pretentii Sentinta penala nr. 224 din data de 23.03.2010
pronunțată de Judecatoria Filiasi

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1434/230/2009, la data de 20.11.2009, reclamanta A.L.F. a solicitat, in contradictoriu cu paratul S. R. P., pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligat paratul sa-i plateasca suma de 20.000 lei RON, actualizat cu indicele de inflatie la data plati efective si cheltuielile de judecata.In motivare a aratat ca l-a imprumutat pe parat cu suma de 20.000 lei la data de 05.01.2006, iar acesta trebuia sa ii restituie suma la sfarsitul lunii ianuarie 2009, dar a refuzat.In drept a invocat dispozitiile art. 942 si 998 si urm. C.civ.In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar xerocopia inscrisului sub semnatura privata intitulat "declaratie" si a contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 263/13.01.2006.Odata cu actiunea introductiva, reclamanta a formulat si o cerere de scutire a taxei judiciare de timbru, intemeiata pe dispozitiile OUG 51/2008.In dovedirea acestei din urma cereri, reclamanta a depus la dosar: adeverinta emisa de UNiCredit Tiriac Bank la data de 04.12.2009, adresa nr. 11084/04.12.2009 emisa de Banca Transilvania catre reclamanta, adeverinta de venit pe anul 2009 eliberata de Agentia Nationala de Administrare Fiscala Dolj, adeverinta nr. 118/09.12.2009 eliberata de SC V. T.SRL, adeverinta nr. 118/09.12.2009 eliberata de SC G. SRL Craiova, adeverinta nr. 118/09.12.2009 eliberata de SC M. SRL Filiasi, adeverinta nr. 118/09.12.2009 eliberata de SC I SRL Filiasi si declaratia pe propria raspundere autentificata prin incheierea nr. 96/15.02.2010 a BNP B. E.Cauza a fost repartizata initial completului C1S, prezidat de un judecator stagiar si cum potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 R privind statutul judecatorilor si procurorilor "judecatorii stagiari judeca: (_) b) litigiile patrimoniale avand ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun, in cazul in care valoarea obiectului litigiului nu depaseste 100 milioane lei (10.000 lei RON)", luand act de aceste dispozitii legale, precum si de valoarea de 20.000 lei a obiectului litigiului dedus judecatii in dosarul nr. 1434/230/2009, prin incheierea de sedinta din data de 06 ianuarie 2010 s-a luat act ca acest complet nu este competent sa judece prezenta cauza si in temeiul art. 99 alin. 2 din R.O.I. al instantelor judecatoresti nr. 387/22.09.2005, s-a dispus trimiterea cauzei spre repartizare aleatorie celorlalte complete de judecata din cadrul Judecatoriei Filiasi.Dupa solutionarea acestui incident procedural, cauza a fost repartizata spre competenta solutionare completului nr. 1 al Judecatoriei Filiasi.La data de 16 februarie 2010, paratul a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune. In acest sens, paratul a sustinut ca in conditiile in care reclamanta afirma ca ar fi acordat imprumutul pe data de 05 ianuarie 2006, de la data acordarii imprumutului si pana la data introducerii cererii au trecut mai mult de 3 ani, astfel ca s-a implinit termenul de prescriptie.Totodata , paratul a sustinut ca motivul pentru care reclamanta i-a imprumutat suma solicitata a fost acela ca in perioada respectiva el dorea sa contracteze un credit un imprumut la Banca Transilvania, sens in care a avut nevoie de niste documente contabile, insa acestea fiind eronat intocmite de catre reclamanta, care era contabil la firma sa, banca i-a refuzat suma de care avea nevoie iar reclamanta, dandu-si seama ca a gresit, s-a oferit sa ii acorde suma de 20000 lei cu titlu de imprumut, insa i-a spus ca are un imprumut la Pro Credit iar paratul s-a oferit sa ii plateasca ratele, lucru pe care acesta a sustinut ca l-a si realizat pana in luna iunie 2008, cand ultima rata in suma de 600 lei a fost achitata de sotia paratului.In ceea ce priveste imprumutul, paratul a sustinut ca a restituit o parte din acesta, respectiv diverse sume cuprinse intre 1500-2000 lei iar in cursul anului 2009 a trimis-o pe sotia sa cu suma de 1500 lei insa reclamanta a refuzat-o, spunand ca vrea cel putin 10000 lei, aspect pe care paratul nu l-a putut satisface intrucat situatia firmei al carei administrator este, era destul de dificila , fiind afectata de criza economica.Prin incheierea din Camera de Consiliu pronuntata la data de 19 februarie 2010 a fost admisa in parte cererea formulata de reclamanta privind scutirea sa de plata taxei judiciare de timbru, respectiv numai pentru jumatate din suma datorata de reclamanta cu titlu de taxa judiciara de timbru.Privitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parat, aceasta a fost pusa in discutia partilor la data de 02 martie 2010 cand prin incheierea de la aceeasi data, instanta a respins exceptia invocata pentru urmatoarele considerente:
In inscrisul incheiat de parti se mentioneaza ca termen al restituirii luna ianuarie 2009. Or, potrivit dispozitiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958 " Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita. In obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului precum si in acelea al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept. Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la data cand s-a implinit conditia sau a expirat termenul.", motiv pentru care in prezenta cauza, dreptul la actiune a inceput sa curga la sfarsitul lunii ianuarie 2009, cand s-a implinit termenul in care paratul putea restitui imprumutul, termen ce are natura unui termen suspensiv al executarii obligatiei sale.In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri si proba testimoniala, fiind audiati la propunerea reclamantei martorii I. M. A. si C. E.Analizand actele si lucrarile dosarului , instanta constata ca la data de 05 ianuarie 2006, intre parti s-a incheiat o conventie a carei natura, in mod indiscutabil este aceea a unui contract de imprumut. Astfel, reclamanta a depus la dosarul cauzei copia acestui inscris iar paratul nu a tagaduit nici faptul ca este scris sau semnat de acesta, ceea ce denota ca inscrisul intocmit in scop probator este real si dovedeste conventia partilor.Din continutul acestui inscris instanta constata ca reclamanta i-a imprumutat paratului suma de 20.000 lei , iar acesta din urma s-a obligat sa-i restituie pana in ianuarie 2009. Cum insusi paratul, mentioneaza clar in cuprinsul inscrisului mentionat ca se obliga sa dea banii inapoi pana in ianuarie 2009, faptul ca intre parti s-a incheiat un contract de imprumut este pe deplin dovedit.In concluzie, reclamanta a facut dovada creantei sale, respectiv a faptului ca paratul avea obligatia contractuala sa-i restituie suma imprumutata de 20.000 lei.In raport de dispozitiile art. 969 Cod civil si a principiilor raspunderii civile contractuale, revenea paratului sa faca dovada platii , respectiv a restituirii acestei sume . In acest sens, paratul s-a aparat de maniera ca a restituit suma imprumutata printr-o plata succesiva, respectiv ratele unui imprumut pe care reclamanta l-ar fi avut la societatea P.C. precum si prin acordarea unor sume de bani, dupa data incheierii imprumutului. Or, sub acest aspect, instanta constata ca pe de o parte, reclamanta nu recunoaste ca banii i-au fost restituiti in aceasta modalitate, iar pe de alta parte nici paratul nu face dovada platii acestor sume.Astfel, din cuprinsul extrasului de cont privind-o pe reclamanta eliberat de P.C. B. instanta constata ca aceasta a fost cea care personal a platit rata scadenta a acestui imprumut, cu o singura exceptie in data de 26.06.2008, cand pentru aceasta a platit doamna av. S C.. Cum insa nici in acest caz nu s-a i eliberat vreo chitanta care sa ateste ca plata respectiva s-a facut in contul datoriei paratului, instanta nu poate retine ca astfel paratul ar fi efectuat o plata partiala ( o restituire partiala a imprumutului).De asemenea, instanta apreciaza ca nu are relevanta asupra obligatiei de restituire ce paratul si-a asumat-o prin incheierea contractului de imprumut nici faptul ca acest imprumut s-a acordat in conditiile in care paratul , datorita unei culpe profesionale a reclamantei , ce era contabila la firma sa, nu ar mai fi obtinut un imprumut de la o banca , intrucat chiar reala de ar fi aceasta situatie, este clar ca partile au incheiat un contract de imprumut si nu o alta conventie, respectiv o conventie prin care reclamanta l-ar fi despagubit pe parat pentru prejudiciul creat.
Mai mult, paratul chiar daca ar fi obtinut imprumutul de la banca avea aceeasi obligatie de restituire cum are si fata de reclamanta.Fata de cele retinute, in temeiul dispozitiilor art. 969, 1073, 1576, 1584 Cod civil, instanta va urma sa il oblige pe parat sa plateasca reclamantei suma de 20000 lei, cu titlu de imprumut nerestituit, suma reactualizata cu indicele de inflatie, pana la data platii efective.In temeiul dispozitiilor art. 274 C.pr.civ., paratul va fi obligat sa plateasca reclamantei suma de 1055 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocatAdmite actiunea civila avand ca obiect " pretentii" formulata de reclamanta A. L. F., impotriva paratului S. R. P.,Obliga paratul sa plateasca reclamantei suma de 20.000 lei cu titlu de imprumut nerestituit, suma reactualizata cu indicele de inflatie pana la data platii efective.Obliga paratul sa plateasca reclamantei suma de 1055 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.