Faliment
Putere de lucru judecat - considerente/dispozitiv.
Curtea apreciaza ca puterea lucrului judecat nu priveste doar dispozitivul, ci si acea parte a considerentelor ce sprijina in mod necesar hotararea instantei, respectiv acele motive care vin in mod necesar sa sprijine, sa explice solutia adoptata de instanta, motive in absenta carora hotararea ar fi incomprehensibila. Acestea fac corp comun cu dispozitivul, in absenta lor solutia fiind neclara, necunoscandu-se limitele judecatii si nici aspectele transate in mod definitiv, fara posibilitatea reluarii discutiei asupra lor.
Dimpotriva, nu au putere de lucru judecat celelalte considerente ale instantei. Acestea nu justifica solutia si ar putea lipsi din continutul considerentelor, fara ca aceasta sa conduca la lipsirea de fundament a hotararii, pentru ca in fapt, ele nu se inscriu in logica fireasca a solutiei. Ele aduc un plus de argumente colateral insa dezbaterilor din proces, asa incat situandu-se practic in afara limitelor judecatii, nu fac corp comun cu hotararea adoptata si nici nu se vor bucura de autoritatea de lucru judecat a dispozitivului hotararii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 2327 din 02.12.2013)
Prin sentinta civila nr. 2415/08.03.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 43735/3/2012, a fost respinsa ca neintemeiata contestatia formulata de creditoarea SC B I SRL la tabelul preliminar al creantelor inregistrate asupra averii debitoarei SC R P M SRL, in ce priveste creanta pretinsa de creditoarea R SARL.
In motivarea sentintei, tribunalul a avut in vedere dispozitiile art. 72 alin.1 si art. 73 alin. 1 - 2 din Legea nr. 85/2006, potrivit carora, ca rezultat al verificarilor facute, administratorul judiciar/lichidatorul va intocmi si va inregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzand toate creantele impotriva averii debitorului, precizand ca sunt: chirografare, garantate, cu prioritati, sub conditie sau nescadente, si aratand pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitata de creditor si suma acceptata de administratorul judiciar; debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de administratorul judiciar/lichidator in tabelul preliminar de creante; contestatiile trebuie depuse la tribunal cu cel putin 10 zile inainte de data stabilita, prin sentinta de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creante, atat in procedura generala, cat si in procedura simplificata.
In raport de probele administrate, instanta a constatat ca se contestata o creanta care este formata din suma de 56.634.702,25 lei, creanta principala, si 22.051.931,75 lei creanta accesorie constand in dobanzi contractuale, iar creanta principala a facut obiectul cercetarii si analizei judecatorului-sindic in cadrul incheierii din data de 11.09.2012 de deschidere a procedurii insolventei pronuntate in dosarul nr. 43735/3/2012.
Prin incheierea mentionata, judecatorul-sindic a admis cererea de interventie in interes proprie formulata de catre creditoarea contestata R SARL, prin care a aceasta a solicitat deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea SC R P M SRL in baza unei creante de 13.766.000,40 euro (echivalentul sumei de 56.634.702,25 lei), reprezentand imprumuturi nerestituite rezultate dintr-un numar de 5 contracte de imprumut incheiate cu debitoarea in perioada 21.08.2007 - 06.03.2009.
In considerentele incheierii, care, potrivit art. 255 alin.2 fostul C.proc.civ., constituie o hotarare judecatoreasca, s-a retinut ca suma pretinsa de R SARL este o creanta certa, lichida si exigibila impotriva debitoarei, iar in afara de debitul principal de 56.634.702,25 lei debitoarea mai datoreaza si dobanda contractuala anuala de 5,25% ce urma a fi calculata, pana la data deschiderii procedurii, de catre administratorul judiciar care va fi desemnat in cauza, lucru pe care acesta l-a si realizat dupa deschiderea procedurii, rezultand creanta totala de 78.686.634 lei.
