceptare tacita, din inscrisurile depuse in cauza si la interogatoriu aceasta nu a demonstrat ca a intrat in posesia bunurilor din patrimoniul defunctei; nu a facut niciun fel de acte de administrare sau de conservare, provizorii sau definitive cu privire la acesta.
Avand in vedere ca la data de 24.10.2012, in sedinta publica, parata prin aparator ales a aratat ca intelege sa accepte succesiunea, instanta de fond a apreciat ca a acceptat expres succesiunea. Intrucat abia la data de 24.10.2012 parata si-a insusit calitatea de mostenitor legal, in conditiile in care termenul de exercitare a dreptului de optiune succesorala a expirat la data de 05.05.2010, instanta a apreciat ca aceasta este straina de mostenire prin neacceptare, pierzand calitatea de mostenitor in mod retroactiv.
Avand in vedere cele aratate mai sus, instanta de fond a constatat ca reclamanta-parata N.E., in calitate de fiica este singura mostenitoare a defunctei N.I., in calitate de legatara universala si ca este straina de succesiune prin neacceptarea acesteia in termenul prevazut de art.700 Cod civil, parata-reclamanta N.A. S-a respins astfel, ca neintemeiat, capatul de cerere reconventional privind constatarea ca parata-reclamanta are calitatea de mostenitor legal rezervatar al defunctei si in aceasta calitate mosteneste o cota de 1/3 din masa succesorala ramasa, iar reclamanta-parata are calitatea de legatar universal mostenind in aceasta calitate cota de 2/3 din masa succesorala.
Potrivit art. 137 alin.1 Cod procedura civila, instanta de fond s-a pronuntat mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Calitatea procesuala activa este una dintre conditiile generale de exercitare a actiunii civile si presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat.
Reclamantul, fiind cel care porneste actiunea, in temeiul art. 1169 Cod civil, trebuie sa justifice calitatea procesuala activa.
Exceptia lipsei calitatii procesuale active este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, care in cazul admiterii, determina respingerea actiunii ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
Art.728 Cod civil prevede ca iesirea din indiviziune o poate cere numai un coproprietar, art.673 ind. 1 Cod procedura civila fiind incident numai in cazul unui partaj privind bunuri asupra carora toate partile, reclamanti si parati, au un drept de proprietate comuna.
Avand in vedere cele aratate mai sus, faptul ca s-a constatat ca parata-reclamanta N.A. este straina de succesiunea defunctei N.I., prin neacceptarea acesteia in termenul prevazut de art. 700 Cod civil, instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active cu privire la cererea reconventionala, invocata de reclamanta-parata prin intampinarea la cererea reconventionala si a respins cererea reconventionala formulata de parata, astfel cum a fost precizata, ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa, reductiunea liberalitatilor excesive si partajul succesoral neputand fi solicitat decat de persoane care au dobandit calitatea de mostenitor.
Instanta de fond a respins ca ramasa fara obiect exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la cererea reconventionala, invocata de reclamanta-parata prin intampinarea la cererea reconventionala, fata de solutia de mai sus.
Totodata, a respins si solicitarea paratei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile art. 274 Cpc, parata cazand in pretentii prin respingerea cererii reconventionale.
Instanta a luat act ca reclamanta-parata si-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecata pe cale separata.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs (inregistrat ca apel si calificat apel) parata N.A. in temeiul art.304 pct.7, 8 si 9 si art.304 ind.l Cod procedura civila, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
In motivarea cererii, apelanta a aratat ca o parte din considerentele hotararii de prima instan?a sunt straine de natura pricinii in sensul ca instanta arata felurile acceptarii succesiunii, modalitatile de acceptare, cazurile de suspendare si intrerupere a prescriptiei dreptului de optiune succesorala si de repunere in termen desi niciuna dintre parti nu i-a solicitat acest lucru.
A mai sustinut apelanta ca in mod strain de natura pricinii instanta de fond arata in considerentele hotararii sale ca nu a facut o cerere de repunere in termen si nici nu a invocat vreo cauza de suspendare sau intrerupere a prescriptiei dreptului de optiune succesorala desi nimeni nu a sustinut acest lucru.
Totodata, a sustinut apelanta ca in mod strain de natura pricinii instanta de fond arata faptul ca nici cererea de deschidere a succesiunii defunctei N.I. la data de 08.03.2000 formulata de reclamanta N.I. la notarul public Emil Purdescu (dos.25/2000), cerere in care s-a inscris si recunoscut ca mostenitoare a defunctei si nici cererea sa formulata la data de 24.03.2000 in cadrul aceluiasi dosar notarial prin care cerea sa i se recunoasca rezerva succesorala nu ar avea efectul juridic al unei cererii de acceptare tacita a succesiunii defunctei N.I. De asemenea, apelanta a precizat ca in mod strain de natura pricinii instanta de fond in considerentele sale arata faptul ca ar fi formulat o cerere de repunere in termenul de optiune succesorala insa nu a dovedit-o intrucat nu a formulat o asemenea cerere. La fel strain de natura pricinii instanta arata ca nu a repus-o in termenul de optiune succesorala din oficiu intrucat nu a indicat motivele temeinice de impiedicare si data incetarii acestora pentru a putea calcula termenul legal de o luna in care putea sa formuleze o asemenea cerere intrucat nu a solicitat acest lucru.
A mai mentionat apelanta ca nu a formulat o cerere de repunere in termenul de optiune succesorala intrucat prin cererea de deschidere a succesiunii facuta de sora sa, prin cererea facuta in dosarul notarial si prin intimpinarea formulata la data de 15.02.2011 in dosarul civil nr.42162/299/2010 a considerat ca au si caracterul si efectul unei cererii de acceptare a succesiunii defunctei.
