In conditiile Noului Cod civil exercitarea autoritatii parintesti de un singur parinte se poate decide, justificat prin interesul superior al copilului, prin raportare la dispozitiile art.397 in caz exceptional.
Domeniu - dreptul familiei. Minori
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.5980/303/2011 - DECIZIA CIVILA NR.959/28.05.2013) Prin cererea inregistrata pe Judecatoriei sectorului 6 sub nr.5980/303/21.03.2011, reclamantul O.I. a chemat in judecata pe parata O.E.R., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna sa-i fie incredintata spre crestere si educare minora A.C., nascuta la data de 16.09.2000, obligarea paratei la plata unei pensii de intretinere in raport de venitul minim pe economie, in subsidiar, modificarea si extinderea programului de legaturi personale cu minora, stabilit prin sentinta civila nr.387/2008 pronuntata de Judecatoria Sector 6 Bucuresti, astfel: in saptamanile impare din fiecare luna, de vineri de la orele 13 pana luni la orele 8, cu dreptul de a o lua pe minora de la domiciliul mamei sale la domiciliul tatalui si de a putea parasi localitatea cu obligatia de a o aduce la unitatea de invatamant la finalul intervalului; sarbatorile oficiale si religioase, adica 5 zile calendaristice anual: sarbatorile religioase de Sf. Paste (2 zile, intre ziua de ajun, de la orele 18, pana in a doua zi de Paste, la orele 18) si Craciun (2 zile, intre 24 decembrie, de la orele 18, pana la 26 decembrie, la orele 18), Revelionul (30 decembrie, orele 18-1 ianuarie, orele 18), Ziua Nationala a Romaniei (30 noiembrie, orele 18 -2 decembrie, orele 18), Ziua Muncii (30 aprilie, orele 18-1 mai, orele 18), Ziua Copilului (31 mai, orele 18-1 iunie, orele 18), petrecute in fiecare an alternativ, la domiciliul sau, cu dreptul de a parasi localitatea, din care in primul an sa-i revina Ziua Copilului, Ziua Nationala a Romaniei, Craciunul si cu obligatia de a o aduce pe minora la domiciliul paratei la finalul intervalului; Ziua Nationala a Tatalui, sarbatoare legala stabilita anual in a doua duminica a lunii mai; Zilele de nastere si onomastica ale reclamantului si ale minorei (5 martie, 7 ianuarie), in intervalul orar 9 - 20, la domiciliul tatalui si cu obligatia de o aduce pe minora la domiciliul mamei la finalul intervalului; Zilele de nastere si onomastica, anual si alternativ, ale minorei, 16 septembrie si 25 decembrie, in primul an revenindu-i ziua de nastere, adica 16 septembrie, urmand ca anul urmator minora sa petreaca la domiciliul tatalui ziua sa onomastica; In fiecare saptamana para a lunii, miercuri, incepand cu orele 17, cu dreptul de lua minora de la domiciliul mamei sale, de a se ocupa de aceasta si de a o duce la domiciliul mamei la orele 20, prima jumatate a vacantei de vara, stabilita prin ordin al ministrului educatiei, adica sase saptamani, in perioada 15 iunie - 1 august, la domiciliul tatalui, cu dreptul de a parasi localitatea si tara impreuna cu fiica sa si cu obligatia de a o aduce la domiciliul mamei sale la finalul intervalului; prima jumatate a vacantei de iarna, adica o saptamana imediat dupa Craciun, la domiciliul tatalui, cu dreptul de a parasi localitatea si tara impreuna cu fiica sa si cu obligatia de a o aduce la domiciliul mamei la finalul intervalului; incuviintarea dreptului de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala ale minorei, materializat prin accesul neingradit si nemijlocit la informatiile privind sanatatea copilului, activitatea prescolara si scolara aferenta formelor de invatamant pe care le urmeaza copilul, prin consultarea reclamantului prealabila inscrierii copilului la unitatile de invatamant si la orice program scolar si extrascolar, precum si prin implicarea sa ca tata in luarea deciziilor privind orice demers de natura medicala.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat, in esenta ca, prin sentinta civila nr. 3451/2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul 4444/2004, definitiva si irevocabila, minora O.A.C. a fost incredintata spre crestere si educare paratei.
A aratat reclamantul ca atat inainte, cat si dupa desfacerea casatoriei, minora a fost principala sa prioritate, fetita crescand si dezvoltandu-se intr-un mediu familial paternal deosebit de armonios, fiind inconjurata de dragostea si atentia sa. Dupa pronuntarea divortului, mama copilului, in primii ani a respectat drepturile copilului si ale tatalui insa, ulterior, adica in ultimii trei ani, a incercat sa afecteze negativ legatura emotionala puternica tata-copil. Reclamantul a constatat, asadar, ca excluderea sa din universul copilului a devenit obiectivul principal al fostei sotii mai ales in ultimul an.
Traumatizarea grava a minorei de propria mama a dus la refuzul minorei de a mai urma cursurile scolare, aceasta absentand de cca. 10 zile de la scoala si anuntandu-l pe reclamant, la solicitarea mamei sale, ca nu va reveni la cursuri pana cand nu va reveni la domiciliul fostei sotii si nu se va muta acolo definitiv.