Avand in vedere ca incheierea de sedinta din 11.09.2012 a ramas irevocabila prin respingerea recursului promovat chiar de contestatoarea SC B I SRL, instanta a apreciat ca in speta este incidenta prezumtia absoluta a lucrului judecat (efectul pozitiv al lucrului judecat, conform art. 1200 pct. 4 rap. la art. 1202 alin.2 C.civ. 1864), cu privire la considerentele prin care se stabileste caracterul cert, lichid si exigibil al creantei principale de 56.634.702,25 lei, ceea ce inseamna ca in litigiul de fata nu mai este posibila punerea in discutie a calitatilor creantei mentionate cu privire s-a statuat in mod irevocabil prin incheierea de sedinta din 11.09.2012 si nici administrarea de probe contrarii situatiei de fapt retinute prin aceasta incheiere. Prin urmare, aspectele litigioase din prezenta cauza, referitoare la existenta unei pretinse conditii suspensive ce ar afecta creante contestata ori existenta unei pretinse remiteri de datorie din partea R SARL, nu mai pot fi analizate in acest cadru procesual (si nici intr-un alt eventual litigiu privind aceeasi creanta), iar incheierea judecatoreasca din 11.09.2012 reprezinta titlu cu putere executorie impotriva debitoarei pentru creanta de 56.634.702,25 lei si, implicit, pentru creanta accesorie acesteia constand in dobanzi contractuale, avand in vedere ca regimul juridic al unei creante accesorie urmeaza intocmai pe cel al creantei principale.
In consecinta, in virtutea efectului pozitiv al lucrului judecat, instanta a constatat ca suma totala de 78.686.634 lei, pretinsa de creditoarea R SARL, reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila impotriva debitoarei, sens in care a respins contestatia analizata ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatoarea S.C. B I S.R.L, solicitand, in principal, modificarea in totalitate a sentintei civile nr. 2415 din 08.03.2013 in sensul admiterii contestatiei si, pe cale de consecinta, in principal, sa se modifice tabelul preliminar in sensul respingerii in totalitate a creantei chirografare pretins detinute de intimata R SARL, in cuantum de 78.686.634 RON (creanta identificata cu nr. 3 in cadrul tabelului creantelor chirografare) si, prin urmare, sa fie eliminata R Sarl din tabelul creditorilor, iar in subsidiar, sa se constatate faptul ca R SARL nu poate avea decat cel mult o creanta suspensiva impotriva averii debitoarei R P M S.R.L. si, pe cale de consecinta, sa se modifice tabelul in sensul realizarii acestei mentiuni.
In subsidiar, in masura in care se va aprecia ca instanta nu a intrat in cercetarea fondului cauzei, recurenta a solicitat casarea sentintei civile nr. 2415 din 08.03.2013 si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, anume Tribunalului Bucuresti.
In motivarea recursului, recurenta a sustinut ca sentinta este pronuntata cu incalcarea art. 1200 alin. (4) cod civil privind puterea de lucru judecat, motiv de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Prin incheierea din 11.09.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a civila in dosarul nr. 31005/3/2012 s-a deschis procedura insolventei impotriva intimatei R P M SRL.
Deschiderea procedurii insolventei s-a admis ca urmare a cererii debitoarei, instanta admitand totodata prin aceeasi incheiere si cererile de interventie in interes propriu formulate de subscrisa B I SRL, de creditoarea B I Ltd, si de intimata R SARL.
In considerentele hotararii de deschidere a procedurii insolventei, instanta a retinut existenta unei creante certe, lichide si exigibile in favoarea intimatei R SARL in suma de 56.634.702,25 lei, reprezentand presupuse imprumuturi nerestituite.
Impotriva respectivei hotarari, recurenta a formulat recurs solicitand sa fie eliminata R SARL din calitatea de creditor detinator al unei creante certe, lichide si exigibile asupra debitoarei, ca urmare a faptului ca aceasta nu detine nicio creanta impotriva debitoarei creanta care oricum, nu ar fi exigibila.
Totodata, recurenta a formulat in paralel si contestatia ce a facut obiectul prezentului dosar impotriva inscrierii intimatei R SARL in tabelul preliminar al creditorilor cu aceeasi creanta.
Prin Decizia civila irevocabila nr. 2255/R/2012 din 03.12.2012 pronuntata in dosarul nr. 31005/3/2012, Curtea de Apel Bucuresti a respins recursul formulat impotriva incheierii din 11.09.2012 cu privire la creanta R SARL ca inadmisibil.
Pentru a pronunta decizia, Curtea de Apel a retinut ca recurenta nu a criticat masura mentionata in dispozitivul incheierii, anume deschiderea procedurii insolventei debitoarei R P M SRL, ci "considerentele prin care s-a retinut existenta unei creante certe, lichide si exigibile a R SARL asupra debitoarei", aratand ca este eronata sustinerea subscrisei in sensul ca acel recurs reprezinta "singura cale de atac impotriva admiterii in mod nelegal a creantei R SARL" (a se vedea antepenultimul si penultimul alineat din Decizie, pagina 4).
