Sentinta civila nr. 1328/LM/2009, Desfacere contract de munca
Prin contestatia inregistrata pe rolul acestei instante la data de 14.07.2009, contestatoarea G.R. a solicitat, in contradictoriu cu intimata S.C. T.G.C. S.R.L., anularea deciziei nr. 2789/02.07.2009, in principal ca lovita de nulitate absoluta sau, in subsidiar, ca netemeinica si nelegala, repunerea in situatia anterioara emiterii deciziei contestate, obligarea intimatei la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi ce ii reveneau in baza contractului individual de munca.
Tribunalul Bihor, prin sentinta civila nr. 1328/LM/2009, a admis contestatia formulata, retinand urmatoarele:
Prin decizia de incetare a contractului individual de munca nr. 2789/02.07.2009 emisa de intimata, au incetat raporturile de munca ale contestatoarei. Din continutul acestei decizii, instanta a constatat ca la baza emiterii deciziei de incetare a raporturilor de munca au stat urmatoarele abateri: contestatoarea nu a pus la dispozitia angajatorului contractul individual de munca pentru a se inregistra la ITM Constanta si nu a desfasurat nici o activitate corespunzatoare functiei.
Potrivit art. 62 alin 2 din Codul Muncii decizia de concediere se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.
In speta, decizia contestata nu realizeaza in concret o descriere a faptei considerata abatere disciplinara, care sa justifice masura disciplinara dispusa, formularile utilizate fiind generice. Totodata, in decizia de incetare a contractului de munca nu au fost prevazute explicit reglementarile de natura normativa ori conventionala incalcate in domeniul muncii, in concret, dispozitiile din lege, din regulamentul intern sau din statutul disciplinar incalcate.
Art. 268 alin 2 din Codul Muncii sanctioneaza cu nulitatea absoluta a deciziei absenta motivelor pentru care au fost inlaturate apararile salariatului, legiuitorul a inteles sa instituie aceasta sanctiune ca o garantie a salariatului ca apararile si explicatiile date in justificarea atitudinii imputate au fost analizate si avute in vedere de angajator.
Verificand respectarea acestei norme imperative, instanta constata ca in cuprinsul deciziei nu se face referire al apararile salariatului. De asemenea, instanta a retinut ca in cuprinsul deciziei contestate nu este indicat termenul in care sanctiunea poate fi contestata si nici instanta competenta sa solutioneze contestatia.
Potrivit disp. art. 267 Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. Neprezentarea salariatului la convocarea facuta, fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.
In speta, desi conform art. 287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare, parata nu a facut dovada efectuarii cercetarii disciplinare prealabile.
Iar lipsa cercetarii disciplinare prealabile duce, in conditiile art. 267 Codul muncii, la nulitatea absoluta a masurii disciplinare luate.