Situatia de abuz emotional la care este supusa minora, consta in faptul ca discernamantul copilului este afectat grav de mama si de familia materna extinsa prin presiuni verbale si psihice constand in inducerea persuasiva in mintea copilului a unei imagini negative si chiar periculoase a reclamantului, ca tata, si a familiei paterne extinse, avand ca scop distrugerea relatiei de atasament si afectiune fata de acesta si fata de familia paterna, toate acestea pentru a indeparta minora de tata si familia sa, parata stiind ca minora este foarte atasata de aceasta familie. Parata incearca sa creeze in mintea copilului o stare de conflict intre dorinta sa de a se juca cu tatal si a merge la domiciliul acestuia si sentimentele induse de mama din nevoia de a-l controla si de a distruge relatia tata-copil, respectiv inducerea unei spaime fata de reclamant.
Datorita influentarii negative a mamei, exercitate asupra copilului, acesta nu va mai avea in curand probabil reprezentarea corecta a notiunii de tata.
In ceea ce priveste capatul subsidiar al cererii, reclamantul a solicitat sa constate ca toate aspectele avute in vedere la stabilirea initiala a programului de vizitare s-au schimbat.
Programul anterior stabilit de instanta nu este in prezent in interesul copilului, acesta avand nevoie de o prezenta mult mai consistenta a tatalui in viata sa si de o implicare substantiala a acestuia in cresterea si educarea ei. De asemenea, reclamantul isi doreste sa petreaca mai mult timp cu fiica sa, pentru a veghea cu adevarat la cresterea si educarea sa in conditii optime macar atunci cand se afla in grija sa si la domiciliul sau.
In speta, mentinerea si extinderea legaturilor personale dintre tata si copilul sau nu ar dauna interesului minorei, ci, dimpotriva, ar ajuta copilul sa beneficieze nemijlocit de iubirea tatalui sau si a familiei extinse paterne.
Se au in vedere, pe langa toate considerentele de fapt si de drept particulare spetei, si dispozitiile art. 8 din Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ce reglementeaza dreptul persoanei la viata de familie, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului create in aplicarea acestei dispozitii. Este in interesul copilului, dar si al parintelui de a avea o viata de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin mentinerea legaturilor personale ale tatalui cu propriul copil in mod efectiv si fara nicio ingerinta din partea mamei minorului.
Continuitatea zilelor de vizitare ar asigura, prin posibilitatea de a ramane peste noaptea dintre ele la domiciliul tatalui, o desfasurare fireasca a relatiei copil-tata.
Prin sentinta civila nr.6645 din data de 23.09.2011 pronuntata de Judecatoria sector 6 Bucuresti, s-a admis in parte cererea formulata de reclamant si s-a respins cererea privind reincredintarea minorei A.C., nascuta la data de 16.09.2000, ca neintemeiata. S-a incuviintat reclamantului solicitarea de a avea legaturi personale cu minora A.C., astfel: de vineri, orele 13 pana luni, ora 8, in saptamanile impare din fiecare luna ; de Pasti, a doua zi intre orele 10.00-18.00; de Craciun, 26.12 intre orele 10.00-18.00; de Anul Nou ,02.01, intre orele 11.00-18.00 ; in saptamanile pare ale lunii,miercuri intre orele 17.00-20.00; in vacanta de vara, in perioada 01-31.08, in toate situatiile, cu obligatia reclamantului de a o readuce pe minora in domiciliul mamei.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin sentinta civila nr.3451/2004 minora A.C. a fost incredintata spre crestere si educare mamei.
In drept masura reincredintarii minorei celuilalt parinte se intemeiaza pe dispozitiile art.44 alin.2 Codul Familiei.
Astfel, daca se schimba imprejurarile avute in vedere pentru incredintarea copiilor, instanta judecatoreasca poate modifica masurile si cu privire la drepturile si indatoririle dintre parinti si copii.
Potrivit dispozitiilor art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004: "principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti“.
Avand in vedere ca parintii nu constientizeaza ca o asemenea atitudine nu profita nici lor si nici minorei, in lipsa unei incercari de colaborare intre parinti, cei dintai responsabili in ocrotirea intereselor minorei si in conditiile in care hotararile judecatoresti sunt puse in executare dupa bunul plac al uneia sau al alteia dintre parti, reincredintarea minorei de la un parinte la altul nu ocroteste nici pe departe interesul acesteia. Masura reincredintarii minorei spre crestere si educare de la una dintre parti la cealalta, poate fi dispusa atunci cand se stabileste ca interesele minorei o cer, intrucat parintele in ingrijirea caruia se afla nu ii asigura conditiile necesare pentru dezvoltarea corespunzatoare, atat sub aspect material, cat si moral si efectiv.
Minora A.C. a fost audiata in Camera de Consiliu si a declarat ca doreste sa ramana cu mama sa, ca datorita tensiunilor existente intre parinti, nu mai stie care este casa sa.
Instanta de fond a apreciat ca probele nu au confirmat faptul ca elementele de baza, hotaratoare, care au determinat incredintarea minorei spre crestere si educare mamei s-au schimbat si ca interesele acesteia ar fi afectate prin mentinerea acestei hotarari.