Totodata, Curtea de Apel a statuat cu putere de lucru judecat dupa cum urmeaza (ultimul alineat pagina 4 din Decizie si primele doua alineate pline de pe pagina 5 din Decizie): "recurenta creditoare are posibilitatea sa conteste in fata judecatorului sindic creanta R SARL pe calea contestatiei la tabelul preliminar prevazute de art. 73 din Legea nr. 85/2006, in functie de continutul acestui tabel. Potrivit art. 66 alin. (1) din lege, toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii". "Temerea recurentei ca s-ar putea invoca autoritatea de lucru judecat a incheierii din 11.09.2012 cu privire la creanta R SARL este nejustificata, intrucat judecatorul sindic nu a examinat argumentele creditoarei B I SRL privind lipsa caracterului cert si exigibil al acestei creante, fata de mentiunea expresa din incheierea de la 27.08.2012 ca este de acord cu opinia avocatului debitoarei ca o contestare a creantei unui creditor de catre un alt creditor se poate face doar dupa deschiderea procedurii insolventei, in cadrul unei contestatii la tabelul de creante".
"Curtea retine astfel ca aspectele retinute la pagina 6 a incheierii din 11.0Q.2012 privind existenta si cuantumul creantei R SARL nu inlatura obligatia administratorului judiciar de verificare a acestei creante si nici dreptul altor creditori de a contesta, in conditiile art. 73 din Legea nr. 85/2006, creanta ce va fi eventual inscrisa in tabelul preliminar".
In pofida acestor dezlegari ale Curtii de Apel Bucuresti date prin decizia ramasa irevocabila la data de 03.12.2012, in cadrul acestui dosar al contestatiei la tabelul preliminar impotriva aceleiasi creante a R SARL (anume 56.634.702,25 lei plus dobanzi), judecatorul sindic prin sentinta recurata a apreciat in mod gresit ca nu mai poate fi analizata contestatia deoarece incheierea din 11.09.2012 "reprezinta titlu cu putere executorie impotriva debitoarei pentru creanta de 56.634.702,55".
Cu alte cuvinte, desi Decizia Curtii de Apel Bucuresti devenise irevocabila din 03.12.2012 iar sentinta a fost pronuntata abia la 08.03.2013, judecatorul sindic a ignorat ceea ce Curtea de Apel a statuat cu putere de lucru judecat in sensul ca o contestatie a noastra impotriva R SARL se va analiza in cadrul contestatiilor la tabelul preliminar, si a decis tocmai invers, anume ca ar fi trebuit sa contestam creanta pe calea recursului.
Cu alte cuvinte, desi judecatorul sindic face referire in sentinta la efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei Curtii de Apel Bucuresti, aplicarea acestui efect in sensul considerarii incheierii din 11.09.2012 ca fiind irevocabila privind valabilitatea creantei R este fundamental gresit, deoarece prin decizia Curtii de Apel Bucuresti aceasta a statuat irevocabil tocmai contrariul, anume ca prin incheierea din 11.09.2012 nu au fost analizate motivele prin care recurenta contesta creanta R SARL.
Mai mult, Curtea de Apel Bucuresti a statuat cu putere de lucru judecat ca incheierea din 11.09.2012 nu inlatura obligatia administratorului judiciar de a verifica creanta, iar inscrierea acesteia in tabel poate fi contestata de oricare creditori.
Totodata, chiar acelasi judecator sindic care a pronuntat sentinta, cat si debitoarea R P M SRL au aratat anterior ca modalitatea de contestarea a creantei R SARL este contestatia la tabelul preliminar, precum cea formulata in prezentul dosar.
In aceste conditii, sentinta incalca art. 1200 alin. (4) din Vechiul Cod Civil deoarece, desi Curtea de Apel a dispus irevocabil prin Decizia din 03.12.2012 ca orice contestare impotriva creantei R se va face pe calea contestatiei la tabelul preliminar, in cadrul acestui dosar, judecatorul sindic in mod gresit a respins contestatia noastra la tabelul preliminar afirmand ca prin Decizia din 03.12.2012 s-ar fi confirmat in mod irevocabil certitudinea si exigibilitatea creantei R.
Ca al doilea motiv de recurs, recurenta a invocat faptul ca intimata R nu detine o creanta impotriva debitoarei insolvente, sau cel mult, o astfel de creanta este sub conditie suspensiva.
Cu privire la inexistenta unei creante a R SARL, recurenta a aratat ca se sustine ca presupusele creante ale R SARL ar rezulta din cinci contracte de imprumut incheiate intre aceasta si debitoare, contracte care se refera la imprumuturi acordate de R SARL in calitate de asociat unic la acea vreme al debitoarei. Recurenta a depus la dosarul de fond documente legalizate si apostilate din L_ unde se arata ca la 31.12.2009 R SARL nu mai detinea insa nici un fel de creante.
