Sentinta comerciala
Leasing
2. Contract de leasing. Interpretarea clauzelor contractuale.
Din moment ce locatarul a predat bunul locatorului el nu mai poate fi obligat la plata contravalorii folosintei bunului dupa ce l-a restituit proprietarului.
(Tribunalul Bistrita-Nasaud, Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, sentinta comerciala nr. 398/1.04.2010)
Prin contestatia la tabelul de creante, creditoarea S.C. T L IFN SA a solicitat instantei inscrierea sa la masa credala a debitoarei S.C. G C SRL si cu creanta in cuantum de 245.259,00 lei reprezentand clauza penala prevazuta de partile contractante la art. 15.7 din contract reprezentand prejudiciul suferit de locatorul S.C. T L IFN SA ca urmare a rezilierii contractului de leasing, din culpa utilizatorului S.C. G C SRL.
Prin contestatia formulata la tabelul de creante, contestatorii NGL si sotia NDC contesta faptul ca nu au fost inscrisi in tabel cu intreaga creanta pe care o au fata de debitoarea S.C. G C SRL.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata ca contestatia contestatorilor NGL si NDC, este intemeiata si urmeaza sa fie admisa, contestatorii facand dovada achitarii pretului apartamentului in cuantum de 45.000 de euro.
Referitor la contestatia creditoarei S.C. T L IFN SA instanta urmeaza sa respinga contestatia ca neintemeiata pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Este real ca potrivit prevederilor art. 15.2 din contractul de leasing financiar incheiat intre parti, "In caz de reziliere, partea in culpa datoreaza si daune pentru acoperirea integrala a prejudiciului cauzat", iar potrivit art. 15.7 din contract "restituirea obiectului leasingului catre locator in oricare din conditiile stipulate mai sus, nu il scuteste pe utilizator de plata integrala a ratelor de leasing, a penalitatilor aferente si dupa caz a daunelor interese".
Dar plata integrala a ratelor de leasing, a penalitatilor aferente si daca este cazul a daunelor interese nu pot avea alt obiect decat ratele, penalitatile si eventualele daune datorate de utilizator pana la data restituirii autovehiculului.
Interpretarea contestatoarei conform careia se datoreaza daune-interese constand in plata ratelor pana la finalizarea contractului, nu este conforma cu conventia partilor, o astfel de interpretare putand fi acceptata doar in cazul unor clauze penale, in care nu se pune problema dovedirii unor pagube, ci doar dovedirea existentei acelei clauze. Este greu de acceptat ca finantatorul este pagubit in situatia data, in care autovehiculul i-a fost restituit, iar perioada cat acesta a fost folosit de utilizator este acoperita cu plata ratelor de catre utilizator prin inscrierea pe tabelul creantelor. Daunele-interese trebuie dovedite, iar plata unor sume care sa fie egala cu contravaloarea autovehiculului deja restituit ar duce la imbogatirea fara just temei a finantatorului, motiv pentru care interpretarea data textului conventional de catre finantator este eronata.
In acest sens este de observat ca in art. 1 din O.G. nr. 51/1997 se face referire la dreptul de folosinta asupra unui bun, la locator/finantator si la locatar/utilizator.
Or, din moment ce locatarul a predat bunul locatorului el nu mai poate fi obligat la plata contravalorii folosintei bunului dupa ce l-a restituit proprietarului in conditiile art. 10 lit. j din acelasi act normativ.
In acest sens este de observat si faptul ca potrivit dispozitiilor de principiu ale art. 983 Cod procedura civila: "Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga".
Or, in contractul de leasing partea care se obliga este utilizatorul si in consecinta atat prevederile art. 15.2 cat si prevederile art. 15.7 din contractul in speta se interpreteaza in sensul ca este vorba de ratele de leasing, penalitatile si daunele interese aferente perioadei in care a utilizat autovehiculul avut in folosinta si nu in sensul pretului ce se achita integral de un cumparator ce dobandeste dreptul de proprietate asupra bunului.
In conditiile de mai sus invocarea art. 8 din O.G. nr. 51/1997 si a art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 cu privire la caracterul de titlu executoriu al contractului de leasing si la nesupunerea lui procedurii de verificare prevazute de legea insolventei, este valabila pentru valoarea reala a creantei, respectiv cea determinata mai sus, si nu pentru sume stabilite eronat de catre creditoare.