S-a considerat ca motivele invocate de reclamant in sustinerea cererii sale de reincredintare a minorei nu au fost probate. Martora propusa de reclamant a declarat ca acesta doreste reincredintarea minorei pentru a o supraveghea mai mult pe minora. Potrivit art.1169 Cod civil: "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca", motiv pentru care instanta de fond, avand in vedere cele de mai sus, a respins cererea formulata de reclamant, ca neintemeiata.
In subsidiar, instanta de fond a avut in vedere dispoz.art.43 alin.3 Cod Familiei care prevad ca parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat minorul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala, in caz de neintelegere intre parinti, acest drept se realizeaza la cererea celui interesat, prin stabilirea de catre instanta judecatoreasca a unui program de vizitare in cadrul caruia sa se intretina legaturile personale cu copilul minor.
Instanta de fond a apreciat si ca, potrivit Legii nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului prevaleaza in toate demersurile si deciziile care privesc copii. Articolul 3 alin.1 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului (ratificata prin Legea nr.18/1990, republicata in Monitorul Oficial nr.314 din data de 13.06.2001) consacra acelasi principiu al interesului superior al copilului. Astfel, potrivit acestui articol, "in toate deciziile care ii privesc pe copii, fie ca sunt luate de institutii publice sau private de ocrotiri sociale, de catre tribunale, autoritati administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie sa fie luate in considerare cu prioritate“.
Prin urmare, si in situatia data, instanta de fond a apreciat ca dreptul reclamantului de a avea legaturi personale cu minora, trebuie analizat prin prisma interesului superior al copilului, respectiv acela de a avea un echilibru pshio-afectiv prin legaturi directe cu ambii parinti.
Astfel, s-a apreciat ca un program care sa includa intalnirea minorei cu tatal si petrecerea unei perioade mai mari impreuna, participarea efectiva la evenimentele importante din viata lor, poate duce la intarirea legaturii dintre ei si poate asigura climatul necesar unei dezvoltari armonioase a personalitatii minorilor.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul O.I., solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei civile apelate in sensul admiterii actiunii si stabilirii domiciliului minorei A.C. la acesta.
In motivarea apelului s-a sustinut ca reclamantul a formulat prezenta cerere intrucat minorei nu i se mai oferea, de catre mama sa, un mediu optim de dezvoltare emotionala si de asemenea, O.E.R. nu se mai ocupa indeajuns de cresterea fetei, interzicandu-i inclusiv relatiile cu tatal.
A mai aratat acesta ca pana anul 2007 a locuit cu intimata O.E.R. si fiica lor chiar daca erau despartiti legal inca din anul 2004. Imediat dupa despartirea partilor de fapt, intimata a refuzat sa ii mai permita apelantului sa fie alaturi copilei. Mai mult, i-a indus acesteia, in timp, o stare de teama si respingere fata de tata, copilul "imprumutand" astfel comportamentul mamei fata de tata.
Intuind ca este ceva in neregula, apelantul s-a adresat in primul rand Directiei Protectiei Copilului sector 6 pentru a cerceta imprejurarile in care starea fiicei sale se deteriora, in acest sens facand demersuri inca din anul 2010, care, in final, a recomandat sedinte de consiliere psihologica. Deoarece timpul trecea si situatia fiicei partilor era din ce in ce mai dificila, s-a hotarat sa solicite reincredintarea minorei pentru a se putea ocupa personal de restabilirea ei emotionala. Intre timp, a aflat ca a inceput sa absenteze frecvent si de la cursurile scolare.
S-a sustinut ca instanta de fond a ignorat cu desavarsire probatoriul administrat pe care nici macar nu l-a mentionat in cuprinsul motivarii sentintei. Mai mult, instanta nu a mentionat nici macar faptul ca intimata nu a putut face dovada veniturilor lunare, acest aspect fiind la fel de important deoarece conduce la imposibilitatea de a avea capacitatea de a creste un copil.
Astfel, s-a aratat ca, la pronuntarea sentintei, instanta nu a luat in considerare nicio proba care arata faptul ca mentinerea minorei langa mama sa loveste direct in interesul copilului. Nu a tinut seama de faptul ca specialistii considera ca minora are tendinte de suicid, manifestarile mamei fiind atat de nefaste incat au aruncat copilul intr-un mediu foarte periculos pentru el, ca toti specialistii recomandau control psihiatric al intimatei.
Desi chiar si prin respingerea intregirii probatoriului cu efectuarea unei expertize psihiatrice a intimatei, existau suficiente elemente care sa dovedeasca faptul ca imprejurarile avute in vedere la incredintarea minorei catre intimata s-au schimbat extrem de mult si doar in sens negativ, instanta de fond a pronuntat o sentinta care nu are nici fundament juridic si nici logic.
Intimata parata a formulat intampinare prin care a aratat ca niciodata nu a interzis minorei O.A.C. relatiile cu tatal ei, ci, din contra, a favorizat aceste relatii, insistand cat mai mult la apelant pentru comunicare si intalniri dintre tata si copil.
