Talharie

ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA PENALA
DOSAR PENAL NR. 375/212/2008
SENTINTA CIVILA NR. 546
Sedinta publica din data de 27.04.2009
Pe rol pronuntarea asupra cauzei penale privind pe inculpatii II si GC, trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 C.pen. si pe partile civile CC si TI reprezentat legal de TAI si TC.
La apelul nominal facut in sedinta publica nu se prezinta partile. Procedura legal indeplinita, potrivit dispozitiilor art. 310 alin. 2 teza 1 C.p.p..
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, care invedereaza ca dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica din data de 03.04.2009 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat succesiv pronuntarea la data de 10.04 si ulterior la acest termen.
In aceeasi compunere,

INSTANTA ,

Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
La data de 15.01.2008, s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei Constanta, sub nr. 375/212/2008, rechizitoriul nr. 9356/P/2006 al Parchetului de langa Judecatoria Constanta, prin care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor Iliusca Ion si Gheorghe Costel, sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 211 alin. 21 lit. b; (21)1 C.pen.
S-a retinut in sarcina inculpatilor II si GC ca, la data de 17.09.2006, prin exercitarea de acte de violenta, au deposedat partile vatamate CC si TI de un autoturism si de un telefon mobil, respectiv de un telefon mobil si de suma de 20 lei, prejudiciile fiind recuperate partial.
In cursul urmaririi penale, au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: plangerea si declaratiile partilor vatamate (f. 6 - 8, 10, 12 - 13), dovezile de restituire a bunurilor (f. 9, 14), raportul de constatare medico-legala nr. 490/LR/04.10.2006 eliberat de S.M.L. Constanta (f. 11), procesul verbal de cercetare la fata locului si plansa fotografica aferenta (f. 15 - 29), declaratiile martorilor (f. 30 - 44), precum si declaratiile inculpatilor (f. 46 - 49, 51 - 53).
In cadrul cercetarii judecatoresti, au fost audiati, in mod nemijlocit, inculpatii (f. 58 - 59), partile vatamate (f. 112, 181 - 182), precum si martorii (f. 60 - 61, 176, 195 - 196, 220); totodata, a fost administrata proba cu inscrisuri in circumstantiere (f. 163, 221 - 228) si au fost obtinute cazierele judiciare ale inculpatilor (f. 208, 212).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta arata ca, in actul de sesizare a instantei, s-a retinut urmatoarea situatie de fapt:
La data de 17.09.2006, in jurul orelor 19.00, inculpatii II si GC , impreuna cu martorii CR si PA, s-au deplasat cu autoturismul lui II, cu numar de inmatriculare CT - 67 - BAX, in zona Canalului 2, pe malul lacului Sinoe. Aici, s-au intalnit cu partile vatamate CC si TI, care ii asteptau pe martorii TCR, BVF si IS, aflati la pescuit, cu barca pe lac.
Pornind de la un conflict anterior, in sensul ca inculpatul II banuia partile vatamate ca i-ar fi sustras o barca proprietate personala, intre parti a izbucnit un conflict, in cursul caruia partile vatamate au fost agresate fizic de catre cei 2 inculpati.
In continuare, inculpatul II a controlat partile vatamate prin buzunare, insusindu-si un telefon mobil marca Sagem, de la CC, respectiv un telefon mobil marca Siemens si suma de 20 lei, de la TI.
Inculpatul II i-a pus in vedere partii vatamate CC ca ii va lua autoturismul, in contul barcii sustrase, sens in care, impreuna cu inculpatul GC ocupand locul din dreapta fata, a plecat cu autoturismul partii vatamate, cu numar de inmatriculare CT - 05 - VXF, inspre domiciliul sau din comuna MV.
In urma inculpatilor, au plecat si martorii CR si PA, cu autoturismul inculpatului II, condus de primul dintre martori.
Dupa ce au revenit la mal, martorilor TCR, BVF si IS li s-a povestit de catre partile vatamate cele intamplate.
In aceste conditii, partea vatamata CC s-a deplasat pana la o cabana din Canalul 5, unde martorul GF i-a permis sa dea telefon unei cunostinte, care sa vina sa ii ia de la locul faptei.
Conform raportului de constatare medico-legala nr. 490/LR/04.10.2006 eliberat de S.M.L. Constanta (f. 11 d.u.p.), partea vatamata TI a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur si care au necesitat 4 - 5 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.
Partea vatamata CC nu s-a prezentat la S.M.L. Constanta.
In timpul cercetarilor penale, autoturismul si cele 2 telefoane mobile au fost restituite partilor vatamate, conform dovezilor de la dosar - f. 9 d.u.p., 14 d.u.p.
Audiati fiind, in mod constant, inculpatii nu au recunoscut savarsirea faptei retinute in sarcina lor, aratand ca partile vatamate insele le-au remis bunurile, urmand a reintra in posesia lor in momentul restituirii barcii sustrase.
La termenul din data de 14.11.2008, din oficiu, instanta a pus in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatilor, din art. 211 alin. 21 lit. b; (21)1 C.pen. in art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (pentru inculpatul II), respectiv in art. 26 C.pen. rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (pentru inculpatul GC), si, in aplicarea dispoz. art. 334 C.proc.pen., a prorogat discutarea acestui aspect odata cu fondul cauzei.
