pretentii Sentinta civila nr. 15 din data de 12.01.2010
pronunțată de Judecatoria Filiasi

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei Filiasi sub nr. 844/230/2009, reclamantul P. I. a solicitat instantei ca prin sentinta ce se va pronunta in contradictoriu cu paratii M. I. si M. A., sa fie obligati paratii la plata sumei de 1700 lei reprezentand contravaloarea unei bovine pe care paratii au avut-o in paza si care in timp ce se afla in paza paratilor si-a fracturat piciorul.In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca la data de 04.07.2009, paratii au fost de rand cu vitele la camp, iar in jurul orei 1030 a fost anuntat de patatul M. I. sa mearga la camp pentru a-si lua vaca , spunandu-i-se ca acesta si-a fracturat piciorul.A mai aratat reclamantul ca animalul era singura sa sursa de existenta, neavand alte venituri.In dovedirea actiunii, timbrata corespunzator cu taxa judiciara de timbru in suma de 141,96 lei si timbru judiciar de 0,45 lei, reclamantul a depus la dosar xerocopia certificatului sanitar veterinar nr. 25/04.07.2009 si a solicitat incuviintarea probei testimoniale.La data de 22.09.2009, paratii au formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii formulate de reclamant, ca neintemeiata si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.In cuprinsul intampinarii formulate, paratii au apreciat ca in cauza nu sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale, intrucat nu au nicio culpa in producerea incidentului. Au sustinut paratii ca la data de 04.07.2009 se aflau cu vitele de rand la pasunat pe islazul cunoscut sub numele de "Bongioica", iar vaca reclamantului s-a impuns in coarne cu o alta vaca si a calcat cu piciorul stand din spate intr-o crapatura adanca si astfel si-a fracturat piciorul.Totodata , paratii au aratat ca in momentul in care au observat ca animalul nu mai putea calca in picior, l-au anuntat pe reclamant, iar dupa aproximativ o ora a sosit la fata locului .si medicul veterinar care a concluzionat ca intr-adevar animalul isi fracturase piciorul.
Au mentionat paratii ca acest diagnostic l-a nemultumit pe parat, care la acel moment i-a acuzat ca intentionat i-ar fi lovit vaca si i-ar fi rupt piciorul, datorita relatiilor de dusmanie existente intre familia reclamantului si cea a paratilor, relatii ce dateaza de aproximativ 14 ani de zile.De asemenea, paratii au sustinut ca afirmatia paratului, in sensul ca vaca implicata in incident era singura sa sursa de venit, este nesincera intrucat fiind vecini cu acesta, au cunostinta de faptul ca acesta mai detine si alte animale. In cursul interogatoriului administrat din oficiu de instanta la termenul din data de 27 octombrie 2009, reclamantul a precizat ca i-a chemat in judecata pe ambii parati intrucat impreuna au fost de rand cu vacile atunci cand animalul sau si-a fracturat piciorul si nu au avut grija de acesta. Totodata, reclamantul a recunoscut faptul ca ulterior a vandut animalul si a obtinut pe acesta suma de 600 lei. Instanta a incuviintat si administrat proba testimoniala, fiind audiati la propunerea reclamantului martorii M. M. si F. Ghe., iar la propunerea paratului martorii P.E.si Z. T.De asemenea, instanta, din oficiu a dispus citarea si audierea in calitate de martor a numitului M. Ghe., medicul veterinar care s-a deplasat la fata locului si a eliberat certificatul sanitar veterinar nr. 25/04.07.2009 .Instanta constata ca reclamantul a invocat ca temei al actiunii sale culpa paratilor in exercitarea atributiilor de paza pe care le aveau in timpul cat au avut grija de animalele satului Tatomiresti, inclusiv de bovina reclamantului, astfel ca temeiul juridic al actiunii sale il reprezinta raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie prev. de art. 998-999 Cod civil. Din prevederile art. 998 si 999 cod civil - rezulta ca pentru a exista raspundere civila delictuala , trebuie indeplinite urmatoarele conditii generale: existenta unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, a culpei.Martorul M. Ghe., medicul specialist care a examinat animalul dupa producerea incidentului a relatat ca la momentul la care s-a deplasat la fata locului a constatat ca acesta avea piciorul fracturat si a concluzionat ca fractura suferita de bovina reclamantului nu putea fi urmare a unei actiuni umane, astfel ca este exclusa ipoteza ca