Intimata a aratat ca apelantul a fost dezinteresat de minora, ca a dorit sa lase minora la mama sa pentru a avea mai mult timp liber si din cauza ca a fost mereu impotriva acestui lucru, apelantul si-a gasit partenera de calatorii in persoana cunostintei comune, din momentul in care copilul a inceput scoala.
Din 2008 si pana in prezent, apelantul a comunicat din ce in ce mai putin cu minora si numai atunci cand a dorit acesta. Apelantul a amenintat minora ca va face ca aceasta sa ajunga la "camin".
A mai aratat ca pentru a-si indeplini scopul, apelantul i-a spus copilului: "ce bine-ar fi daca ar muri ma-ta" sau "nu mai moare ma-ta odata", ca apelantul este un om violent, in fata tuturor prezentandu-se calm, tocmai din acest motiv fiind luat in considerare ca un "tata bun".
Prin decizia civila nr.1030/19.11.2012, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a admis apelul, a schimbat in tot sentinta civila apelata, in sensul ca a admis cererea, a stabilit locuinta minorei O.A.C., nascuta la 16.09.2000, la tata, autoritatea parinteasca urmand a fi exercitata numai de catre tatal minorei, respectiv O.I.; a obligat parata la plata in favoarea minorei O.A.C. a unei pensii de intretinere lunare in cuantum de 150 lei de la data pronuntarii prezentei decizii si pana la majoratul copilului.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca prin cererea dedusa judecatii, reclamantul O.I. a solicitat sa-i fie incredintata spre crestere si educare minora O.A.C., nascuta la data de 16.09.2000, cu obligarea paratei O.E.R. la plata unei pensii de intretinere in functie de veniturile pe care le realizeaza.
Chiar daca cererea a fost formulata de reclamant si solutionata de prima instanta in raport de dispozitiile Codului familiei, in apel, tribunalul a avut in vedere dispozitiile din Noul cod civil intrucat, potrivit dispozitiilor art.6 alin.6 Cod civil, dispozitiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere (_) , daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a Codului civil.
Astfel, potrivit art.403 Cod civil, in cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru al familiei, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.
Minora A.C. a fost incredintata mamei spre crestere si educare, prin sentinta civila nr.345/2004 pronuntata de Judecatoria sector 6 in dosar nr.4444/2004.
Din ansamblul probelor administrate in cauza (depozitii de martori si interogatoriile reciproce ale partilor), tribunalul a apreciat ca este in interesul minorei ca locuinta acesteia sa fie stabilita la tata.
Astfel, s-a retinut ca de cand partile s-au despartit, minora a fost puternic afectata de acest lucru, incercand practic "sa-l santajeze pe tata“ pentru a se intoarce si a locui impreuna cu ea si mama sa.
Acest lucru rezulta din chiar cele relatate de minora cu ocazia audierii in camera de consiliu, cand aceasta ii spunea tatalui ca "daca nu-i va raspunde la telefon nu va merge la scoala". In aceste conditii, minora a lipsit o lunga perioada de la scoala, fara ca mama, careia fetita ii fusese incredintata, sa ia vreo masura pentru ca minora sa-si urmeze programul de scoala si activitatile specifice varstei.
Situatia scolara deficitara a minorei rezulta din caracterizarea psihopedagogica a acesteia de catre consilierul scolar de la Liceul Ortodox "Sf.Antim Ivireanu" unde invata minora (filele 23-33), din care rezulta ca exista dificultati de intelegere si acceptare a situatiei familiale in care minora se afla, separarea celor doi parinti nefiind inteleasa si acceptata emotional de catre copil (si nici de mama). Fetita se simte abandonata de tata, ca si mama sa, manifestand un comportament de opozitie si sfidare a autoritatii paterne, avand un mod de exprimare similar cu al mamei si la fel ca aceasta doreste ca tatal sa revina acasa.
Starea emotionala a minorei, puternic afectata de despartirea parintilor se reflecta si in colectivitate, aceasta avand o situatie scolara deficitara, iar conflictele intre ea si colegi sunt destul de frecvente, motiv pentru care a hotarat sa stea singura in banca si sa evite sa dezvolte relatii firesti de comunicare si de colegialitate, impunandu-si sa adopte o atitudine de izolare.
Atat in cadrul sedintelor de consiliere a minorei de catre consilierul scolar, cat si cu ocazia audierii minorei de catre instanta, aceasta a refuzat sa-l numeasca "tata" pe tatal sau, spunandu-i "domnul O.", si folosind la adresa acestuia expresii asemanatoare celor utilizate de mama ei, culpabilizandu-l pe tata si solicitand permanent intoarcerea acestuia acasa.
Aceste aspecte rezulta si din depozitiile celor doi martori audiati, martori care au aratat ca au observat o schimbare in comportamentul minorei cam de un an si jumatate.
Or, aceasta schimbare in comportamentul minorei a fost determinata tocmai de despartirea parintilor, fiind alimentata de atitudinea mamei care ii prezinta copilului o imagine deformata despre tata, inducand copilului o stare confuza si conflictuala cu privire la relatiile pe care ar trebui sa le aiba cu tatal, chiar daca acesta este despartit de mama si nu mai locuiesc impreuna.
