Plangere contraventionala

Sentinta civila nr. 371
Sedinta publica din data de  11 martie 2010
Plangere contraventionala

In ceea ce priveste analiza sanctiunii stabilite in procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede ca aceasta trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite" iar art. 21 alin. 3 din acelasi act normativ prevede ca sanctiunea se aplica "in limitele prevazute de lege si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal de contraventie".

Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bals la data de 05.01.2010, sub nr. de dosar 21/184/2010, petentul O. M. a contestat procesul-verbal de contraventie seria CC nr. 4915732  incheiat la data de 17.02.2009, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea acestui act si exonerarea sa de la plata amenzii.
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca  sanctiunea aplicata este nelegala si netemeinica.
Petentul a mai mentionat ca textele legale invocate nu sanctioneaza faptele retinute in sarcina sa si este astfel lovit de nulitate.
Petentul a precizat de asemenea ca sanctiunea aplicata pentru fapta savarsita este prea aspra, sanctiunea avertismentului fiind mult mai adecvata in raport de pericolul social al faptei savarsite.
In continuare, petentul a mai aratat ca la momentul sanctionarii sale conducea un autovehicul care nu era proprietatea sa iar actele sale se aflau in autoturismul proprietatea sa.
 In drept, plangerea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 31 din O.G. 2/2001.
In dovedire, petentul a aratat ca se va folosi de proba cu acte si cu martori.
In conformitate cu dispozitiile art. 112 din Codul de procedura civila,  la cerere a fost atasat procesul-verbal de contraventie seria CC nr. 4915732  incheiat la data de 17.02.2009 in original (fila nr. 6).
Cererea a fost scutita de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar, in conformitate cu dispozitiile art.36 din O.G. 2/2001, art.15 lit. i din Legea 146/1997 si art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.
Intimatul, desi a fost legal citat, nu s-a prezentat in fata instantei si nu a formulat intampinare, insa la solicitarea instantei de a preciza daca petentul a mai fost sanctionat contraventional anterior, a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratura la data de 11.03.2010, adresa nr. 4494 (filele nr. 21-23).
In sedinta publica din data de 18.02.2010, petentul prin avocat, a invederat instantei ca nu doreste incuviintarea de probe in aparare deoarece petentul recunoaste savarsirea faptei, insa instanta, in baza rolului activ, in conformitate cu dispozitiile art. 129 alin. 5 din Codul de procedura civila a pus in vedere petentului sa depuna la dosarul cauzei copii de pe permisul de conducere si de pe certificatul de inmatriculare al autovehiculului condus la momentul sanctionarii contraventionale. Petentul nu s-a conformat insa dispozitiei instantei si nici nu a solicitat amanarea judecatii cauzei pentru a depune aceste acte la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Petentul O. M. a fost sanctionat prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 4915732  incheiat la data de 17.02.2009 cu amenda in cuantum de 360 lei, potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.
 S-a retinut ca petentul a savarsit contraventia prevazuta de art. 147 alin. 1 din H.G. 1391/2006, deoarece in data de 17.12.2009 a condus autoturismul marca Dacia, pe DN 65 pe raza comunei Mirila, fara a avea asupra sa permisul de conducere si certificatul de inmatriculare.
Petentul a semnat procesul-verbal de contraventie la rubrica mentiuni specificandu-se ca nu are obiectiuni.
Din adresa depusa de intimat la dosarul cauzei (filele nr. 21-23), rezulta ca petentul nu se afla la prima abatere de natura contraventionala acest figurand in evidentele Politiei Rutiere  ca autor al unui numar de 11 fapte prevazute si pedepsite de legislatia rutiera, dintre care 3 fapte sunt de natura penala, savarsite in perioada 16.03.2007 - 22.01.2010.
In conditiile spetei, instanta apreciaza ca devin incidente dispozitiile art. 34 alin.1, art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor precum si dispozitiile art. 101 alin. 1 pct. 18 coroborat cu art. 35 alin. 2 din O.U.G 195/20002 privind circulatia pe drumurile publice si art. 147 pct. 1 din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.
In conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. 2/2001 "instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal  si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii platite, precum si asupra masurii confiscarii".
In ceea ce priveste analiza sanctiunii stabilite in procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede ca aceasta trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite" iar art. 21 alin. 3 din acelasi act normativ prevede ca sanctiunea se aplica "in limitele prevazute de lege si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal de contraventie".
Art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002 privind circulatia pe drumurile prevede ca reprezinta contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni "nerespectarea obligatiei conducatorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevazute la art. 35 alin. 2". In cuprinsul art. 35 alin. 2 se arata in acest sens ca "participantii la trafic sunt obligati ca la cererea politistului rutier sa inmaneze acestuia documentul de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare ori de inregistrare a vehiculului condus (_) si alte documente prevazute de lege".
Instanta retine si faptul ca in conformitate cu dispozitiile art. 147 pct. 1 din H.G. 1391/2006, conducatorul de autovehicul sau de tramvai este obligat "sa aiba asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de inmatriculare sau de inregistrare si, dupa caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevazute de legislatia in vigoare".
