Recurs. Exceptia lipsei calitatii procesuale active.
Art. 137 alin. 1 C.proc.civ., art. 138 alin.6 Legea nr. 85/2006 . Decizia civila nr. 928/14.04.2014 Curtea de Apel Bucuresti Sectia a V-a Civila
Prin sentinta civila nr.8557 din 21.10.2013 pronuntata de T.B. - S. a VII a C. , s-a respins ca neintemeiata cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de reclamanta D.G.R.F.P.B., in contradictoriu cu paratul V.M..
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul - sindic a retinut faptul ca, raspunderea reglementata de art. 138 din legea nr.85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului, ci una personala, care intervine numai atunci cand, prin savarsirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, acesta a contribuit la ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa.
Asadar, faptele ilicite savarsite de organele de conducere sunt expres prevazute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art. 138 din lege rezulta ca sunt raspunzatori civil, membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societatii, precum si orice alta persoana "care a cauzat" starea de insolventa prin una din faptele enumerate.
Fapta prevazuta la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele doua ipoteze se refera la faptul ca paratul a tinut o contabilitate fictiva si a facut sa dispara unele documente contabile, insa reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteza prevazuta de lit.d) a art.138 din lege se refera la faptul ca paratul nu a tinut o contabilitate in conformitate cu legea. Imprejurarea ca debitorul nu a depus la dosar actele prevazute de art.28 din Legea 85/2006 in termenul prevazut de art.35 din lege, ori ca nu a depus toate raportarile contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilata cu neindeplinirea obligatiei de a tine contabilitatea in conformitate cu legea, in lipsa unor probe certe.
Oricum, in ceea ce priveste obligatia paratei de a tine registrele cerute de lege, conditia impusa de legiuitor era ca neindeplinirea acesteia, adica netinerea unei contabilitati in conformitate cu legea, sa fi contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa. Asadar, simplul fapt ca parata nu ar fi tinut contabilitatea conform legii nu este de natura a atrage raspunderea in lipsa dovedirii raportului de cauzalitate intre aceasta fapta si ajungerea societatii in stare de insolventa. Or, in speta, reclamantul nu a facut dovada acestui raport de cauzalitate.
Impotriva acestei sentinte comerciale, reclamanta in termenul legal prevazut de art. 8 alin. 2 din Legea nr.85/2006, a declarat recurs pentru solutionarea caruia la Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Civila la data de 17.01.2014 a fost inregistrat dosarul nr..
Recurenta - creditoare considera ca sentinta atacata este nelegala deoarece instanta de fond a incalcat dispozitiile art. 138 alin. 1 lit d din Legea nr.85/2006 in sensul ca desi s-a facut dovada acumularii de datorii si alte restante neachitate la termen, totusi a ignorat dispozitiile art. 1082 Cod civil care prezuma culpa debitorului in cazul raspunderii civile contractuale si a respins nejustificat cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a intimatei (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).
Solicita in consecinta admiterea recursului, modificarea sentintei recurate in sensul admiterii cererii fundamentata pe dispozitiile art. 138 lit d din Legea nr.85/2006.
Intimata a fost legal citata.
La primul termen de judecata, cu procedura de citare legal indeplinita, Curtea in temeiul art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006 a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei.
In raport de dispozitiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila si art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006. Curtea gasind intemeiata exceptia invocata, o va admite pentru urmatoarele motive:
Conform prevederilor art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006 legitimarea procesuala activa in promovarea caii de atac a recursului impotriva unei hotarari de respingere a actiunii introduse in temeiul alin. 1 sau, dupa caz alin. 3 din acelasi act normativ, apartine in exclusivitate administratorului judiciar, singurul in masura sa decida asupra oportunitatii promovarii recursului.
Cum specificul procedurii insolventei a impus adoptarea unor reguli de procedura speciale, care deroga de la normele dreptului comun, iar legiuitorul a inteles ca "formularea caii de atac" sa fie supusa unor conditii restrictive prin atribuirea doar administratorului judiciar a calitatii procesuale active, iar in prezenta cauza aceste norme imperative nu au fost respectate de catre creditoarea - recurenta care trebuia mai intai sa instiinteze administratorul judiciar despre decizia sa referitoare la impunerea introducerii recursului de catre acesta, Curtea in temeiul dispozitiilor art. 137 alin. 1 Cod procedura civila rap la art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006 si art. 312 alin. 1 Cod procedura civila va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei creditoare si va respinge recursul ca fiind introdus de catre o persoana fara calitate procesuala activa.
In aceasta situatie in care recursul s-a solutionat in temeiul textelor de lege mentionate, este evident faptul ca, instanta de control judiciar nu va mai analiza motivele de recurs referitoare la nelegalitatea sentintei pronuntate de catre instanta de fond.