Tribunalul a apreciat ca este in interesul minorei ca locuinta acesteia sa fie stabilita la tata. S-a avut in vedere faptul ca minora, cat timp a stat numai cu mama, si-a schimbat comportamentul si a devenit indiferenta fata de activitatile specifice varstei ei (scoala), imprumutand din expresiile si aversiunea pe care mama sa o manifesta fata de fostul sot. Totodata, mama minorei are probleme medicale (fiind in evidenta medicului psihiatru), astfel ca in prezent aceasta nu este, din punct de vedere psihic, in masura sa se ocupe de cresterea si educarea minorei, astfel cum rezulta din raportul de expertiza medico-legala psihiatrica intocmit de Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici" (filele 101-140). Din continutul acestui raport tribunalul a retinut ca intimata este puternic afectata de divort, iar toata nemultumirea acesteia este transmisa si copilului care imprumuta limbajul mamei si agresivitatea acesteia in raport cu tatal sau. Astfel, pentru intimata, problema fetitei este trecuta in plan secund, orice discutie referitoare la copil fiind invadata de propria sa problema, respectiv fostul sot. Intimata a primit din partea Comisiei de Expertiza Medico-Legala Psihiatrica diagnosticul "reactie depresiv-interpretativa prelungita la o personalitate dizarmonica de tip emotional instabil “.
In aceste conditii, cat timp intimata este puternic afectata de divort si nu poate accepta aceasta schimbare din viata sa, tribunalul a apreciat ca aceasta nu este in masura sa asigure nici minorei echilibrul emotional de care are nevoie si aceasta cu atat mai mult cu cat comportamentul copilului este cel de a se identifica cu mama, preluand de la aceasta elementele care sustin conflictul cu tatal sau.
La stabilirea locuintei minorei la tata, tribunalul a avut in vedere si raportul psihosocial intocmit de DGASPC Sector 6 (filele 204-210), apreciindu-se ca pentru imbunatatirea situatiei copilului si facilitarea interventiilor care sa sustina securizarea emotionala si dezvoltarea sanatoasa a copilului este necesara separarea acestuia de mama, si stabilirea domiciliului copilului la tata, impunandu-se totodata sustinerea tatalui si a copilului prin interventii si servicii de consiliere si terapie adecvate. In ceea ce priveste intalnirile copilului cu mama sa prin luarea la domiciliul mamei, se recomanda ca acestea sa aiba loc numai dupa ce starea de sanatate a mamei ar putea permite o relatie nesupravegheata a acesteia cu copilul.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a stabilit locuinta minorei O.A.C. la tata.
In ceea ce priveste exercitarea autoritatii parintesti, tribunalul a apreciat ca este in interesul copilului sa fie exercitata numai de tata, respectiv de apelantul O.I..
Potrivit art.397 Cod civil, regula este aceea ca, dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti. Definita ca fiind ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului, autoritatea parinteasca apartine, potrivit Noului Cod Civil, ambilor parinti, care trebuie sa o exercite numai in interesul superior al copilului.
In acest sens, au fost avute in vedere si dispozitiile legii speciale in materie, anume Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, care afirma prevalenta principiului interesului superior al copilului in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti (art.2 din Legea nr.272/2004). Interesul superior al copilului este punct de reper si atunci cand exista neintelegeri intre parinti asupra modului de indeplinire a indatoririlor parintesti; in aceasta ipoteza, instanta de tutela are autoritate de a decide cu privire la exercitiul drepturilor si indatoririlor parintesti, cu ascultarea parintilor, a copiilor, dupa caz, precum si in functie de concluziile raportului de ancheta sociala.
Dispozitiile art.398 Cod civil prevad situatia exercitarii autoritatii parintesti de catre un singur parinte, daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, in special eventualele pericole pe care parintele in cauza ar putea sa le reprezinte pentru minor.
Potrivit art.398 Cod civil: (1)Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti. (2)Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.
In caz exceptional, atunci cand un parinte reprezinta un risc pentru minor, se poate decide, justificat prin interesul superior al copilului, ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de un singur parinte, in mod cu totul si cu totul exceptional.
Din evaluarile intimatei si problemele de sanatate ale acesteia, precum si starea conflictuala cu apelantul, tribunalul a apreciat ca este in interesul copilului ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre tata.
In ceea ce priveste pensia de intretinere pe care parintele la care nu locuieste copilul o datoreaza acestuia, tribunalul a avut in vedere dispozitiile art.529 Cod civil, potrivit carora intretinerea datorata de parinte se stabileste pana la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3 sau mai multi copii. Cuantumul intretinerii datorate copiilor, impreuna cu intretinerea datorata altor persoane, potrivit legii, nu poate depasi jumatate din venitul net lunar al celui obligat.
Potrivit art.533 Cod civil, pensia de intretinere se plateste in rate periodice, la termenele convenite sau, in lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotarare judecatoreasca.
Cum intimata nu realizeaza venituri, pensia de intretinere pe care aceasta o datoreaza minorei a fost stabilita in raport de venitul minim pe economie, intimata fiind obligata astfel la plata unei pensii lunare de 150 lei de la data pronuntarii prezentei decizii (19.11.2012) si pana la majoratul copilului.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs parata O.E.R., solicitand casarea in tot a hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivare, recurenta a sustinut ca reclamantul nu si-a dorit niciodata custodia exclusiva a minorei, ci doar faptul ca parata sa nu mai aiba drepturile pe care le avea inaintea acestei decizii, prin care tribunalul a admis apelul.