Apelanta a precizat ca partinitor instanta de fond arata faptul ca prin cererea facuta in dosarul notarial nr.25/2000, desi contesta testamentul si prin intimpinarea facuta in dosarul civ. nr.42162/299/2010 prin care contesta acest lucru aratand ca doreste reductiunea testamentului si are calitatea de mostenitor rezervatar cu o cota de 1/3 nu si-a insusit expres sau tacit calitatea de mostenitor legal sau testamentar al defunctei. Instanta de fond cu totul strain de natura pricinii arata in considerentele hotararii sale ca doar la 24.10.2012 prin cererea reconventionala ar fi solicitat sa se constate calitatea de mostenitor rezervatar desi formulase intimpinare in cauza si cererea in dosarul notarial nr.25/2000 prin care contesta testamentul autentificat sub nr.25585/18.10.1991.
A criticat apelanta hotararea atacata sustinand ca in mod gresit instanta in considerentele sale arata faptul ca ar fi straina de mostenire prin neacceptare intrucat la intrebarea nr. 4 la interogatoriu reclamanta-parata nu a declarat ca nu a recunoscut calitatea de mostenitor rezervatar al paratei reclamante desi, in cererea de deschidere a succesiunii, a trecut-o si pe ea ca mostenitor.
Instanta de fond a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia in sensul ca reclamanta-parata a invocat prescriptia optiunii succesorale, iar instanta a analizat cauzele de suspendare, de intrerupere si repunere in termenul de optiune succesorala. Instanta a confundat prescriptia dreptului de optiune succesorala cu lipsa calitatii procesual active. In prima etapa instanta ar fi trebuit sa se pronunte pe prescriptia optiunii succesorale si abia apoi pe exceptia lipsei calitatii procesual active.
In mod nelegal instanta de fond arata in considerentele hotararii sale faptul ca cererea facuta la Notarul Public nu este o cerere de acceptare tacita a succesiunii. In mod nelegal (cu interpretarea gresita a legii) instanta de fond a apreciat ca parata-reclamanta nu a acceptat tacit succesiunea defunctei intrucat nu a demonstrat prin probe faptul ca a intrat in posesia bunurilor ce compun masa succesorala intrucat mostenitorii rezervatari au de drept "sezina" adica posesiunea bunurilor ce compun masa succesorala. Avand de drept posesiunea (senzina) bunurilor ce compun masa succesorala mostenitorii legali rezervatari nu au nevoie de acceptare expresa a succesiunii. In mod nelegal se sustine de catre instanta de fond in considerentele sale faptul ca cererea de acceptare tacita a succesiunii ar fi efectuata tardiv respectiv la 24.10.2012 in sedinta publica, termenul de optiune expirandu-se la 05.05.2010 intrucat, asa cum a aratat a efectuat cererea de acceptare a succesiunii cat si de reductiune a testamentului nr.25585/18.10.1991 in termen in dosarul succesoral nr.25/2000. In mod nelegal instanta de fond a constatat faptul ca reclamanta-parata N.E. ar fi singura mostenitoare legatara universala a defunctei N.I. si ca N.E. ar fi straina de succesiune contrar probelor administrate in cauza. Instanta de fond la pag.5 alin.l teza a II-a arata ca respinge ca neintemeiata cererea reconventionala motivare care este contradictorie cu motivarea de la alin. 1 teza I unde se arata ca N.E. este straina de succesiunea motivare ce duce la nulitatea absoluta a hotararii intrucat nu se stie ce a hotarat instanta. Daca instanta hotarat ca parata-reclamanta nu a acceptat in termenul legal prevazut de art.700 C.civ. succesiunea de pe urma defunctei trebuia sa respinga cererea reconventionala ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesual activa si nu ca neintemeiata. Contradictia exista si fata de dispozitivul hotararii unde este consemnat faptul ca admite exceptia lipsei calitatii procesual active a paratei-reclamante si respinge cererea reconventionala ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa. Hotararea este nelegala si pentru faptul ca in cazul in care nu are calitate procesuala activa in cererea reconventionala evident nu are nici calitate procesual pasiva pe cererea reclamantei parate.
La data de 17.10.2013, intimata reclamanta a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului formulat de recurenta parata-reclamanta si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii judecatoresti recurate.
Prin decizia civila nr.1004/A/18.10.2013, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul, prioritar, a reiterat principiile care guverneaza judecata unui apel, respectiv imprejurarea ca acesta este o cale de atac ordinara, de reformare, devolutiva. Obiectul unui apel il constituie intotdeauna o hotarare judecatoreasca, ceea ce inseamna ca apelantul are obligatia de a indica motivele de critica fata de modul in care s-a desfasurat prima judecata, precum si fata de considerentele retinute de judecatorul fondului. O expunere de motive excedentara si identica in continut cu cererea reconventionala formulata la judecata in prima instanta si cuprinzand citate din textele de drept material nu raspunde cerintelor prevazute de legiuitor in dispozitiile art.287 alin pct.3 C.proc.civ.
A mai retinut tribunalul ca, desi hotararea de prima instanta a fost pronuntata cu calea de atac a apelului, parata a inteles sa promoveze un recurs, motivandu-l ca atare.
Totusi, fata de prevederile art.295 alin.1 C.proc.civ, tribunalul a procedat la analizarea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, dar in limitele cererii de apel.
A invocat apelanta interpretarea gresita de catre prima instanta a actului juridic dedus judecatii, critica ce va fi respinsa de plano, intrucat textul de lege indicat (art.304 pct.8 C.proc.civ) vizeaza exclusiv imprejurarea in care controlului judecatorului este supus un act juridic in sensul unei conventii astfel cum este definita de prevederile art.969 C.civ (de la 1864), respectiv art.1169 C.civ actual. Chiar si adaptand critica formulata pe calea recursului la calea de atac incidenta in speta, se observa, fara echivoc ca nu are vreo legatura cu situatia de fapt in cauza.
In ceea ce priveste prima critica, in sensul ca motivele primei instante sunt straine pricinii, tribunalul a constatat netemeinicia acesteia, toate aspectele reliefate urmand a fi analizate impreuna cu critica vizand incalcarea legii.
