Luarea de mita

Prin sentinta penala nr. 52 din 14 februarie 2013 pronuntata in dosarul nr.4803/108/2013 - Tribunalul Arad, in baza art. 254 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 6, 7 alin. 2 din Legea 78/2000, condamna pe fiecare din inculpatii S.B. si H.S.T., la cate 3 ani inchisoare fiecare.
Pe durata si in conditiile art. 71 Cod penal, interzice inculpatilor exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege.
In conditiile art. 65 cod penal aplica inculpatilor pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege si art. 64 lit. b, c cod penal, pe o durata de 3 ani.
In baza art. 81, 82 cod penal, suspenda conditionat executarea pedepsei aplicate inculpatilor si fixeaza acestora un termen de incercare de 5 ani.Atrage atentia asupra dispozitiilor art. 83 cod penal.
In baza art.71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii.
In baza art. 118 lit. e Cod penal confisca de la fiecare inculpat, suma de cate 300 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
In noaptea de 13/14 aprilie 2012, inculpatii S.B. si H.S., agenti principali de politie in cadrul Politiei Rutiere Arad, efectuau serviciul de patrula pe accidente, conform planificarii existente la nivelul unitatii in care functioneaza.
Conform procedurii legale, in jurul orelor 2:00, cei doi s-au deplasat la un accident in zona loc. Sampetru German, jud. Arad. Cu ocazia respectiva, la fata locului, inculpatii S.B. si H.S. au oprit in trafic un singur autoturism, marca Dacia avand nr. de inmatriculare TM-02-DST, condus de catre numitul B.V.M..
In urma verificarilor efectuate s-a constatat ca soferul oprit in trafic nu avea asupra sa permisul de conducere, motiv pentru care i-au fost retinute acestuia certificatul de inmatriculare si asigurarea autovehiculul, fara a se intocmi acte constatatoare in acest sens, solicitandu-i-se acestuia sa se prezinte la politie, fara a se preciza unde anume si pe cine sa caute.
Ulterior, denuntatorul s-a interesat atat la postul de politie Secusigiu, cat si la ofiterul de serviciu din cadrul Serviciului Rutier Arad, despre numele agentilor care l-au oprit in trafic, luand legatura in acest sens si cu martorul C.M., coleg al celor doi invinuiti, pe care il cunoscuse anterior si caruia i-a povestit cele petrecute, rugandu-1 totodata sa se intereseze de numele celor doi politisti care l-au oprit in trafic in data respectiva.
Astfel, in seara zilei de 17.04.2012, in jurul orelor 19,30, prin intermediul invinuitului C.M., denuntatorul s-a intalnit cu cei doi agenti in sediul Serviciului Rutier Arad, ocazie cu care a avut loc o discutie privata intre invinuitii S.B., H.S. si C.M., in care primii doi au solicitat denuntatorului, prin intermediul invinuitului Ciornei, o suma de bani, pentru restituirea documentelor si pentru a nu i se intocmi acestuia dosar penal, aspect comunicat ulterior de catre martorul C., numitului B.. Cu aceasta ocazie au si fost remise inculpatului C. documentele denuntatorului, pentru a fi restituite acestuia din urma, insa numai dupa obtinerea unui folos si daca «merita».
C.M. i-a spus denuntatorului sa faca rost de 600 lei, fara a se putea stabili cu exactitate daca aceasta suma a fost precizata de inculpati sau a fost stabilita de martor.
A doua zi, respectiv in seara zilei de 19.04.2012, in jurul orelor 20.00, denuntatorul s-a intalnit din nou cu invinuitul C.M., in zona Podgoria, acesta din urma reiterand cererea celor doi agenti, intelegandu-se totodata sa se intalneasca pentru predarea efectiva a banilor a doua zi, momentul intalnirii urmand a fi stabilit telefonic.
Fata de cele mentionate anterior, denuntatorul s-a prezentat in dimineata zilei de 20.04.2012 la sediul Serviciului Judetean Anticoruptie Arad pentru a sesiza cele intamplate, aspectele sesizate de catre denuntatorul B.V.M. fiind confirmate si de o inregistrare audio efectuata de acesta, cu ocazia intalnirii cu C.M., din seara zilei de 19.04.2012, inregistrare pusa la dispozitia organelor de urmarire penala cu ocazia sesizarii.