Deoarece acestea sunt inscrisuri oficiale, depuse dupa ce pe parcursul anului 2009 R a semnat actele aditionale cu debitoarea M., unde s-a prevazut la art. 1.9 posibilitatea remiterii de datorie, aceasta imprejurare reprezinta un indiciu puternic ca R. a renuntat la datoria sa sau ca datoriile au fost stinse in alt mod.
Intr-adevar, potrivit art. 1.9 din actele aditionale, partile au convenit ca daca profitul realizat nu va fi suficient pentru rambursare, creditoarea va remite de datorie debitoarea intr-un mod fiscal cat mai optim.
Faptul ca lucrurile stau cel mai probabil asa este demonstrat si de atitudinea R care nu a facut dovada prin acte oficiale ca in situatiile financiare ar mai avea creante inregistrate.
Pe de alta parte, faptul ca M. are inregistrata inca in contabilitate datoria nu este de natura sa schimbe acest lucru.
Potrivit art. 1.10 din actele aditionale partile au convenit ca "obligatia de rambursare a Sumei imprumutate impreuna cu dobanda aferenta va ramane inregistrata in contabilitatea imprumutatului pana cand suma imprumutata impreuna cu dobanda este rambursata integral sau pana cand Partile gasesc o solutie alternativa potrivit art. 1.9 de mai sus".
In consecinta, deoarece daca M. ar fi inregistrat in contabilitate remiterea de datorie ar fi realizat practic un venit in acelasi cuantum, pentru care s-ar fi datorat impozit de 16%, aceasta a mentinut datoria pentru a evita plata impozitului care ar fi fost unul substantial raportat la valoarea creantelor de care a fost iertata.
Creantele sunt in orice caz supuse unei conditii suspensive. Din documentele depuse la dosar reiese dincolo de orice indoiala ca si daca R. ar avea creante impotriva debitoarei, R. si-a conditionat expres rambursarea acelor imprumuturi de realizarea de profit de catre debitoarea Magnolia.
In acest sens, au fost invocate art. 1.1 si 1.4 din actele aditionale.
R. nu a contestat in mod explicit faptul ca ar exista aceasta conditie suspensiva, ci s-a aparat doar in sensul ca, odata cu intrarea debitoarei M. in insolventa, rambursarea tuturor imprumuturilor acordate ar fi devenit scadenta.
Aceste sustineri sunt neintemeiate, deoarece se bazeaza pe articole din contractele de imprumut care au fost eliminate in mod expres prin actele aditionale semnate ulterior.
Initial, contractele de imprumut prevedeau obligatia rambursarii la un termen cert sau, anterior acelui termen, in cazul in care Magnolia si-ar fi incetat activitatea prin lichidare sau alte asemenea, cand creantele deveneau imediat scadente, insa cu exceptia reorganizarii judiciare.
Sustinerile aparatorului R. la dezbaterile din dosarul de fond din 12.02.2013 au fost inconsecvente deoarece s-a aratat ca in cauza nu este vorba de conditie suspensiva ci doar de exigibilitatea creantei lor. Cu toate acestea, efectul unei conditii suspensive este tocmai acela ca respectiva creanta nu poate fi exigibila pana la realizarea conditiei, or tocmai acest aspect este sustinut de noi, anume ca R. are cel mult o creanta sub conditie suspensiva, astfel incat trebuie inregistrata asa in tabelul preliminar, nu cu o creanta exigibila.
Ulterior, prin actele aditionale, rambursarea a fost conditionata de obtinerea de profit de catre M., si toate celelalte prevederi contrare din contractele de imprumut au fost eliminate, inclusiv evident si cele cu privire la scadenta imediata.
Mai exact, prin art. 1.8 din actele aditionale R. a convenit ca ,,orice prevedere a Contractului de imprumut contrara oricareia din clauzele din acest Act Aditional se considera incetata si inlocuita de prevederile acestui Act Aditional".
Or, atata timp cat actul aditional a stabilit ca rambursarea se va face exclusiv dupa obtinerea de profit, clauzele din contractele de imprumut care prevedeau obligatia rambursarii anticipate atunci cand M. ar fi fost in incetare de plati sau in faliment au fost eliminate in mod expres, fiind contrare actelor aditionale.
Ca asa stau lucrurile, o confirma si art. 2.1 din actele aditionale, care stabileste ca raman in vigoare doar clauzele din contractul de imprumut care nu sunt contrare aditionalelor, restul fiind eliminate.