Potrivit principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, prima instanta a fost investita cu o actiune principala avand ca obiect constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctei N.I., constatarea calitatii de unic mostenitor a reclamantei si constatarea calitatii de persoana straina de mostenire a paratei. Ca raspuns la pretentiile formulate de reclamanta, parata a depus cerere reconventionala, solicitand reductiunea testamentului, constatarea calitatii de mostenitor rezervatar, constatarea compunerii masei partajabile si iesirea din indiviziune.
Tribunalul a apreciat ca prima instanta a retinut in mod corect ca numita N.I. a decedat la data de 5.10.1999, conform mentiunilor din certificatul de deces, lasand doua fiice, N.A. si N.E., astfel cum rezulta din actele de nastere (filele 96, 98 din dosarul de fond).
Prin testamentul autentificat sub nr.25585/18.10.1991, defuncta a instituit in calitate de legatar universal pe fiica sa, N.E.
Fata de criticile in concret formulate de apelanta, se cer lamurite anumite aspecte. Astfel, este just ca ambele parti sunt mostenitori descendenti care, prin efectul legii sunt sezinari. Insa, apelanta face confuzie intre posesia in virtutea sezinei si institutia acceptarii succesiunii. De aceea prima instanta a simtit nevoia de a explica anumite institutii de drept. In temeiul 685-686 C.civ, subiectele dreptului de optiune succesorala sunt toti mostenitorii, indiferent ca sunt legali sau testamentari, ceea ce presupune ca si mostenitorul descendent, sezinar, va opta, in interiorul termenului de optiune succesorala pentru una dintre formele de acceptare a mostenirii sau dimpotriva, renuntare. Actul de optiune succesorala este un act juridic unilateral, voluntar, irevocabil, indivizibil, declarativ de drepturi. Asadar, este lamurit ca si mostenitorul sezinar trebuie sa isi manifeste dreptul de optiune succesorala.
Potrivit art.700 alin.1 C.civ, termenul de optiune succesorala, avand natura juridica a unui termen de decadere, este de 6 luni si curge, de regula de la data deschiderii succesiunii. Or, in cauza de fata aceasta data se situeaza la 5.10.1999. Contrar opiniei apelantei, aceasta nu a reusit sa faca dovada acceptarii mostenirii in interiorul termenului. In actele dosarului notarial nr 25/2000 nu se regaseste vreo dovada in acest sens. Prin cererea pe care a adresat-o notarului public la data de 24.03.2000, parata contesta data decesului, aratand ca a intervenit in luna septembrie 1996 si reclama "falsitatea actelor" pe care se bazeaza dosarul succesoral. Asadar, acest inscris nu este in masura sa probeze ca parata a acceptat mostenirea de pe urma mamei sale, expres ori tacit.
Procedura notariala fiind suspendata, reclamanta a sesizat instanta de judecata la data de 13.09.2010, dupa implinirea termenului de optiune succesorala. In cadrul litigiului, ramanea paratei sa faca dovada ca a fost impiedicata din motive mai presus de vointa sa de a-si exercita dreptul de optiune, sens in care avea sa ceara repunerea in termen. Este unanim admis in doctrina si practica judiciara ca termenului de optiune succesorala ii sunt aplicabile regulile privind prescriptia in ceea ce priveste cauzele de suspendare sau intrerupere ori repunere in termen. Prin urmare, consideratiile primei instante asupra acestor institutii de drept nu sunt straine cauzei, ci doar extrem de lamuritoare.
Revenind la repunerea in termenul de optiune succesorala, in cuprinsul motivelor de apel, parata arata ca nu a formulat o astfel de cerere, apreciind ca sunt suficiente cererea inregistrata in cadrul dosarului succesoral si intampinarea depusa la judecata in fond. Cu privire la prima dintre acestea, tribunalul a statuat mai sus asupra motivelor pentru care cererea din 24.03.2000 nu are forta probanta a unei repuneri in termen. In ceea ce priveste intampinarea depusa la data de 15.02.2011, cum insasi apelanta arata, este evident ca a fost facuta cu depasirea termenului de 6 luni, pe de o parte, iar pe de alta parte, conform art.115 C.proc.civ, prin intampinare nu se pot formula cereri sau pretentii, ci doar aparari in legatura cu pretentiile deduse judecatii prin cererea principala. Asadar, indiferent de data la care intampinarea ar fi fost inregistrata la dosar, fata de natura sa juridica, nu ar fi putut cuprinde o pretentie proprie a paratei, imprejurare pe care pare sa o fi inteles de vreme ce, desi mult peste termenul legal, depune cerere reconventionala.
Cu privire la sustinerea in sensul ca reclamanta a recunoscut calitatea de mostenitor a surorii sale prin chiar cererea de deschidere a mostenirii formulata in fata notarului public, tribunalul a reamintit ca optiunea succesorala trebuie sa fie un act juridic voluntar, facut de titularul dreptului, in nume propriu. Procedura in fata notarului public are drept scop dezbaterea succesiunii, stabilirea mostenitorilor si cotelor lor. Or, faptul ca reclamanta a indicat-o pe parata in calitate de fiica cu vocatie succesorala in vederea dezbaterii mostenirii de pe urma defunctei N.I. nu echivaleaza cu manifestarea optiunii succesorala in sensul acceptarii de catre parata.
A mai sustinut apelanta existenta unor contradictii intre considerentele si dispozitivul hotararii de prima instanta. Tribunalul a observat ca daca cererile formulate de catre parata la judecata in fond ar fi fost clare, nu ar fi existat aceste nelamuriri. Astfel, prima instanta a apreciat, in mod corect, dar intr-adevar fara a explicita suficient, faptul ca al doilea capat din reconventionala nu reprezinta o veritabila pretentie proprie, ci mai degraba o aparare fata de ultimul capat din actiunea principala. Reclamanta a investit instanta cu un capat de cerere avand drept obiect constatarea calitatii de persoana straina de mostenire a paratei, iar in combaterea acestei pretentii, a invocat parata calitatea sa de mostenitor rezervatar. Solutia instantei de fond este pronuntata in lumina acestui rationament. Ca atare, in ceea ce priveste capetele din cererea reconventionala vizand reductiunea testamentului si iesirea din indiviziune a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesual active, fata de inexistenta unui act de acceptare a succesiunii de catre parata.