In acest context s-a dispus autorizarea inregistrarilor audio-video in mediul ambiental a discutiilor care urmau sa se poarte intre denuntator si inculpati.
In acest sens, in cursul zilei de 20.04.2012, dupa ce denuntatorul a fost contactat telefonic de mai multe ori de catre numitul C.M., cei doi s-au intalnit, in jurul orelor 14,00, in centrul orasului Curtici, unde domiciliaza martorul, care de altfel l-a si asteptat pe B.V.M. cu masina personala, ocazie cu care denuntatorul i-a remis numitului C.M. suma de 600 lei, dupa ce anterior, la solicitarea acestuia din urma, denuntatorul a schimbat bancnotele pe care le-a avut initial asupra sa, intr-un magazin alimentar, in bancnote de alta valoare, avand alte serii.
Ulterior cei doi s-au deplasat cu autoturismul numitului C.M. in Arad, unde acesta din urma trebuia sa se intalneasca cu inculpatii S.B. si H.S., pentru a le remite suma de bani primita.
La interventia organelor de urmarire penala, numitul C.M. a acceptat colaborarea cu acestea, pentru a dovedi aspectul ca banii primiti de la denuntator nu-i erau destinati, suma de bani urmand sa fie remisa agentilor de politie S.B. si H.S..
In acest sens, in jurul orelor 17,00 numitul C.M. 1-a contactat telefonic pe numitul S.B. caruia i-a sugerat ca a primit banii de la denuntator, stabilind cu acesta sa se intalneasca, in vederea remiterii banilor, in jurul orelor 19,30 la Statia PECO de langa Politia rutiera, S.B. solicitandu-i telefonic invinuitului C.M. sa vina impreuna cu denuntatorul.
In jurul orelor 19,30 insa a avut loc o alta discutie telefonica intre cei doi, in care au stabilit sa se intalneasca in biroul inculpatului S. din cadrul Politiei Rutiere, insa in momentul in care numitul C. impreuna cu numitul B., s-au deplasat inspre politie, cei doi s-au intalnit in coltul institutiei cu inculpatul H., care se afla in masina sa parcata in zona respectiva, la scurt timp sosind la fata locului si inculpatul S.B..
Cu aceea ocazie numitul C.M. i-a oferit inculpatului S. suma de 600 lei, acesta spunandu-i sa dea banii inculpatului H.S., dupa care s-a angajat intr-o discutie cu denuntatorul, reprosandu-i acestuia faptul ca ar fi fost pe la domiciliul socrilor sai pentru a intreba despre inculpat.
In acest timp, prin portiera deschisa din partea dreapta fata a autoturismului, C.M. a remis suma de 600 lei inculpatului H., spunand cu aceasta ocazie "...uite aicea, pentru tine si pentru B. de la asta-referindu-se la denuntator - sase ai ...tri/tri.
Dupa remiterea sumei de bani, C.M. a predat denuntatorului documentele retinute de inculpati.
Imediat, dupa aceasta inculpatul H. a plecat de la fata locului, la volanul autoturismului sau, astfel ca la interventia procurorului si a DGA-ului, in zona se mai aflau numitul C.M., inculpatul S.B. si denuntatorul.
Inculpatii S.B. si H.S. nu au recunoscut savarsirea faptei retinuta in sarcina lor, aratand ca nu au solicitat si primit vreo suma de bani de la denuntator sau de la numitul C.M. pentru a nu-si indeplini corespunzator atributiile de serviciu.
Din probele administrate in cauza insa rezulta, fara dubiu savarsirea faptei de luare de mita de catre cei doi invinuiti.Din declaratiile denuntatorului, dar si din declaratiile martorului C.M. rezulta ca cei doi inculpati, la solicitarea si in intelegere cu C.M., au acceptat sa nu-si indeplineasca atributiile de serviciu, respectiv de a nu lua masurile legale fata de B.V.M. care a condus un autoturism pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere, acceptand sa primeasca in schimb o suma de bani.Aceasta intelegere este dovedita si prin atitudinea si comportamentul ulterior al inculpatilor.