Analizand situatia de fapt expusa, prin prisma dispozitiile legale incidente in speta, instanta apreciaza plangerea petentului ca fiind neintemeiata, pentru urmatoarele argumente:
Analizand cuprinsul procesului-verbal de contraventie seria CC nr. 4915732  incheiat la data de 17.02.2009, cu prioritate sub aspectul legalitatii sale, conform prevederilor art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001, instanta constata ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor O.G. 2/2001, neexistand motive de nulitate expresa care sa poata fi invocate de instanta din oficiu.
In ceea ce priveste motivul de nulitate invocat de petent referitor la faptul ca textele legale invocate de agentul constatator nu sanctioneaza faptele retinute in sarcina sa, instanta il apreciaza neintemeiat avand in vedere ca dispozitiile legale incidente in speta au fost in mod corect indicate de agentul constatator prin raportare la situatia de fapt retinuta in sarcina petentului, fapt ce rezulta din continut acestor texte legale relatate mai sus.
Procedand apoi la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta apreciaza ca din probele administrate in cauza rezulta ca situatia de fapt retinuta de agentul contestator corespunde realitatii.
Instanta apreciaza ca in cauza, fapta imputata petentului poate fi calificata drept "acuzatie in materie penala", conform criteriilor alternative stabilite de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (hotararea Ozturk impotriva Germaniei din 21 februarie 1984, hotararea Engel si altii impotriva Olandei din 8 iunie 1976, hotararea Lauko impotriva Slovaciei din 2 septembrie 1998, hotararea Anghel impotriva Romaniei din 4 octombrie 2007) si anume: calificarea faptei data in dreptul intern, natura faptei si natura si gradul de gravitate al sanctiunii ce urmeaza a fi aplicata.
Analizand aceste criterii, instanta constata pe de o parte ca dreptul intern nu califica drept "penala" contraventia ce a fost retinuta in sarcina petentului, insa acest aspect nu are decat o valoare relativa.
Pe de alta parte, instanta arata ca dispozitiile legale apreciate a fi incalcate de petent au un caracter general adresandu-se tuturor persoanelor carora le impune un anumit comportament, stabilind si o sanctiune pentru a descuraja si a pedepsi.
Instanta are in vedere si natura sanctiunii ce a fost aplicata in urma angajarii raspunderii contraventionale a petentului, respectiv amenda in cuantum de 360 lei ce are caracter punitiv si preventiv.
Instanta apreciaza ca si in situatia in care prezenta cauza este calificata drept "acuzatie in materie penale", procesul-verbal de contraventie, fiind intocmit de un agent al statului in exercitiul functiunii, poate avea valoarea probatorie sub aspectul constatarii starii de fapt, beneficiind de prezumtia de legalitate si temeinicie.
O astfel de prezumtie, nu incalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a incalca prezumtia de nevinovatie, garantata de prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
 In conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (hotararea Salabiaku impotriva Frantei din 7 octombrie 1988 ; hotararea Telfner impotriva Austriei, din 20 martie 2001; hotararea Anghel impotriva Romaniei, din 4 octombrie 2007),  prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute in toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisa si in materie penala, pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt indeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinandu-se cont si de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare.
In prezenta cauza, atat miza litigiului (aplicarea unei amenzi in cuantum de 360 lei) cat si faptul ca i-a fost asigurata petentului posibilitatea de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, insa acesta prin avocat a aratat ca nu doreste incuviintarea de probe pentru sustinerea plangerii formulate, indreptatesc aplicarea prezumtiei de legalitate si de temeinicie a procesului-verbal, avand in vedere si faptul ca cele consemnate in procesul-verbal de contraventie au fost percepute in mod personal de agentul constatator.
Constatand legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, instanta va analiza in continuare sanctiunea aplicata de agentul constatator asa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Sanctiunea pecuniara in cuantum de 360 lei cu aplicarea a 6 puncte amenda a fost aplicata cu respectarea limitelor prevazute de lege, reprezentand minimul legal.
 Astfel, contraventia savarsita este sanctionata cu amenda prevazuta in clasa a III a de sanctiuni, iar art. 98 alin. 4 din O.U.G. 195/2002  prevede ca clasa a III- a de sanctiuni este de la 6 la 8 puncte amenda, un punct amenda reprezentand valoric 10% din salariul minim brut pe economie (600 lei la momentul sanctionarii contraventionale a petentului), stabilit prin hotarare a guvernului conform art. 98 alin. 2  din O.U.G. 195/2002.
Analizand gradul de pericol social concret al faptei savarsite, in conformitate cu criteriile prevazute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanta considera ca sanctiunea aplicata, care reprezinta minimul legal, este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, aceasta putand atrage atentia contravenientului asupra faptei savarsite si putandu-l determina sa adopte pe viitor un comportament adecvat in societate.
Instanta are in vedere faptul ca pericolul social al faptei savarsite de petent nu este neglijabil, fapt ce rezulta din circumstantele personale ale petentului care nu se afla la prima abatere de natura contraventionala acesta figurand in evidentele Politiei Rutiere  ca autor al unui numar de 11 fapte prevazute si pedepsite de legislatia rutiera, savarsite in perioada 16.03.2007 - 22.01.2010, dintre care 3 fapte sunt de natura penala. In aceste conditii instanta retine persistenta petentului in savarsirea faptelor de natura contraventionala si apreciaza ca nu se impune in cauza inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului.
In consecinta, instanta va respinge plangerea petentului ca fiind neintemeiata.