Tribunalul a apreciat ca nu poate fi primita sustinerea apelantei in sensul ca admiterea exceptiei lipsei calitatii procesual active in cererea reconventionala ar fi atras lipsa calitatii procesual pasive a paratei in cererea principala. S-a apreciat ca actiunea principala si cererea reconventionala nu sunt identice in continut, ca fata de pretentiile concrete formulate de reclamanta, parata ar fi fost singura persoana, in calitate de descendent, care ar fi putut sa ii conteste drepturile, ca legitimitatea procesual pasiva presupune ca paratul cauzei sa fie cel obligat in raportul juridic dedus judecatii.
In aceste conditii, tribunalul a conchis, retinand legalitatea si temeinicia hotararii de prima instanta, parata ramanand straina de mostenirea mamei sale, prin neexercitarea dreptului de optiune succesorala in termenul legal.
In baza art.296 C.proc.civ, a respins apelul, ca nefondat.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs parata, solicitand modificarea in tot a hotararii recurate, admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei instantei de fond cu trimiterea cauzei la Judecatoria Sector 1, intrucat a solutionat cauza fara a intra in cercetarea fondului.
In motivare, recurenta a aratat ca
Invocand dispozitiile art.304 pct.7 C.proc.civ., recurenta a sustinut ca decizia instantei de apel nu este motivata, ea nu face decat sa analizeze considerentele hotararii instantei de fond.
Considerentele deciziei instantei de fond sunt straine de natura pricinii intrucat in mod nelegal confirma hotararea instantei de fond in sensul ca se confunda prescriptia dreptului de optiune succesorala prevazuta de art.700 C.civ.cu exceptia lipsei calitatii procesual active.
Atat instanta de fond, cat si instanta de apel trebuia sa isi motiveze hotararile pe nepronuntarea instantei pe "prescriptia dreptului de optiune succesorala a paratei-reclamante N.A. fata de succesiunea mamei sale, N.I. in termenul de 6 luni de la data decesului, 05.10.1999.
Motivarea deciziei instantei de apel in sensul ca dispoz.art.304 pct.8 C.proc.civ. ar privi doar imprejurarea ca, controlul judecatoresc se exercita exclusiv la acte juridice de natura conventiilor prev.de art.969 si art. 1169 C.civ. este straina judecatii intrucat pe de o parte textul de lege nu prevede expres actele juridice al caror inteles prin natura juridica sa fi fost schimbat iar pe de alta parte si manifestarea optiunii de acceptare expresa sau tacita a succesiunii este un act juridic unilateral al carui inteles sau natura poate fi schimbat cu ocazia unei judecati.
Cu toate acestea la pag.11 alin.4 din considerente, se arata ca actul de acceptare este un act juridic unilateral.
In mod cu totul strain de natura pricinii toate nelegalitatile hotararii instantei de fond au fost analizate de instanta de apel ca "motive de netemeinicie" incepand cu pag. 10 ultim alineat si in continuare.
O parte din considerentele hotararii sunt straine de natura pricinii in sensul ca instanta arata felurile acceptarii succesiunii, modalitatile de acceptare, cazurile de suspendare si intrerupere a prescriptiei dreptului de optiune succesorala si de repunere in termen desi nici una din parti nu i-a solicitat acest lucru.
In mod strain de natura pricinii, instanta de fond arata in considerentele hotararii sale ca parata nu a facut o cerere de repunere in termen si nici nu a invocat vreo cauza de suspendare sau intrerupere a prescriptiei dreptului de optiune succesorala, desi nimeni nu a sustinut acest lucru. Pentru acest motiv recurenta considera faptul ca instanta a fost partinitoare cu partea reclamanta.
In mod strain de natura pricinii instanta de apel, cu toate ca la pag.11 alin.4 arata ca ambele surori N.E. si N.A. sunt mostenitoare ale defunctei lor mame, N.I., fiind mostenitori rezervatari si au de drept sezina, arata in decizia sa faptul ca N.A. trebuia sa faca acte de acceptare expresa sau tacita a succesiunii.
In mod nelegal instanta de apel sustine faptul ca parata ar confunda "posesia in virtutea sezinei" si institutia acceptarii.
In mod strain de natura pricinii, instanta de fond arata faptul ca "nici cererea de deschidere a succesiunii defunctei N.I. la data de 08.03.2000 formulata de reclamanta N.I. la notarul public Emil Purdescu (dosarul nr.25/2000) cerere in care parata a fost inscrisa si recunoscuta ca mostenitoare a defunctei si nici cererea recurentei formulata la data de 24.03.2000 in cadrul aceluiasi dosar notarial prin care solicita sa i se recunoasca rezerva sa succesorala, nu ar avea efectul juridic al unei cererii de acceptare tacita a succesiunii defunctei N.I. .
Potrivit dispoz.art.16 din Dec.167/1958 prescriptia "se intrerupe" prin introducerea unei cererii de chemare in judecata.
Asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei si dosarul notarial la data de 24.03.2000 cand recurenta a formulat cererea la notarul public si a aratat ca contesta data decesului si testamentul pe rolul instantelor de judecata, se afla dosarul civil nr.14896/300/2000 (cererea de chemare in judecata a fost formulata la data de 30.04.200) in care s-a pronuntat sentinta civila nr.10642/16.09.2011, ramasa definitiva si irevocabila la data de 29.03.2012 prin nerecurare.
In dosarul civil mai sus aratat, recurenta contesta data decesului mamei sale ca fiind 23.09.1996 in loc de 05.10.1999.
Cauza civila nr.42162/299/2010 a fost suspendata in baza dispoz.art.244 pct.1 C.proc.civ. prin incheierea de sedinta din 04.05.2011 pana la solutionarea dosarului civil nr.14896/300/2010, fiind repusa pe rol la data de 26.09.2012 prin incheierea de sedinta din 26.09.2012.