De asemenea, intimatul reclamant nu si-a respectat niciunul dintre cele doua programe stabilite de instanta si, mai mult, nu ii raspunde minorei la telefon decat cateodata. Minora nu a locuit niciodata la reclamant, fapt la care nici nu s-ar fi opus.
Cu privire la raportul de expertiza medico-legala, recurenta a aratat ca acesta reflecta unele aspecte constatate la momentul examinarii sale, insa la acest moment aspectele constatate in raportul depus la dosar nu mai subzista.
In acest sens, recurenta a solicitat instantei de recurs incuviintarea unei contraexpertize si, totodata, sa se efectueze o expertiza asemanatoare si intimatului, pentru a se constata ca, dincolo de aparentele acestuia, este o fire foarte violenta, chiar si cu minora.
Pentru a dovedi aceste lucru, sustine recurenta, este necesar ca instanta de recurs sa admita recursul, sa caseze in tot decizia si sa trimita cauza spre rejudecare la instanta de apel, unde se poate relua audierea martorilor si, de asemenea, reaudierea minorei in camera de consiliu.
Intimatul a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat, aratand ca recurenta a influentat in mod negativ minora astfel ca nu a putut pune in executare decizia pronuntata in apel. Arata ca mentinerea minorei in preajma recurentei este in dezinteresul copilei, aceasta avand numai de suferit de pe urma comportamentului tulburat al mamei sale.
La prima strigare a cauzei, Curtea a luat in discutie exceptia anularii recursului ca netimbrat avand in vedere ca recurenta nu si-a indeplinit aceasta obligatie.
Deliberand cu prioritate, conform dispozitiilor art.137 alin.1 Cod procedura civila, asupra exceptiei de netimbrare a cererii de recurs, avand in vedere ca recurenta a depus, dupa strigarea cauzei, taxa judiciara de timbru de 6 lei si timbrul judiciar de 0,3 lei, in cuantumul fixat de instanta, Curtea a apreciaza ca este neintemeiata exceptia invocata si urmeaza sa o respinga ca nefondata, nefiind incidente dispozitiile art. 20 alin. 3 din Legea nr.146/1997.
In referire la exceptia nulitatii recursului pentru neincadrarea in motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedura civila, Curtea retine ca in calea de atac extraordinara a recursului, criticile nu pot viza decat ipotezele strict prevazute de art.304 din Codul de procedura civila, care concretizeaza aspecte de nelegalitate in legatura cu hotararea atacata (pe aspecte de ordin procedural sau de drept material).
Scopul acestei cai de atac este, esentialmente, de control al legalitatii hotararii atacate cu recurs, ceea ce inseamna ca orice sustinere care releva erori ale instantei de apel in aprecierea probelor administrate in cauza, excede analizei instantei de recurs.
O situatie de nelegalitate, pentru a fi analizata in recurs trebuie sustinuta prin invocarea expresa a textului de lege incalcat sau aplicat gresit, la situatia de fapt pe deplin stabilita in fata instantelor anterioare, respectiv, in acord cu dispozitiile art. 306 alin. 3 Cod procedura civila, dezvoltarea motivelor de recurs sa faca posibila incadrarea lor intr-unul dintre motivele prevazute de art. 304 Cod procedura civila.
Curtea retine ca, potrivit acestor prevederi legale, declararea recursului trebuie sa fie insotita si de o motivare corespunzatoare a lui, in sensul aratarii cu claritate a acelor critici care, circumscrise motivelor de recurs ingaduite de lege, sunt de natura a invedera nelegalitatea hotararii atacate.
Cu alte cuvinte, un recurs nu poate fi considerat motivat decat atunci cand motivele sale se afla in legatura cu hotararea atacata, constituindu-se intr-o critica a acesteia si tinzand la a proba nelegalitatea ei.
In considerarea acestor exigente ale legii, Curtea urmeaza sa constate, analizand recursul recurentei parate, ca aceasta a indicat nemultumirile sale legate de decizia recurata, aratand, in esenta, ca nu este in interesul minorei sa fie reincredintata spre crestere si educare tatalui, ca se dezintereseaza de minora si ca acesta a urmarit doar sa nu mai fie obligat la pensie de intretinere, aceste critici vizand cel putin incalcarea dispozitiilor care reglementeaza principiul prioritatii interesului superior al copilului, respectiv aplicarea gresita cel putin a dispozitiilor Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
Cum recurenta parata a exprimat punctual, in concret, in ce consta, in opinia sa, greseala instantei care a solutionat cauza supusa cenzurii instantei de recurs, sustinerile exprimate in cuprinsul cererii de recurs fiind apte sa valoreze critica a deciziei recurate si permit incadrarea acestora in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea urmeaza sa constate nefondata exceptia nulitatii recursului.
In ce priveste recursul declarat de recurenta parata, Curtea constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Astfel, raportat la cererea reclamantului cu care acesta a investit instanta de fond, Curtea constata incidente dispozitiile art.403 Noul Cod civil, potrivit cu care: "In cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru al familiei, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.