Pe de o parte, instanta constata ca textul legal sub care procurorul a facut incadrarea faptei este incomplet si total inexact, atat din punct de vedere al indicarii alineatelor corespunzatoare, cat si al literelor sub care se regasesc circumstantele agravante. Astfel, se impune a fi retinut alin. 1 al art. 211 C.pen. - care prevede forma de baza a infractiunii -, precum si alin. 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a - care prevad formele calificate de savarsire ale aceleiasi fapte.
Referitor la forma continuata de savarsire a faptei penale, instanta constata ca fapta a vizat 2 patrimonii distincte, individuale. Ca atare, la cercetarea unitatii sau pluralitatii infractiunii complexe de talharie, urmeaza sa fie avut in vedere numarul subiectilor pasivi, respectiv obiectul actiunii principale, de furt (dec. nr. 4271/07.10.2003 a I.C.C.J.), in considerarea caruia se realizeaza si incadrarea infractiunii in randul celor indreptate contra patrimoniului. Mai mult decat atat, in ipoteza vatamarii a 2 patrimonii distincte, trebuie apreciata si rezolutia infractionala a autorului (dec. nr. 3389/18.06.2004 a I.C.C.J.). Astfel, in speta de fata, teoretic, se poate aprecia ca inculpatii au avut, inca de la debutul activitatii lor infractionale, reprezentarea determinata, concreta si de ansamblu a actiunii ilicite desfasurate ulterior, prin acte de executare separata, iar cu fiecare astfel de executare hotararea acestora s-a materializat.
Apreciind de aceasta maniera situatia de fapt retinuta in rechizitoriu, vazand, totodata, unitatea subiectilor activi, precum si unitatea de calificare juridica instanta va admite schimbarea de incadrare juridica, sub acest aspect.
In privinta retinerii complicitatii inculpatului GC la savarsirea faptei deduse judecatii, instanta va reveni asupra acestei opinii, constatand ca, teoretic, actiunile acestui inculpat - de agresare fizica a partilor vatamate - reprezinta acte de executare care se circumscriu laturii obiective, constitutive, a infractiunii de talharie.
In consecinta, va admite in parte schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in rechizitoriu in sarcina inculpatilor, formulata din oficiu.
In baza art. 334 C.proc.pen. va schimba incadrarea juridica a faptei din art. 211 alin. 21 lit. b; (21)1 C.pen. in art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (pentru inculpatul II), respectiv in art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (pentru inculpatul GC).
Procedand la evaluarea probelor administrate, instanta constata ca singurele declaratii in sensul culpabilitatii celor 2 inculpati emana de la partile vatamate, iar aceasta doar in faza de urmarire penala. Cu toate acestea, per se, in mod singular, acestea nu pot fundamenta o eventuala solutie de condamnare a inculpatilor, fara a fi coroborate cu alte fapte si imprejurari rezultante din ansamblul probelor existente in cauza, in sensul art. 75 si urm. C.proc.pen.
Astfel, arata partile vatamate ca inculpatii le-au aplicat lovituri cu batele pe toata suprafata corpului, dupa care le-au sustras suma de bani, telefoanele mobile si autoturismul.
Aceasta varianta a fost relatata, in prima faza, si martorilor indirecti, ai acuzarii: TCR, BVF si IS.
Pe de alta parte, martorii oculari CR si PA arata ca intre parti a avut loc o cearta, in care au existat imbranceli reciproce, pornind de la barca sustrasa a inculpatului II. De asemenea, mai arata martorii ca intre parti s-a ajuns la un consens, in sensul predarii - primirii bunurilor mobile pana in momentul restituirii barcii.
In faza cercetarii judecatoresti, partile vatamate au revenit asupra acestor declaratii, aratand ca, in prezenta inculpatilor, nu a avut loc decat o discutie cu acestia si ca, de abia ulterior, alte 3 persoane necunoscute i-ar fi lovit. Acestea le-ar fi produs leziunile traumatice, constatate medico-legal doar in privinta partii vatamate TI. Despre plangerea formulata impotriva inculpatilor, partile vatamate au precizat ca a fost aprecierea lor subiectiva ca agresorii ar fi fost trimisi de inculpati impotriva lor, urmare a conflictului legat de sustragerea barcii. Mai mult decat atat, CC a declarat - in suplimentul din data de 14.11.2008 - ca a incredintat inculpatilor de buna voie autoturismul, in care se aflau si telefoanele mobile, pana la restituirea barcii.
In mod corelativ, martorii indirecti TCR, BVF si IS au revenit asupra primelor depozitii, aratand ca, intr-adevar, persoane necunoscute, despre care s-a presupus ca ar fi fost platite de inculpati, au agresat cele 2 parti vatamate.
Pe de alta parte, instanta apreciaza ca procesul verbal de cercetare la fata locului si plansa fotografica aferenta este un mijloc de proba indirect, mediat, derivat exclusiv din constatarile statice efectuate asupra locului presupusei fapte penale. In lipsa altor elemente, in baza carora instanta sa le poata verifica pertinenta, nici aceste mijloace de proba nu pot fundamenta o solutie de condamnare a inculpatilor.