Deci in perioada 30.04.2000 pana la data de 26.09.2012 cand cauza civila nr.42162/299/2010 a fost repusa pe rol sau data de 29.03.2012 cand sentinta civila nr.10642/2012 a ramas irevocabila, prescriptia dreptului de optiune succesorala a fost intrerupta in baza art.16 din Decretul nr.167/1958.
Fata de imprejurarea ca la data de 24.03.2000 in dosarul notarial nr.25/2000 la BNP Emil Purdescu, recurenta a formulat cerere prin care contesta data decesului mamei sale si testamentul, fata de faptul ca la data de 15.02.2011 a formulat intampinare in dosarul civil nr.42162/299/2010 in care contesta data decesului defunctei si testamentul si fata de imprejurarea ca la data de 24.10.2012 prin avocatul sau in cauza civila nr.42162/299/2010 a formulat cerere reconventionala prin care a formulat cerere de acceptare a succesiunii, acte din care rezulta intentia de a mosteni, recurenta considera a acceptat in termen succesiunea fata de defuncta N.I.
In mod strain de natura pricinii, instanta de fond a consemnat in considerentele hotararii sale faptul ca la data de 05.11.1999 recurenta ar fi cunoscut de data decesului mamei sale, (prin raspunsul sau Ia interogatoriu) in conditiile in care in dosarul civil nr.14896/300/2000 a contestat data decesului si irevocabila la data de 29.03.2012 si in care s-a pronuntat sentinta civila nr.10642/16.09.2011 ramasa definitiva prin nerecurare.
In mod eronat in raport de data de 05.11.1999 (data de la care s-a considerat ca recurenta a aflat de decesul mamei sale) instanta a calculat data pana la care puteam accepta succesiunea ca fiind 05.10.2000.
Pe acest calcul eronat, instanta de fond a considerat ca parata este straina de succesiune prin neacceptare in termenul prev.de art.700 C.civ., iar pe cererea reconventionala a admis exceptia lipsei calitatii procesual active.
In mod nelegal instantele de fond si apel au motivat in hotararile lor faptul ca intimpinarea depusa de N.A. in dosarul civil nr..42162/3/2011 la data de 15,02.2011 nu ar avea in continutul sau mentiuni din care sa rezulte faptul acceptarii in termenul legal a succesiunii mamei sale, N.I. si actiune in reductiunea testamentului autentificat sub nr.25585/18.10.1991 de Notariatul de Stat al Mun.Buc., precum si faptul ca intimpinarea ar fi fost facuta peste termenul legal de 6 luni de acceptare a succesiunii mamei sale.
Recurenta solicita a se constata faptul ca in perioada 30.04.2000 pana la data de 26.09.2012 cand dosarul nr.42162/299/2010 a fost repus pe rol sau data de 29.03.2012 cand sentinta civila nr.10642/2012 a ramas irevocabila, prescriptia dreptului de optiune succesorala a fost intrerupta in baza art.16 din Decretul nr.167/1958 si fata de faptul ca nu s-a dovedit cu probe obiective faptul ca recurenta ar fi aflat de decesul mamei sale la 05.11.1999, considera ca intimpinarea si deci acceptarea succesiunii mamei sale a fost efectuata in termenul de 6 luni prevazut de art.700 C.civ. (decesul mamei s-a produs la 05.10.1999 iar in perioada 30.04.2000-26.09.2012 prescriptia dreptului de optiune succesorala a fost intrerupta).
Instanta a incalcat dispozitiile art.129 alin.5 C.proc.civ., intrucat nu a avut un rol activ in administrarea probelor privind acceptarea succesiunii pentru stabilirea adevarului in cauza si aplicarea corecta a legii pentru a evita o greseala.
In mod nelegal se sustine de catre instanta de apel ca lipsa calitatii procesual active in cererea reconventionala nu ar duce si la lipsa calitatii procesual pasive pe cererea principala.
In mod strain de natura pricinii instanta de fond in considerentele sale arata faptul ca recurenta, prin apararile sale, ar fi formulat o cerere de repunere in termenul de optiune succesorala, insa nu a dovedit-o, intrucat nu a formulat o asemenea cerere.
La fel strain de natura pricinii, instanta arata ca parata nu a fost repusa in termenul de optiune succesorala din oficiu, intrucat aceasta nu ar fi indicat motivele temeinice de impiedicare si data incetarii acestora pentru a putea calcula termenul legal de o luna in care putea formula o asemenea cerere, intrucat parata nu ar fi solicitat acest lucru.
Recurenta parata nu a formulat o cerere de repunere in termenul de optiune succesorala, intrucat prin cererea de deschidere a succesiunii facuta de sora sa, N.E., prin cererea formulata in dosarul notarial si prin intimpinarea formulata de catre parata la data de 15.02.2011 in dosarul nr.42162/299/2010 a considerat ca aceasta are caracterul si efectul unei cererii de acceptare a succesiunii defunctei N.I.
In mod strain de natura pricinii si chiar partinitor, instanta de fond arata faptul ca prin cererea formulata in dosarul notarial nr.25/2000 desi parata contesta testamentul si nici prin intimpinarea facuta in dosarul nr.42162/299/2010 prin care contesta acest lucru, aratand ca doreste reductiunea testamentului si are calitatea de mostenitor rezervatar cu o cota de 1/3, nu si-a insusit expres sau tacit calitatea de mostenitor legal sau testamentar al defunctei.
Instanta de fond cu totul strain de natura pricinii arata in considerentele hotararii sale ca doar la 24.10.2012 prin cererea reconventionala formulata de catre parata in dosarul nr.42162/299/2010 ar fi solicitat sa se constate calitatea sa de mostenitor rezervatar, desi formulase intampinare in cauza si cererea in dosarul notarial nr.25/2000 prin care contesta testamentul autentificat sub nr.25585/18.10.1991.
In mod strain de natura pricinii, instanta in considerentele sale arata faptul N.A. ar fi straina de mostenire prin neacceptare, intrucat la intrebarea nr.4 la interogatoriu reclamanta-parata N.E. nu a declarat ca nu a recunoscut calitatea de mostenitor rezervatar al paratei reclamante N.A. desi in cererea de deschidere a succesiunii a trecut-o si pe ea ca mostenitor.