Mai mult, deoarece contractelor le este aplicabila legea romana, si daca s-ar sustine ca este indoiala cu privire la aceste clauze, atunci potrivit art. 983 Cod civil contractele si actele aditionale trebuie interpretate in favoarea celui care se obliga (adica M.), asa incat reiese si din aceasta regula ca exigibilitatea anticipata a imprumuturilor a fost eliminata in mod expres prin conditionarea rambursarii exclusiv de realizarea de profit, fara alte derogari.
Clauzele privind rambursarea anticipata in cazul falimentului nu se aplica si pentru reorganizare.
Si daca s-ar considera ca prevederile contractuale privind scadenta anticipata nu au fost inlocuite de actele aditionale, prevederile contractuale initiale exclud in mod expres scadenta anticipata pentru reorganizare judiciara, cum este cea din cauza.
Astfel, la analiza atenta a dispozitiilor respective, se observa ca desi intr-adevar este prevazuta ca o cauza de exigibilitate anticipata a imprumuturilor cazul incetarii activitatii M., pe de alta parte, pronuntarea unei sentinte cu privire la insolventa nu constituie caz de intervenire a scadentei anticipate atunci cand sentinta este pronuntata in vederea reorganizarii judiciare a debitoarei.
Or, in cauza, prin cererea de deschidere a procedurii insolventei formulate de debitoarea M., aceasta si-a manifestat in mod expres intentia de a intra in reorganizare judiciara astfel incat, imprumuturile acordate de R. nu au devenit scadente ca urmare a deschiderii procedurii insolventei per se.
In acest sens, au fost invocate urmatoarele dispozitii exprese ale contractelor de imprumut : art. 7si art. 4.1.
R. incearca sa se prevaleze de o traducere defectuoasa in limba romana a clauzelor in discutie.
Astfel, Contractul incheiat la 06.05.2008 (a se vedea pag. 4) si cel incheiat la 6.03.2009 (a se vedea pag. 4) contin urmatoarea eroare de traducere in ceea ce priveste clauza invocata de R. In limba romana se consemneaza declararea anticipata a datoriei CA URMARE A reorganizarii judiciare. In limba engleza se prevede ca exigibilitatea anticipata va opera in anumite situatii, CU EXCEPTIA reorganizarii judiciare. Textul in limba engleza este: "... save for the purposes of judiciary reorganization".
Contradictia intre cele doua variante ale acelorasi contracte este flagranta si evidenta si decurge dintr-o simpla eroare materiala.
Intrucat potrivit art. 5.7 din Contractele de imprumut, ,,in cazul in care exista discrepante / neconcordante intre varianta in limba romana si cea in limba engleza, varianta in limba engleza va prevala", este evident ca intrarea in insolventa a Magnolia in vederea reorganizarii nu a declansat exigibilitatea datoriei.
Mai mult, daca se au in vedere si primele trei contracte unde formularea in limba engleza este aceeasi iar traducerea in limba romana efectuata corect specifica "cu exceptia reorganizarii judiciare", rezulta dincolo de orice indoiala ca partile au exclus reorganizarea judiciara, precum cea din prezenta cauza, drept motiv de scadenta anticipata.
Asadar, si in baza contractelor initiale nemodificate, reorganizarea judiciara nu reprezenta caz de scadenta anticipata, ci doar lichidarea, dizolvarea si alte asemenea.
Ca al treilea motiv de recurs recurenta a invocat faptul ca sentinta este nemotivata, motiv de casare prevazut de art. 304 pct. 7 si art. 312 alin. (3) C.proc civ.
Intimata R SARL a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat impotriva sentintei civile nr. 2415 din 08.03.2013.
In motivarea intampinarii, intimata a aratat ca detine impotriva debitoarei o creanta certa, lichida si exigibila, in cuantum de 78.686.634 lei, verificata in mod corect de catre administratorul judiciar si inscrisa in tabelul preliminar privind obligatiile societatii debitoare S.C. R P M S.R.L. la ordinea de preferinta data de art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Intre intimata S.C R S.A si debitoarea S.C. R P M SRL au fost incheiate un numar de 5 contracte de imprumut in perioada 2007 - 2009, in vederea realizarii unor activitati in legatura cu obiectul de activitate al societatii dupa cum urmeaza:
La data de 21.08.2007 a fost incheiat contractul de imprumut pentru suma de 6.443.000 Euro, la cererea debitoarei cu o dobanda de 5.25% calculata la suma imprumutata, platibila anual odata cu restituirea imprumutului. Totodata, partile au hotarat ca suma imprumutata sa fie restituita la cererea imprumutatorului, intreaga suma devenind astfel exigibila impreuna cu dobanda aferenta. In anumite situatii sumele datorate vor deveni imediat scadente fara nicio alta cerere sau notificare ulterioara daca pe parcursul derularii contractului imprumutatul nu plateste orice suma datorata potrivit prezentului contract si o astfel de situatie continua pentru o perioada mai mare de paisprezece zile dupa solicitarea de plata a imprumutatorului, sau orice instanta competenta emite o hotarare pentru lichidarea sau dizolvarea imprumutatului, cu exceptia cazului unei hotarari de reorganizare judiciara, sau daca imprumutatorul isi inceteaza activitatea, sau este intr-o situatie de incetare iminenta a activitatii, cu exceptia reorganizarii judiciare sau imprumutatul este in incetare de plati, sau intr-o situatie iminenta de incetare de plati, sau este incapabil sau recunoaste incapacitatea de a-si plati datoriile la scadenta, sau este declarat de o instanta competenta in faliment, sau in insolventa.