Din continutul convorbirilor telefonice ale martorului C.M. dar si din inregistrarile in mediu ambiental, rezulta ca acest martor a primit de la denuntator suma de 600 lei, dupa ce in prealabil a solicitat denuntatorului sa schimbe bancnotele oferite initial, cu alte bancnote, la magazinele din localitatea Curtici.
Dupa aceasta activitate, martorul a venit in municipiul Arad, impreuna cu denuntatorul si inainte de a se desparti de denuntator l-a sunat pe inculpatul S., spunandu-i ca vine la el la birou.
Acest lucru nu s-a mai intamplat deoarece martorul a fost oprit de organele de urmarire penala si ulterior, la solicitarea acestora a acceptat sa mearga sa predea suma de bani celor doi inculpati, avand asupra sa tehnica de inregistrare.
In cursul serii, martorul insotit de denuntator s-au intalnit cu inculpatii in zona Politiei Rutiere Arad, iar din inregistrarile efectuate in mediu ambiental se vede cum martorul C. ofera suma de bani inculpatului S., iar acesta fara a fi surprins de gest ii solicita martorului sa dea banii celuilalt incxulpat, respectiv agentului H..
Conformandu-se acestei solicitari, martorul ofera banii inculpatului H. care spune ca este bine, dupa care pleaca cu masina.
Din atitudinea comportamentala a celor doi inculpati rezulta clar faptul ca acestia avusesera o intelegere anterioara si ca se asteptau sa primeasca o suma de bani.
Toate aceste aspecte vin sa infirme sustinerile inculpatilor, potrivit carora nu ar fi pretins si primit nici o suma de bani.
O alta aparare invocata de inculpati prin intermediul aparatorilor a fost aceea ca probele au fost obtinute ilegal prin incalcarea dispozitiilor art. 68 Cod procedura penala, respectiv faptul ca martorul C., a fost determinat prin amenintare de organele de urmarire penala sa predea banii celor doi inculpati, pentru ai provoca astfel sa comita infractiunea si a se obtine prin inregistrari, probele necesare inculparii acestora.
Analizand acest aspect, instanta constata ca o parte din afirmatii sunt corecte dar nu pot duce la concluzia ca probatoriul administrat este nul.
Astfel, in discutiile telefonice purtate de martorul C. cu o persoana neidentificata, in timp ce se afla in sediul Parchetului de pe langa Tribunalul Arad, rezulta ca organele de urmarire penala i-au propus sa colaboreze cu acestea pentru probarea intregii activitati infractionale, afirmand totodata ca daca va proceda asa va primi doar o amenda.
Aspectele spuse atunci prin telefon de martor s-au materializat prin scoaterea sa de sub urmarire penala pentru complicitate la infractiunea de luare de mita, primind doar o amenda administrativa.
Sigur, la o privire sumara asupra acestor elemente si prin coroborarea lor cu dispozitiile art. 68 Cod procedura penala, s-ar putea trage concluzia ca martorul a fost determinat sa aiba un anumit comportament pentru a provoca pe inculpati sa comita o infractiune cu scopul obtinerii de probe, insa o astfel de interpretare este total gresita.
Conform art. 68 alin. 2 Cod procedura penala , "este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii de probe."
Textul de lege, intrucat nu distinge, are in vedere provocarea din partea organelor de urmarire penala, a agentilor statului, dar si din partea oricarei persoane private - de exemplu denuntator - in scopul obtinerii de probe care sa duca la incriminarea faptuitorului.
Sintagma "a determina" presupune o instigare la comiterea infractiunii (indemn, incurajare, in sensul reglementarii formei de participatie a instigarii prevazute de art. 25 C.pen.), dar se poate aprecia ca intra sub incidenta textului de lege de mai sus si provocarea sub forma vicleniei, inselaciunii, in urma careia persoanei i se sugereaza intr-un mod neechivoc savarsirea unei infractiuni.