paratii sa fi accidentat cu intentie bovina reclamantului. In aceste conditii, se pune problema existentei unei culpe oricat de mica a paratilor in producerea unui eveniment care ar fi cauzat vatamarea animalului reclamantului.Se observa ca insisi paratii in intampinare recunosc ca bovina reclamantului s-a impuns , " s-a luat in coarne" cu un alt animal, recunoscand in continuare si faptul ca bovina reclamantului a calcat intr-o crapatura si astfel si-ar fi putut fractura piciorul. Desi, instanta nu retine ca certa aceasta stare de fapt , ia act , avand in vedere si declaratia medicului veterinar M. Ghe., ca o astfel de intamplare putea duce la fracturarea piciorului bovinei.In aceste conditii, trebuie verificat daca paratii si-au indeplinit in mod corespunzator obligatiile de paza a animalelor si cum aceste obligatii sunt stabilite de catre proprietarii animalelor ce se organizeaza in vederea pasunatului, instanta a audiat 3 martori, F. Ghe,P. E. si Z. T., fosti proprietari si proprietari de bovine pentru a stabili care erau obligatiile paratilor, inclusiv in situatia in care animalele se impung pe camp.Din declaratiile martorilor, instanta retine ca la nivelul satului Tatomiresti a existat o intelegere intre proprietarii de bovine, stabilindu-se ca fiecare dintre acestia sa mearga intr-o anumita zi, prin rotatie, cu vacile la pasunat si se constata ca au fost stabilite anumite sarcini pentru persoanele ce asigurau paza acestor animale , respectiv sa aiba grija ca acestea sa nu se piarda, sa nu fie furate si sa nu patrunda in recoltele aflate in preajma .Nu rezulta din niciuna dintre declaratii ca paznicul animalelor ar avea obligatia sa vegheze indeaproape asupra acestor animale pentru a nu se rani, impungandu-se, intrucat o asemenea obligatie ar fi greu de indeplinit , dat fiind comportamentul natural si imprevizibil al animalelor , precum si faptul ca acestea se disperseaza pe camp tot timpul.In raport de aceste considerente, instanta apreciaza ca nu poate fi retinuta nicio culpa in sarcina paratilor in producerea evenimentului care a dus la fracturarea piciorului bovinei. Astfel nici in situatia in care animalul s-a ranit in timp ce se lua in coarne cu un alt animal, nici in situatia in care ar fi calcat in vreo crapatura in aceste imprejurari nu poate fi retinuta culpa paratilor, intrucat o asemenea culpa presupunea incalcarea unor obligatii sau reguli pe care le-ar fi avut orice persoana care ar fi fost paznicul acestor animale.Cu atat mai mult, paratii nu au nicio culpa in situatia in care bovina si-a fracturat piciorul , datorita reliefului ( crapaturi ) sau altor imprejurari. In concluzie, instanta constata ca in cauza nu sunt intrunite raspunderii civile delictuale, lipsind culpa paratilor in producerea evenimentului, faptei sau imprejurarii care a dus la fracturarea piciorului bovinei reclamantului, considerente pentru care instanta va urma sa respinga actiunea ca neintemeiata.Va fi respinsa si cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de paratul M. I., ca nedovedita, intrucat la dosar nu au fost depuse inscrisuri prin care sa se faca dovada existentei unor astfel de cheltuieli.Instanta va admite insa cererea de despagubiri formulata de martorul M. Ghe., apreciind-o intemeiata intrucat acesta desfasurand o activitate de liber profesionist, in intervalul de timp in care acesta s-a deplasat la instanta si a ramas in sala de judecata pentru a fi audiat ca martor, a suferit un prejudiciu constand in suma de bani pe care acesta ar fi putut-o incasa cu titlu de consultatii, suma pe care martorul a apreciat-o ca fiind de 100 lei si va obliga reclamantul la plata acestei sume, cu titlu de despagubiri catre martor, in temeiul dispozitiilor art. 200 C.pr.civ., potrivit carora " martorul poate cere sa i se plateasca cheltuielile de drum si sa fie despagubit dupa starea sau indeletnicirea sa si potrivit cu departarea domiciliului si timpul pierdut".Respinge actiunea civila avand ca obiect " pretentii" formulara de reclamantul P.I., impotriva paratilor M. I.si M. A. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de paratul M. I., ca nedovedita.Admite cererea martorului M. Ghe.Obliga reclamantul , la plata sumei de 100 lei , cu titlu de despagubiri catre martor.Executorie privind plata martorului.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.