Ulterior, au fost incheiate un numar de inca 4 contracte, respectiv la data de 28.12.2007 pentru suma de 2.884.594,71 Euro, la data de 14.03.2008 pentru suma de 3.694.662.33 Euro, la data de 06.05.2008 pentru suma de 700.000 Euro si la data de 06.03.2009 pentru suma de 12.098 Euro, in aceleasi conditii mai sus prezentate. Cu toate ca R S.A a solicitat restituirea imprumuturilor acordate si a dobanzii aferente conform prevederilor contractuale sus mentionate, societatea debitoare nu a inteles sa restituie sumele imprumutate, astfel ca intimata are impotriva debitoarei o creanta certa, lichida si exigibila in cuantum de 78.686.634 lei la care se adauga in continuare dobanda contractuala de 5,25%, ce urmeaza a fi calculata pana la achitarea integrala a debitului.
Creanta intruneste conditiile prevazute in mod expres de art. 379 alin. 3 si 4 C.proc.civ.
Din analiza inscrisurilor depuse in anexa declaratiei de creanta si aflate la dosarul cauzei rezulta fara putinta de tagada faptul ca intimata detine o creanta certa, lichida si exigibila in cuantum de 78.686.634 lei, iar inscrierea acestei creante in tabelul preliminar al obligatiilor debitoarei de catre administratorul judiciar este corecta.
Cu privire la criticile recurentei contestatoare prin care se sustine ca sentinta este pronuntata cu incalcarea art. 1200 alin. (4) Cod Civil privind puterea de lucru judecat, conform art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele, pe de alta parte, prin incheierea din 27.08.2012 pronuntata in Dosar nr. 31005/3/2012 al Tribunalului Bucuresti, Sectia a VII-a Civila, prin care s-a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu a creditoarei R SARL si prin incheierea din 11.09.2012 pronuntata in Dosar nr. 31005/3/2012 al Tribunalului Bucuresti, Sectia a VII-a Civila, prin care s-a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitoarei SC R P M SRL s-a constatat, cu privire la creditoarea R SARL, ca aceasta detine o creanta ce rezulta dintr-un numar de 5 contracte de imprumut incheiate in perioada 21.08.2007-06.03.2009, in scopul finantarii activitatii societatii debitoare, prin care debitoarea trebuia sa restituie sumele imprumutate la cererea creditoarei, intr-o singura rata, dar nu mai tarziu de 12 luni de la incheierea contractelor, plus o dobanda anuala de 5,25% calculata zilnic pana la data rambursarii creditelor."
Prin aceeasi incheiere se mai retine si faptul ca potrivit "extraselor de cont depuse, R SARL a virat in contul bancar al debitoarei, mentionat in toate contractele de creditare, suma totala de 13.766.000,40 euro (echivalentul sumei de 56.634.702,25 Iei), suma care nu a fost restituita la scadente, potrivit recunoasterii juridice a debitoarei, prin aparator ales, astfel ca debitoarea datoreaza acestei creditoare suma de 56.634.702,25 lei plus dobanzile contractuale ce vor fi calculate, pana la data deschiderii procedurii, de catre administratorul judiciar care va fi desemnat in cauza."
Judecatorul-sindic a apreciat ca in cauza cererile celor trei societati creditoare (implicit si cea a creditoarei R SARL) indeplinesc conditiile legale stabilite de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, si anume: creantele creditorilor-intervenienti sunt certe, lichide in sensul art. 379 alin. 3 si 4 Cod procedura civila si sunt exigibile de mai mult de 90 de zile.
Concluzionand, intimata a aratat ca sentinta recurata nu a fost data de catre judecatorul-sindic cu incalcarea art. 1200 alin. (4) Cod civil privind puterea de lucru judecat, administratorul judiciar verificand creanta subscrisei.