Invocand dispozitiile art.304 pct. 8 C.proc.civ., recurenta apreciaza ca instanta de fond a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia in sensul ca reclamanta-parata N.E. a invocat prescriptia optiunii succesorale iar instanta a analizat cauzele de suspendare, de intrerupere si repunere in termenul de optiune succesorala.
Instanta a confundat prescriptia dreptului de optiune succesorala cu lipsa calitatii procesual active. In prima etapa instanta ar fi trebuit sa se pronunte pe prescriptia optiunii succesorale si abia apoi pe exceptia lipsei calitatii procesual active a recurentei.
Relativ la motivul prevazut de art.304 pct.9 C.proc.civ., recurenta a aratat ca potrivit dispoz.art.653 C.civ., descendentii si ascendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului. Deci ei nu au nevoie de acte de acceptare.
In mod nelegal (aplicarea gresita a legii) instanta de fond a aratat in considerentele hotararii sale faptul ca nu va considera ca este o cerere de acceptare tacita a succesiunii - cererea facuta de N.A. la Notarul Public in dosarul nr.25/2000, prin care contesta testamentul si arata ca si ea este mostenitor legal rezervatar - desi aceasta indeplineste efectele juridice ale unei asemenea cererii in sensul dispoz.art.690 C.civ.
In mod nelegal (cu interpretarea gresita a legii) instanta de fond arata in considerentele hotararii sale faptul ca parata-reclamanta nu a acceptat tacit succesiunea defunctei N.I., intrucat nu a demonstrat prin probe faptul ca a intrat in posesia bunurilor ce compun masa succesorala, deoarece mostenitorii rezervatari au de drept sezina, adica posesiunea bunurilor ce compun masa succesorala.
Avand de drept posesiunea (sezina) bunurilor ce compun masa succesorala, mostenitorii legali rezervatari nu au nevoie de acceptare expresa a succesiunii.
In mod nelegal se sustine de catre instanta de fond in considerentele sale faptul ca cererea de acceptare tacita a succesiunii ar fi efectuata tardiv respectiv la 24.10.2012, in sedinta publica, termenul de optiune expirand la 05.05.2010 intrucat a efectuat cererea de acceptare a succesiunii, cat si de reductiune a testamentului nr.25585/18.10.1991, in termen, in dosarul succesoral nr.25/2000.
In mod nelegal, instanta de fond a constatat faptul ca reclamanta-parata N.E. ar fi singura mostenitoare legatara universala a defunctei N.I. si ca recurenta N.E. ar fi straina de succesiune, contrar probelor administrate in cauza din care rezulta faptul ca aceasta a acceptat in termenul legal de 6 luni prevazut de art.700 Cod.civ. succesiunea de pe urma defunctei in dosarul notarial nr.25/2000 si in acelasi termen actiunea in reductiune a testamentului nr.25585/18.10.1991.
Instanta de fond la pag.5 alin.1 teza a II-a arata ca respinge ca neintemeiata cererea reconventionala, motivare care este contradictorie cu motivarea de la alin.1 teza l unde se arata ca N.E. este straina de succesiune, motivare ce duce la nulitatea absoluta a hotararii, intrucat nu se stie ce a hotarat instanta.
Contradictia exista si fata de dispozitivul hotararii unde este consemnat faptul ca admite exceptia lipsei calitatii procesual active a paratei-reclamante N.A. si respinge cererea reconventionala ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesul activa.
Hotararea este nelegala si pentru faptul ca in cazul in care recurenta nu are calitate procesul activa in cererea reconventionala, evident nu are nici calitate procesual pasiva pe cererea reclamantei-parate N.E., intrucat este straina de succesiune si, ca o consecinta, trebuia respinsa si cererea principala, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
Intimata reclamanta N.E. a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Desi recursul este motivat in drept, indicandu-se motive de recurs dintre cele prevazute de dispoz.art.304 C.proc.civ. vechi, se poate constata ca dezvoltarea motivelor de recurs nu se circumscrie situatiei prevazute de normele juridice indicate - punctele 7 si 8 ale art. 304 C.pr.civ.
Din lecturarea motivelor de recurs se poate constata ca recurenta face referiri la motive de netemeinicie, care trebuie cenzurate de catre instanta de recurs. Recurenta face disertatii teoretice si referiri la texte de lege care vizeaza fondul cererii reconventionale.
Faptul ca recurenta este nemultumita de motivarea instantei, de aspectele retinute, de rationamentul acesteia, apreciindu-le gresite nu constituie aspecte care sa se circumscrie notiunii de considerente "straine de natura pricinii". Recurenta critica mai degraba temeinicia hotararii sub aspectul situatiei de fapt retinute si a interpretarii legii in raport de aceasta situatie. Concret, recurenta apreciaza ca instanta a savarsit o greseala de judecata, sustineri care nu se circumscriu motivului de recurs indicat ca temei de drept si care oricum nu pot face obiectul analizei in recurs.
Cel mult, unele dintre sustineri pot fi analizate ca o invocare a unei gresite aplicari a legii.
Recurenta pretinde ca instanta ar fi interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, in sensul ca reclamanta ar fi invocat prescriptia optiunii succesorale, iar instanta a analizat cauzele de suspendare, de intrerupere si repunerea in termenul de optiune succesorala.
Situatia invocata nu se circumscrie nici de aceasta data cazului avut in vedere de dispozi?iile art. 304 pct. 8 C.pr.civ.
Se face trimitere la hotararea primei instante si nu la cea a instantei de apel.
Prima instanta a procedat corect, analizand prescriptia dreptului de optiune succesorala. Pentru a aprecia cu privire la acest aspect, instanta a considerat necesar, avand in vedere ca normele care reglementeaza prescriptia sunt de ordine publica, sa analizeze daca a intervenit vreun caz de intrerupere sau suspendare a termenului de prescriptie sau daca ne aflam in situatia in care s-ar fi cerut o repunere in termen.