Potrivit art.397 Noul Cod civil: "Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel".
De asemenea, potrivit art. 398 Noul Cod civil: "(1) Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti. (2) Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia".
Curtea retine incidenta si a prevederilor art.2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 potrivit cu care: "Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti".
Acest principiu trebuie sa prevaleze in toate demersurile ce privesc copii, intreprinse chiar si de instantele judecatoresti. Potrivit legislatiei in materie, copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, ambii parinti fiind responsabili pentru cresterea si educarea copiilor lor. In cazul in care parintii divorteaza, instanta judecatoreasca este chemata sa se pronunte cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, prin raportare la interesul superior al copilului, urmarindu-se prin masura dispusa sa se asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului.
In acelasi sens, instanta de contencios european, in cauza Ignaccolo - Zenide contra Romaniei (hotararea din 25 ianuarie 2000), a stabilit ca judecatorul este obligat ca la solutionarea cererilor accesorii divortului, cum ar fi cea referitoare la incredintarea copiilor minori, sa se tina seama de interesele minorilor, autoritatile avand obligatia de a depune eforturi rezonabile pentru ca atunci cand interesele parintilor sunt in conflict, iar copii nu sunt suficienti de maturi pentru a-si exprima ei insisi in mod clar propriile preferinte, interesele superioare ale acestora sa fie promovate.
Plecand de la aceste dispozitii legale si comunitare care impun instantei de judecata solutionarea cauzei in mod obligatoriu prin prisma interesului superior al copilului, Curtea retine ca notiunea de "interes superior al copilului" are un caracter complex, fiind in functie de factori multipli care se apreciaza de catre instanta. Astfel, instanta are obligatia sa obtina relatii cu privire la profilul social-moral al parintilor, modul in care acestia isi exercita indatoririle fata de copil, starea sanatatii lor si a copilului, posibilitatile materiale pe care le au sotii pentru asigurarea cresterii si educarii copilului, precum si orice alte date care ar fi de natura sa aiba o influenta asupra solutiei.
Mai mult, Curtea are in vedere ca recursul reprezinta o cale extraordinara de atac pusa la dispozitia partilor de catre legiuitor numai pentru motive expres si limitativ prevazute de lege.
Aceasta inseamna ca partea recurenta are posibilitatea data de legiuitor de a formula critici care se pot incadra in textul articolului 304 Cod procedura civila text care vizeaza numai nelegalitatea hotararii atacate, controlul judiciar putandu-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate in speta.
Spre deosebire de calea de atac a apelului in care se poate realiza o analiza a sentintei atacate atat sub aspectul nelegalitatii, cat si al netemeiniciei, instanta de apel in urma reanalizarii probatoriului administrat si luand in seama si noile dovezi administrate in apel putand stabili o alta situatie de fapt decat cea retinuta de catre prima instanta, in calea de atac a recursului se realizeaza un control asupra hotararii atacate fara posibilitatea de a interveni asupra situatiei de fapt deja stabilite prin prisma probatoriilor administrate.
In consecinta, prin raportare la cele retinute mai sus, Curtea urmeaza sa aiba in vedere in aceasta privinta constatarile instantei de apel, ca situatie de fapt, asupra careia nu poate reveni, respectiv ca minora A.C. a fost incredintata mamei spre crestere si educare, prin sentinta civila nr.345/2004 pronuntata de Judecatoria sector 6, in dosar nr.4444/2004. De cand partile s-au despartit, minora a fost puternic afectata de acest lucru, incercand practic "sa-l santajeze pe tata“ pentru a se intoarce si a locui impreuna cu ea si mama sa. Tot din analiza probatoriului, instanta devolutiva a retinut ca minora a lipsit o lunga perioada de la scoala, fara ca mama, careia fetita ii fusese incredintata, sa ia vreo masura pentru ca minora sa-si urmeze programul de scoala si activitatile specifice varstei, ca minora are o situatie scolara deficitara, minora intampinand dificultati de intelegere si acceptare a situatiei familiale in care se afla, separarea celor doi parinti nefiind inteleasa si acceptata emotional de catre copil, manifestand un comportament de opozitie si sfidare a autoritatii paterne, avand un mod de exprimare similar cu al mamei si la fel ca aceasta doreste ca tatal sa revina acasa. Totodata, Curtea constata ca instanta devolutiva a apelului a stabilit cu titlu de situatie de fapt, in urma analizarii probatoriului, ca starea emotionala a minorei, puternic afectata de despartirea parintilor, se reflecta si in colectivitate, conflictele intre ea si colegi sunt destul de frecvente, motiv pentru care a hotarat sa stea singura in banca si sa evite sa dezvolte relatii firesti de comunicare si de colegialitate, impunandu-si sa adopte o atitudine de izolare.
Curtea mai retine ca aceasta schimbare in comportamentul minorei a fost alimentata de atitudinea mamei care ii prezinta copilului o imagine deformata despre tata, inducand copilului o stare confuza si conflictuala cu privire la relatiile pe care ar trebui sa le aiba cu tatal.