Concluzionand asupra mijloacelor de proba administrate in cauza, instanta apreciaza ca nu sunt de natura a fundamenta o eventuala solutie de condamnare a inculpatilor.
Din contra, din perspectiva cantitativa si calitativa a mijloacelor de proba administrate, nu rezulta de nici o forma eventuala contributie a inculpatilor la savarsirea faptei penale, contributie care sa fi avut un caracter cert, efectiv, determinant, in sensul satisfacerii conditiilor legale si intrunirii elementelor constitutive ale infractiunii pentru savarsirea carora au fost trimisi in judecata. Astfel, simplul denunt formulat de partile vatamate, asupra caruia s-a revenit, ulterior, nu este apt de a stabili, dincolo de orice dubiu rezonabil, savarsirea faptelor de catre inculpati.
Imprejurarea timpului indelungat scurs de la presupusa comitere, de catre autori, a faptei deduse judecatii, coroborata cu dificultatile specifice probatiunii, cu retractarile declaratiilor partilor vatamate si ale martorilor, nu pot constitui argumente pentru o solutie de condamnare a inculpatilor, pe baza unor probe minimaliste si nefunctionale.
Pentru aceste considerente, apreciaza ca dubiile determinate de probele administrate in cauza vor profita inculpatilor, din punctul de vedere al antrenarii raspunderii penale a acestora.
In acest sens este si jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, dezvoltata pe terenul art. 6 alin. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Astfel, Conventia are a fi interpretata in asa fel incat sa garanteze drepturi concrete si efective, nu teoretice si iluzorii, principiu ce se aplica si in privinta dreptului la prezumtia de nevinovatie, constand in aceea ca, in indeplinirea functiilor lor, membrii unui tribunal, sa nu porneasca de la ideea preconceputa ca persoana trimisa in judecata a comis actul incriminat, respectiv in imprejurarea ca sarcina probei revine acuzarii, de situatia indoielnica beneficiind cel acuzat (in dubio pro reo). In plus, acuzarea trebuie sa ofere suficiente probe care sa fundamenteze o eventuala declaratie de culpabilitate, prezumtia de nevinovatie tinzand, practic, a proteja o persoana invinuita de savarsirea unei fapte penale impotriva unui verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit in mod legal (cauza Nolkenbockhoff c./ Germaniei si Bernard c./ Frantei).
Dreptul intern, reprezentat de art. 52 si art. 66 alin. 1 C.proc.pen., garanteaza inculpatilor beneficiul prezumtiei de nevinovatie, pana la stabilirea vinovatiei lor printr-o hotarare penala definitiva.
Apreciind probele administrate in cauza dedusa judecatii, este convingerea instantei ca acestea nu sunt de natura sa fundamenteze, dincolo de orice indoiala rezonabila, savarsirea faptei de catre inculpatii II si GC, iar antrenarea raspunderii penale a acestora, in atare conditii, ar fi de natura sa infranga grav drepturile si libertatile fundamentale ale omului, astfel cum au fost anterior expuse.
In exercitarea rolului activ, prev. de art. 287 C.proc.pen., instanta este tinuta sa isi indeplineasca atributiile cu impartialitate, dand dovada de independenta si echidistanta fata de parti, in aprecierea probelor produse in cadrul cercetarii judecatoresti.
Pentru toate aceste considerente, in aplicarea principiului in dubio pro reo, apreciind ca prezumtia de nevinovatie, operanta in favoarea fiecaruia dintre inculpati, nu a fost rasturnata, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. c C.proc.pen. va achita inculpatii: IIsi GC, sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., respectiv prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
Pe latura civila a cauzei, partile vatamate nu au formulat si nici cuantificat pretentiile civile.
Vazand solutia care urmeaza a fi dispusa pe latura penala a cauzei, conf. art. 346 alin. 3 C.proc.pen. vor putea fi acordate despagubiri civile.
Va lua act ca inculpatii nu au solicitat restituirea cheltuielilor judiciare facute de catre acestia (onorariu de avocat).
Vazand si prevederile art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a C.proc.pen., PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE: Admite in parte schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in rechizitoriu in sarcina inculpatilor, formulata din oficiu.
In baza art. 334 C.proc.pen. schimba incadrarea juridica a faptei din art. 211 alin. 21 lit. b; (21)1 C.pen. in art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (pentru inculpatul II), respectiv in art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (pentru inculpatul GC).
In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. c C.proc.pen. achita inculpatii: II si GC, sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., respectiv prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
Conf. art. 346 alin. 3 C.proc.pen. nu pot fi acordate despagubiri civile.
In baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a C.proc.pen. obliga partile vatamate TI, prin reprezentanti legali TA si TC, si CC la plata a cate 400 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
Ia act ca inculpatii nu au solicitat restituirea cheltuielilor judiciare facute de catre acestia (onorariu de avocat).
Cu apel in 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 27.04.2009.

Red. / tehnored. jud. A.E.M. - 08.07.09