Cu privire la criticile aduse sentintei recurate precum ca intimata nu ar detine nicio creante impotriva averii debitoarei motivat de faptul ca ar fi renuntat la rambursarea imprumuturilor, acest lucru nu s-a intamplat niciodata.
Atat prin contestatia formulata la fond cat si prin prezentul recurs, recurenta creditoare contestatoare afirma, fara temei, ca in anul 2009 nu detinea creante impotriva vreunor debitori. Or, sustinerile recurentei contestatoare sunt contrazise prin insasi incheierea actelor aditionale modificatoare la contractele de imprumut, acte ce au fost incheiate ulterior anului 2009.
Prevederea din actele aditionale la contractele de imprumut conform careia termenele initiale de rambursare a imprumutului sunt prelungite privesc exigibilitatea creantei si nu reprezinta in niciun caz o conditie suspensiva instituita in vederea nasterii obligatiei de restituire.
Astfel, se prevede ca imprumuturile vor fi rambursate dupa ce societatea S.C. R P M S.R.L. va inregistra profit. Interpretarea pe care o face recurenta creditoare contestatoare in sensul ca se conditioneaza rambursarea imprumuturilor de obtinerea de profit de catre S.C. R P M S.R.L. este de neprimit fiind contrazisa de insasi clauzele contractuale.
Referitor la sustinerile recurentei creditoare contestatoare ca in speta ar fi operat o remitere de datorie, aceasta cu siguranta nu operat.
Toate contractele de imprumut precum si actele aditionale sunt supuse legii romane. Conform legislatiei aplicabile orice remitere de datorie trebuie sa imbrace forma autentica din punct de vedere al validitatii, iar pe de alta parte, nici macar ad probationem nu poate fi facuta dovada sustinerilor recurentei creditoare contestatoare intrucat, conform art. 1138 Cod civil, proba remiterii de datorie se face in alte conditii decat cele invocate de catre aceasta. Astfel, proba remiterii de datorie se face fie prin remiterea voluntara a titlului original facuta de creditor debitorului - situatie in care opereaza o prezumtie absoluta de liberare a debitorului, fie prin remiterea voluntara a copiei legalizate a titlului - situatie in care prezumtia de liberare a debitorului este numai relativa.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 115 Cod procedura civila si pe dispozitiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Examinand sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozitiilor legale incidente, Curtea retine urmatoarele :
Prin sentinta recurata, judecatorul sindic a respins contestatia recurentei la tabelul preliminar privind creanta detinuta de intimata R Sarl, retinand existenta puterii de lucru judecat a incheierii de sedinta din 11.09.2012 prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii de insolventa formulata de aceasta creditoare.
Prin urmare, prin sentinta recurata instanta de fond nu a analizat existenta creantei detinute de R Sarl, retinand ca analiza acesteia a fost facuta anterior, cu ocazia deschiderii procedurii.
In aceste conditii, cel de-al treilea motiv de recurs privind nemotivarea hotararii sub aspectul existentei creante este neintemeiat. Rationamentul facut de prima instanta ducea in mod logic la concluzia ca o astfel de analiza nu numai ca nu era necesara, dar ar fi in contradictie cu efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.
In analiza prezentului recurs, Curtea constata ca recurenta invoca ca motiv de recurs inexistenta creantei. In conditiile in care, instanta de fond nu a analizat aceste aspecte, considerand ca acestea nu pot fi analizate in raport de puterea de lucru judecat de care se bucura incheierea de deschidere a procedurii, nici Curtea nu poate analiza pe fond acest motiv de recurs.
In ce priveste primul motiv de recurs, ce priveste aplicarea gresita a legii sub aspectul retinerii eronate a prezumtiei legale absolute a puterii lucrului judecat, Curtea are in vedere ca recurenta se intemeiaza, in esenta, pe o parte a considerentelor Deciziei civile nr. 2255/R/2012 din 03.12.2012, pronuntata in dosarul nr. 31005/3/2012 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Civila, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurenta in cauza impotriva incheierii din 11.09.2012.
Curtea apreciaza ca puterea lucrului judecat nu priveste doar dispozitivul, ci si acea parte a considerentelor ce sprijina in mod necesar hotararea instantei, respectiv acele motive care vin in mod necesar sa sprijine, sa explice solutia adoptata de instanta, motive in absenta carora hotararea ar fi incomprehensibila. Acestea fac corp comun cu dispozitivul, in absenta lor solutia fiind neclara, necunoscandu-se limitele judecatii si nici aspectele transate in mod definitiv, fara posibilitatea reluarii discutiei asupra lor.