Or, aceste manifestari ale minorei, rezultat al comportamentului mamei, sunt suficiente in aprecia ca nu este in interesul acesteia de a locui cu mama sa. Un copil trebuie sa aiba un comportament optimist, sa se bucure de lucrurile specifice varstei ei, sa aiba activitati care sa-i intretina un nivel ridicat de pofta de viata, asemenea sentimente care ii umple viata de tristete minorei rezultata din casatoria partilor litigiului de fata trebuind sa fie cat mai rapid inlocuite.
Curtea apreciaza ca o atare schimbare radicala in vita interioara a minorei nu se poate petrece decat prin schimbarea domiciliului minorei la tata, asa cum in mod corect si tribunalul a considerat.
Recurenta a aratat ca cele mentionate in raportul de expertiza medico legala nu mai sunt de actualitate si a solicitat efectuarea unei noi alte expertize, sustinere care nu a fost justificata de catre aceasta parte prin nicio proba admisibila in recurs. Mai mult, efectuarea unei alte expertize medico legale, asa cum recurenta a solicitat, nu este compatibila cu aceasta cale de atac a recursului, potrivit dispozitiilor art. 305 Cod procedura civila.
Curtea retine, potrivit celor constatate in raportul de expertiza, ca recurenta are probleme medicale de sanatate, astfel ca in prezent aceasta nu este, din punct de vedere psihic, in masura sa se ocupe de cresterea si educarea minorei, fiind puternic afectata de divort, Comisia de Expertiza Medico-Legala Psihiatrica punand diagnosticul de "reactie depresiv-interpretativa prelungita la o personalitate dizarmonica de tip emotional instabil“.
In aceste conditii, in raport de aceasta proba stiintifica valorificata in calea de atac a apelului, Curtea apreciaza corecta constatarea instantei de apel in sensul ca parata, fiind puternic afectata de divort, nu este in masura sa asigure nici minorei echilibrul emotional de care are nevoie si aceasta cu atat mai mult cu cat comportamentul copilului este cel de a se identifica cu mama, preluand de la aceasta elementele care sustin conflictul cu tatal sau.
Prin raportare la dispozitiile art. 397 Noul Cod Civil mai sus citat, in caz exceptional, atunci cand un parinte reprezinta un risc pentru minor, se poate decide, justificat prin interesul superior al copilului, ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de un singur parinte.
Fata de aspectele retinute mai sus, indeosebi raportul de expertiza medico legala, Curtea constata ca problemele de sanatate ale intimatei nu fac posibila exercitarea autoritatii parintesti de catre mama in conditiile cerute de lege si in raport cu necesitatile minorei astfel ca, pana la schimbarea situatiei in ceea ce priveste starea de sanatatea a recurentei, avand in vedere si conflictul evident intre cei doi parinti care se pare nu se pot concilia sub nici un aspect, autoritatea parinteasca urmeaza sa fie exercitata numai de catre tata, asa cum in mod corect a considerat si instanta de apel, recurenta pastrand dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a minorei. Curtea apreciaza ca, indiferent de problemele existente intre parti, minora trebuie sa creasca intr-un climat armonios, propice dezvoltarii si securitatii psihice si morale, imprejurari care sa-i dea incredere in viata, in posibilitatile de afirmare sociala in viitor, parintii fiind obligati sa asigure minorei un asemenea climat. Separarea parintilor si stabilirea locuintei copilului la unul dintre ei, in acest caz la tata, trebuie sa asigure o continuitate a prezentei mamei in viata minorei si a contactului cu aceasta si nu o limitare potrivit intereselor personale ale tatalui, mama putand reprezenta o prezenta in viata copilului sau care are nevoie de justificat de dragostea materna.
Modalitatea de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu copilul sau vine in intampinarea nevoilor acestuia, aflat in plina perioada de formare si dezvoltare a personalitatii, copilul fiind indreptatit sa beneficieze de toata disponibilitatea sa de implicare in procesul de ingrijire si educare.
Curtea nu poate valida sustinerile recurentei in sensul ca tatal minorei este violent, instanta de apel neretinand un asemenea comportament al intimatului, iar in recurs nu au fost administrate probe de natura sa conduca la schimbarea situatiei de fapt. De asemenea, Curtea nu poate primi ca veridica sustinerea recurentei in ceea ce priveste dezinteresul intimatului fata de fiica sa, avand in vedere demersurile sustinute ale acestuia pentru stabilirea domiciliului minorei la locuinta sa.
Recurenta urmeaza sa aiba in vedere ca aceasta situatie se poate schimba, fiind singura in masura sa contribuie la adoptarea unei alte viziuni asupra propriei ei vieti si apoi in ceea ce priveste relatia cu propria sa fiica, prin urmarea recomandarilor reprezentantilor institutiilor implicate pentru ameliorarea starii sale mentale si abordarea unei alte atitudini fata de minora. In cazul in care recurenta parata constata manifestari ale intimatului reclamant de natura a afecta dezvoltarea fizica si psihica a minorei, aceasta fiind la o varsta care o priveaza de posibilitatea de a discerne intre bine si rau, se poate adresa instantei de judecata pentru a dispune masuri in interesul acesteia.
In consecinta, Curtea, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.