Contestatie la executare silita. Recurs respins.
- art. 172-175 din OG 92/2003. (TRIBUNALUL CALARASI - SECTIA CIVILA, DECIZIA CIVILA
Nr. 912 din 9 noiembrie 2011) Prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei O la data de 26.07.2011, sub nr. xxx, contestatoarea S.C. U. a chemat in judecata pe intimatul Ministerul Finantelor, Agentia Nationala de Administrare Fiscala - D.G.F.P. Calarasi - Administratia Finantelor Publice Oltenita, pentru ca prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna anularea executarii silite pornite impotriva contestatoarei in dosarul nr. xxxx de catre intimata, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea contestatiei, se arata ca in data de 18.07.2011, i-a fost comunicat de catre intimata un plic ce continea o somatie insotita de titlul executoriu, act de executare emis in dosarul mentionat mai sus, punandu-i-se in vedere ca s-a inceput executarea impotriva sa in baza titlurilor executorii, respectiv procesele-verbale de amenda mentionate in acest titlu executoriu.
In fapt, este vorba despre procese-verbale de sanctionare contraventionala, dupa cum urmeaza: procesul-verbal nr. 26784 valoare de 250 ron, procesul verbal nr. 34864 valoare de 3.000 RON, procesul verbal nr. 28114 valoare de 3.000ron. Referitor la aceasta situatie, se arata ca nu a primit niciodata aceste procese-verbale, acestea nu i-au fost comunicate de catre emitenti, astfel incat nu cunoaste despre existenta si continutul lor.
Ca atare, fata de dispozitiile art. 14 din OG nr. 2/2001, intelege sa invoce exceptia prescriptiei sanctiunii amenzii contraventionale in ceea ce priveste amenzile care ar fi fost aplicate prin procesele-verbale amintite mai sus.
Potrivit dispozitiilor legale mentionate anterior, executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie, in conditiile in care procesul-verbal de sanctionare nu a fost comunicat in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii; in speta, potrivit titlurilor executorii amintite, toate sanctiunile au fost aplicate cu mai mult de 30 zile in urma, iar procesele-verbale nu au fost comunicate inca, fiind deci depasit termenul prevazut de lege de o luna de la data aplicarii sanctiunii.
Ca atare, executarea sanctiunii este prescrisa, nu se mai poate obtine concursul institutiilor statului in vederea executarii si obtinerii sumei de bani care ar constitui amenda contraventionala, astfel incat contestatia este fondata si solicita a fi admisa asa cum a fost formulata, anuland executarea pornita impotriva contestatoarei, nefacandu-se vreo dovada in sensul ca acest proces-verbal i-a fost comunicat pana in prezent.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 399 si urm. C.p.c., art. 172-175 din OG 92/2003.
In dovedirea contestatiei la executare, contestatoarea a depus la dosarul cauzei titlul executoriu si somatia emise de AFP a mun. Oltenita si taxa judiciara de timbru.
In termen legal, intimata a depus la dosar intampinare, prin intermediul careia a mentionat faptul ca la data de 22.07. 2011 sumele cuprinse in actele de executare contestate au fost achitate, astfel ca solicita respingerea contestatiei ca ramasa fara obiect.
Chiar daca contestatoarea nu ar fi inteles sa plateasca sumele contestate, procesele-verbale de constatare a contraventiei au fost transmise institutiei intimate insotite de procesele-verbale de afisare conform dispozitiilor art. 27 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, prin urmare nu existau motive de neincepere a executari silite. Cum contestatoarea nu aduce critici formelor de executare acestea fiind intocmite in conformitate cu prevederile OG 92/2003 republicata privind Codul de procedura fiscala, fata de celelalte motive expuse, solicita a se proceda la respingerea contestatiei la executare.
In drept, si-a intemeiat intampinarea pe dispoz. art. 115 si urm. Cod pr.civila si dispoz. OG 92/2003 republicata privind Codul de procedura fiscala.
La termenul din data de 18 august 2011, reprezentanta contestatoarei a invederat instantei ca a achitat integral catre AFP a mun. Oltenita suma datorata de 6250 lei.
Solutionand cauza, Judecatoria O prin sentinta civila nr. xxx a respins contestatia la executare formulata de contestatoarea S.C. U., ca ramasa fara obiect.
Pentru a solutiona astfel, instanta de fond a luat act de cele invederate de parti, in sensul ca suma datorata a fost achitata integral.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal contestatoarea U, care a criticat-o pentru netemeinicie, in sensul ca gresit a fost respinsa contestatia pe motiv ca suma a fost achitata atat timp cat, daca nu platea, contul ii ramanea blocat si nu mai putea face alte plati. De asemenea a criticat-o pentru neobservarea faptului ca procesele verbale nu au fost semnate de reprezentantul societatii, ci de un martor mincinos, ce nu a fost niciodata la sediu.
Au fost indicate dispozitiile art.304 ind.1 c.p.civila.
In contradictoriu, intimata a solicitat respingerea recursului, aratand ca nu a fost blocat niciodata contul debitoarei in acest context, respectiv ca la judecata in prima instanta nu s-a pus deloc problema probei cerute acum.
Analizand recursul de fata prin prisma motivatiei lui si a apararii intimatei, a probatoriului administrat, a dispozitiilor legale incidente se constata ca el este nefondat,urmand a-l respinge in considerarea urmatoarelor :
Referitor la aspectul platii fortate a sumei datorate, este adevarat ca prima instanta a solutionat contestatia pe acest aspect in mod injust, efectuarea platii unei amenzi nefiind de natura a impune ideea recunoasterii vinovatiei atat timp cat partea nu a invocat asa ceva, astfel ca era necesara abordarea altor institutii. Dar numai acest aspect nu este de natura a duce la admiterea contestatiei; trebuie observat ca procesele verbale contraventionale in discutie au fost comunicate recurentei contestatoare, astfel cum rezulta din procesele verbale de comunicare de la filele 13 si 15. In acest moment nu putem pune in discutie realitatea continutului acestora datorita lipsei cadrului procesual legal. Remarcam de altfel lipsa vreunei cereri de aceasta natura si vreuneia de probe pe aceste aspecte in prima instanta. Drept urmare actele respective se bucura de autoritate, astfel ca nu se poate pune problema necomunicarii proceselor verbale, respectiv a prescriptiei.
In consecinta, in aplicarea art.312 c.p.civila recursul se dovedeste neintemeiat, astfel ca urmeaza a fi respins, mentinand in tot sentinta.
1