Instanta nu a facut nici o confuzie intre prescriptia dreptului de optiune succesorala si lipsa calitatii procesuale active. Intrucat a intervenit prescriptia dreptului de optiune succesorala, recurenta este straina de succesiune prin neacceptare.
Toate cererile formulate pe cale de reconventionala se intemeiaza pe calitatea de pretins mostenitor rezervatar a paratei-reclamante.
Dreptul la rezerva este un drept propriu al mostenitorului nascut la data deschiderii succesiunii. Rezerva este o parte a mostenirii, ea nu poate fi pretinsa decat de catre persoanele care vin efectiv la mostenire, ceea ce inseamna ca au vocatie utila (concreta), respectiv au capacitate succesorala, nu sunt nedemne, exheredate sau straine de succesiune.
In speta, parata reclamanta nu are vocatie concreta intrucat nu a acceptat in termenul de 6 luni de la deces succesiunea mamei sale, ea devenind, prin neacceptare, o persoana straina de succesiune (pierzand, implicit si dreptul de a mai solicita rezerva succesorala).
Recurenta considera ca ar fi acceptat tacit succesiunea prin cererea depusa la biroul notarului public unde s-a cerut dezbaterea succesiunii pe cale notariala. Prima instanta si instanta de apel au analizat acest aspect si au apreciat corect faptul ca nu echivaleaza cu o acceptare tacita a succesiunii. Recurenta nu a intrat in posesia bunurilor succesorale si nu a efectuat vreun act asupra acestora din care sa rezulte ca isi insuseste calitatea de erede, astfel cum prevad disp. art 690 — 691 C.civ.
Se invoca apoi faptul ca recurenta avea de drept sezina.
Pentru a se discuta daca o persoana are sau nu sezina, este necesar ca anterior sa fi dobandit calitatea de mostenitor prin acceptare. Sezina inseamna posesia de drept a celor care anterior au acceptat succesiunea. Acceptarea tacita a succesiunii presupune luarea in posesie ca aspect material. Atunci cand se invoca faptul ca o persoana este mostenitor sezinar, se intelege, implicit, ca anterior a dobandit calitatea de erede, prin acceptarea mostenirii in formele prevazute de lege,
Recurenta mai face referire la o intrerupere a termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala pe o anumita perioada. Dincolo de faptul ca recurenta confunda intreruperea cu suspendarea, se poate constata ca aceasta este o sustinere noua, facuta pentru prima data in recurs si nu a facut obiectul analizei instantei de apel.
In calea de atac a recursului nu s-au administrat probe noi.
Curtea, analizand criticile de recurs prin raportare la actele si lucrarile dosarului, dar si la dispozitiile legale incidente, constata urmatoarele:
Preliminar, in ceea ce priveste normele de procedura aplicabile in prezenta cauza, Curtea retine ca in raport de data sesizarii cu actiunea introductiva a Judecatoriei sector 1 Bucuresti - 13.09.2010 - prezenta actiune este supusa normelor inscrise in Codul de procedura civila de la 1865, conform dispozitiilor art. 3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civila.
De asemenea, in ceea ce priveste normele de drept substantial, in raport de data decesului autoarei partilor a carei mostenire se solicita a fi dezbatuta - 05.10.1999 - Curtea constata ca prezentei actiuni ii sunt incidente normele inscrise in Codul Civil de la 1864, conform dispozitiilor art. 91 din Legea nr.71/2011pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil potrivit cu care: "Mostenirile deschise inainte de intrarea in vigoare a Codului civil sunt supuse legii in vigoare la data deschiderii mostenirii".
Totodata, Curtea va analiza criticile de recurs astfel cum acestea permit incadrarea lor in art.304 pct.7, 8 si 9, avand in vedere ca acestea nu sunt prezentate intr-o constructie concisa, fiind subsumate sustineri sub egida "strain de natura pricinii" ce pot fi incadrate in alt motiv de recurs decat cel indicat de parte.
In referire la critica vizand nemotivarea deciziei atacate de catre instanta de apel, Curtea urmeaza a face analiza hotararii instantei de apel din perspectiva art. 304 pct. 7 Cod procedura civila care dispune in sensul ca: "modificarea unor hotarari se poate cere cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii".
Curtea retine ca in jurisprudenta constanta a CEDO s-a apreciat ca obligatia instantelor de a-si motiva hotararile judecatoresti nu presupune existenta unui raspuns detaliat la fiecare argument, daca rezulta din ansamblul cauzei ca problema de fond supusa judecatii a fost examinata in mod efectiv.
In aplicarea dispozitiile art.261 pct.5 Cod de procedura civila, exista o jurisprudenta constanta a CEDO in cauzele pronuntate impotriva Romaniei, respectiv cauzele Albina si Virgil Ionescu, in care Curtea a statuat faptul ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6.1 din Conventie, include printre altele dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor si aceasta cu atat mai mult cu cat Conventia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective iar acest drept nu poate fi considerat efectiv decat daca aceste observatii sunt in mod real "ascultate", adica in mod concret examinate de catre instanta sesizata.
Altfel spus, art.6 implica mai ales in sarcina "instantei" obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta (Hotararea Perez impotriva Frantei (GC), Cererea nr.47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-1).
Obligatia pe care o impune art.6 paragraful 1 din CEDO instantelor nationale de a-si motiva deciziile nu presupune existenta unui raspuns detaliat la fiecare argument (Hotararea Perez, precitata, paragraful 81: Hotararea Van der Hurk, precitata, p, 20, paragraful 61), insa pentru a se respecta prevederile art.6 din CEDO este necesar ca o instanta interna care nu a motivat decat pe scurt hotararea sa, sa fi examinat totusi in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse (Hotararea Helle impotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997. Culegere de hotarari si decizii 1997 - VIII, p. 2.930. paragraful 60).