Dimpotriva, nu au putere de lucru judecat celelalte considerente ale instantei. Acestea nu justifica solutia si ar putea lipsi din continutul considerentelor, fara ca aceasta sa conduca la lipsirea de fundament a hotararii, pentru ca in fapt, ele nu se inscriu in logica fireasca a solutiei. Ele aduc un plus de argumente colateral insa dezbaterilor din proces, asa incat situandu-se practic in afara limitelor judecatii, nu fac corp comun cu hotararea adoptata si nici nu se vor bucura de autoritatea de lucru judecat a dispozitivului hotararii.
Revenind la considerentele deciziei in cauza, Curtea are in vedere ca prin incheierea din 11.09.2012 a fost deschisa procedura insolventei privind-o pe debitoarea SC R P M SRL, ca urmare a admiterii cererii debitoarei si a cererilor de interventie formulate de creditoarele SC B I SRL, B I Ltd si R Sarl.
Impotriva acestei incheieri, dar si impotriva incheierii din 27.08.2012 de incuviintare in principiu a cererii de interventie formulata de creditoarea R Sarl a declarat recurs creditoarea SC B I SRL. Recursul a fost respins ca inadmisibil. In ce priveste incheierea din 27.08.2012, Curtea a avut in vedere ca la momentul incuviintarii in principiu recurenta nu avea calitatea de parte. Referitor la cea de-a doua incheiere, Curtea a constatat ca recurenta nu critica masura luata prin dispozitivul hotararii, ci considerentele acesteia, ceea ce nu este admisibil.
In continuare insa, instanta de recurs a aratat ca recurenta creditoare are posibilitatea sa conteste creanta R Sarl in fata judecatorului sindic, prin formularea unei contestatii la tabelul preliminar, apreciind ca nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat a incheierii din 11.09.2012 in cadrul unei asemenea contestatii.
Aceasta parte a considerentelor nu au facut necesara solutia pronuntata de instanta de recurs, de admitere a exceptiei inadmisibilitatii si de respingere a recursului ca inadmisibil. Motivul l-a constituit in mod suficient faptul ca se ataca doar considerentele sentintei recurate, nu si dispozitivul.
Prin urmare, fata de considerentele exprimate in paragrafele anterioare, Curtea apreciaza ca, in cauza de fata, aceasta parte a considerentelor nu justifica solutia si ar putea lipsi din continutul considerentelor, fara ca aceasta sa conduca la lipsirea de fundament a hotararii. Ele aduc doar un plus de argumente colateral dezbaterilor din proces si nu se bucura de puterea lucrului judecat.
Aceasta parte a considerentelor nu sunt obligatorii pentru instanta de fond nici prin prisma dispozitiilor art. 315 C.proc.civ., caci nu s-a pronuntat o solutie de casare, ci una de respingere a recursului ca inadmisibil.
In consecinta, considerentele deciziei pe care recurenta le-a invocat in sustinerea acestui motiv de recurs trebuie privite ca simple aprecieri ale instantei care a pronuntat-o, neavand puterea de a obliga judecatorul sindic sau instanta de recurs sesizate cu o contestatie la tabelul preliminar privind creanta creditoarei R Sarl, in sensul de a constata admisibilitatea criticilor cu privire la existenta acestei creante, respectiv ca incheierea de deschidere a procedurii nu s-ar bucura de putere de lucru judecat in ce priveste analiza pe care judecatorul sindic a facut-o cu privire la aceasta creanta.
In conditiile in care procedura insolventei a fost deschisa ca urmare a admiterii a trei cereri de deschidere, inclusiv cea formulata de creditoarea R Sarl, judecatorul sindic a retinut in mod corect incidenta prezumtiei prevazute de art. 1200 pct. 4 C.civ. 1864.
Procedura insolventei presupune parcurgerea mai multor etape distincte, prima constand in deschiderea procedurii. Ori, in conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din legea 85/2006, pentru a se dispune deschiderea procedurii la cererea creditorului este necesara analizarea conditiilor prevazute de art. 3 pct. 6 din lege, respectiv ca acesta detine o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile impotriva debitorului.
Aceste conditii au fost analizate de judecatorul sindic la deschiderea procedurii, acesta apreciind ca sunt indeplinite, astfel cum rezulta din continutul incheierii din 11.09.2012. Aceasta hotarare a ramas irevocabila prin respingerea recursului. Reluarea, cu ocazia intocmirii tabelului preliminar de creante, a verificarilor sub aspectul existentei, respectiv caracterului cert al creantei ce a fundamentat deschiderea procedurii este interzisa de puterea de lucru judecat de care se bucura aceasta hotarare in cadrul procedurii insolventei, in considerarea art. 1202 alin. 2 C.civ. 1864.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.