In cauza de fata, Curtea, in raport de prevederile art. 261 din Codul de procedura civila, apreciaza ca nu poate fi retinuta nicio neregularitate procedurala relativa la motivarea hotararii atacate, intrucat din expunerea de motive rezulta cu evidenta structurarea argumentelor avute in vedere de instanta de apel, care au constituit temei al solutiei adoptate de catre aceasta, instanta de apel analizand sustinerile partilor vizand pretinsa calitate de mostenitoare la succesiunea mamei lor, raportat la dispozitiile legale considerate incidente cauzei.
Astfel, instanta de apel a retinut, in urma analizarii actelor si lucrarilor dosarului, in esenta, ca subiectele dreptului de optiune succesorala sunt toti mostenitorii, ca si mostenitorii sezinari au obligatia sa opteze in interiorul termenului de optiune succesorala pentru una din formele de acceptare a succesiunii sau sa renunte la mostenire, respectiv ca, apelanta nu a acceptat succesiunea in acest termen nici in cadrul dosarului notarial si nici printr-o alta forma, respectiv ca apelanta nu a formulat o cerere de repunere in termen.
Curtea nu poate valida sustinerea recurentei, in sensul ca motivarea deciziei instantei de apel - vizand dispozitiile art.304 pct.8 C.proc.civ., invocate de apelant - ar fi straina judecatii, avand in vedere, in primul rand, considerentele deciziei atacate, potrivit carora acest articol vizeaza exclusiv imprejurarea in care controlului judecatorului ii este supus un act juridic in sensul unei conventii, astfel definita de art.969 C.civ. Potrivit doctrinei juridice, subsumat acestui motiv de recurs, nu este permis judecatorilor sa se substituie partilor contractante, modificand sau inlocuind clauzele contractuale, ori schimband chiar natura juridica a actului pe care partile l-au incheiat.
Literatura de specialitate explica faptul ca acest motiv isi gaseste aplicare, daca instanta ar judeca un contract de vanzare-cumparare ca un contract de locatiune ori daca ar stabili, fara nici un suport probator, anumite obligatii in sarcina unei parti, desi la incheierea contractului nu au fost avute in vedere aceste obligatii, iar din probele administrate rezulta neindoielnic aceasta imprejurare, etc.
Or, asa cum si instanta de apel a conchis, in cazul de fata nu este vorba de niciun contract care ar putea atrage incidenta art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, instanta, potrivit celor retinute mai sus, avand a analiza acte juridice unilaterale ale celor doua parti, respectiv de a stabili daca acestea au fost facute in scopul acceptarii succesiunii dupa defuncta lor mama. Totodata, Curtea nu poate valida sustinerea recurentei, in sensul ca o parte dintre considerentele hotararii sunt straine de natura pricinii, de vreme ce in continutul acestora se face vorbire despre felurile acceptarii succesiunii, modalitatile de acceptare, cazurile de suspendare, de intrerupere a prescriptiei dreptului de optiune succesorala si de repunere in termen.
Intr-adevar, niciuna dintre parti nu a solicitat prin cererea principala, respectiv cererea reconventionala, in concret, analizarea acestor institutii de drept, insa acestea se impuneau a fi prezentate din punct de vedere teoretic, avand incidenta in prezenta cauza si pentru buna intelegere a rationamentului adoptat de instanta la cazul de fata.
Astfel, de vreme ce ambele parti au solicitat constatarea calitatii lor de mostenitori, instanta avea a se raporta, in mod obligatoriu, la dispozitiile de drept care vizeaza optiunea succesorala si cu precadere la dispozitia legala care instituie un termen de prescriptie al dreptului de optiune succesorala, respectiv art.700 alin.1 C.civ. Instanta de apel in mod justificat a aratat ca toti descendentii pot fi mostenitori legali sau testamentari, cu conditia ca acestia sa efectueze in interiorul termenului de optiune succesorala acte de acceptare a mostenirii, indiferent ca acestea sunt de acceptare tacita sau expresa sau, dimpotriva, de renuntare, de vreme ce reclamanta a sustinut ca este unica mostenitoare a succesiunii mamei sale, in conditiile in care a acceptat in mod expres succesiunea acesteia, negand calitatea paratei de mostenitoare a aceleiasi defuncte, sustinand ca aceasta este o persoana straina de succesiune prin neacceptare, toate aceste sustineri neputandu-se analiza in afara institutiilor de drept expuse mai sus.
Intr-adevar, apelanta nu a invocat vreo cauza de suspendare sau intrerupere a prescriptiei dreptului de optiune succesorala, in mod expres, in favoarea sa, la instanta de fond si nici intimata reclamanta nu a facut referire la acest lucru, in cererile sale insa instanta de fond a considerat in mod judicios ca se impune a se analiza aceste institutii de drept, in ce priveste termenul de optiune succesorala, care are natura juridica a unui termen de prescriptie, ca si chestiune de ordine publica. Din aceasta perspectiva instanta de apel a apreciat ca toate consideratiile expuse de prima instanta asupra acestor institutii de drept nu sunt straine cauzei, ci doar lamuritoare cauzei.
Asa fiind, Curtea constata ca acest motiv de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod procedura civila este nefondat.
Curtea nu poate primi sustinerea recurentei parate, in sensul ca, fiind mostenitoare descendenta si fiind de drept sezinara asupra bunurilor mostenirii, trebuie considerata mostenitoare acceptanta a succesiunii defunctei sale mame.
Asa cum corect a retinut instanta de apel, toti descendentii unui defunct sunt subiecte ale dreptului de optiune succesorala si indiferent daca mostenirea este legala sau testamentara si chiar in conditiile in care, in folosul acestora, legiuitorul a recunoscut un drept de sezina, dispozitiile art.700 alin.1 C.civ. trebuie analizate cu prioritate pentru a constata daca in interiorul termenului prescris de acest articol descendentii defunctului au acceptat succesiunea intr-una din formele prevazute de lege, expres sau tacit sau, dimpotriva, au renuntat la acest drept.
Instanta de apel a precizat ca actul de optiune succesorala este un act juridic unilateral, voluntar, irevocabil, indivizibil si declarativ de drepturi, astfel cum si literatura si practica ju