Totodata, provocarea este reglementata in dreptul roman ca o forma de constrangere, aspect care reiese din denumirea marginala a art. 68 Cod procedura penala, "Interzicerea mijloacelor de constrangere", text de lege care interzice in cuprinsul alineatului 1 obtinerea de probe prin constrangere in formele prevazute acolo (prin intrebuintarea de violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, promisiuni si indemnuri), iar in alineatul 2 se refera expres la determinarea savarsirii sau continuarii savarsirii unei infractiuni, in scopul obtinerii de probe.
Se comite o instigare ori de cate ori organele de urmarire penala nu se limiteaza la a cerceta in mod pasiv activitatea infractionala, ci exercita o asemenea influenta asupra persoanei vizate, incat sa determine savarsirea unei fapte penale care fara aceasta interventie nu ar fi fost savarsita, cu scopul de a constata o infractiune, respectiv de a obtine probe si de a declansa urmarirea penala.
Legislatia romana nu prevede o definitie a acestei provocari, dar pe baza art. 68 alin. 2 Cod procedura penala si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului se retine existenta acesteia daca sunt indeplinite cumulativ conditiile :
1. Situatia presupus infractionala tinde sa fie probata prin solicitarea emanand de la o persoana ce avea sarcina sa descopere infractiunea sau cand exista o invitatie directa la comiterea unei infractiuni din partea unui denuntator sau a unui martor anonim.
2. Lipsa oricarui indiciu ca fapta ar fi fost savarsita fara aceasta interventie.
Din probatoriul administrat rezulta ca in acest caz, cele doua conditii nu sunt indeplinite, deoarece inculpatii au acceptat primirea unor foloase materiale pentru a-si incalca atributiile de serviciu anterior sesizarii organelor de urmarire penala, deci rezolutia infractionala era luata si nu a fost determinata de comportamentul martorului C. cu ocazia realizarii flagrantului.
Aceasta concluzie rezulta si din inregistrarile video unde se observa ca inculpatii nu au avut nici o nelamurire sau surprindere atunci cand le-a fost oferita suma de bani, atitudinea lor fiind aceea ca asteptau primirea acestor bani.
Instanta mai retine ca actiunile de primire la banilor de catre inculpati si discutiile purtate intre acestia si denuntator sunt evidentiate prin intermediul inregistrarilor video si audio efectuate cu acea ocazie, operatiunile fiind derulate conform dispozitiilor legale procedurale.
Analizand starea de fapt retinuta, instanta constata ca fapta savarsita de inculpati, care in calitate de agenti ai Politiei rutiere Arad au solicitat o anumita suma de bani pentru a nu-si indeplini in mod corespunzator atributiile de serviciu, asa cum a fost descrisa anterior, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, prevazuta de art. 254 al.1 Cod penal, rap. la art. 6,7 alin.2 din Legea 78/2000.
Cu privire la forma de vinovatie, instanta apreciaza ca inculpatii au actionat cu intentie directa.
In conformitate cu dispozitiile art.72 Cod penal, la stabilirea si aplicarea pedepsei, instanta va tine seama de: dispozitiile partii generale a codului penal, de limitele de pedeapsa, de gradul de pericol social concret al faptelor comise, de impactul actiunii ilicite asupra opiniei publice, de persoana inculpatilor, de imprejurarile care agraveaza sau atenueaza raspunderea penala, in special, de imprejurarile in care faptele au fost savarsite.
In vederea atingerii dublului scop preventiv si educativ al pedepsei, respectiv reinsertia sociala pozitiva a inculpatilor, este necesar ca functia de exemplaritate a pedepsei, proportional stabilita, sa asigure indreptarea atitudinii inculpatilor fata de comiterea de infractiuni,
Pentru aceste considerente, instanta in baza art. 254 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 6, 7 alin. 2 din Legea 78/2000, va condamna pe inculpatii S.B. si H.S., la pedeapsa de 3 ani inchisoare fiecare, pentru infractiunea de luare de mita.
Intrucat imprejurarile faptice retinute prezinta gravitate, insa prin rezonanta consecintelor produse nu sunt de natura a atrage o nedemnitate, cu reflectare asupra dreptului de a alege al inculpatilor, acestia avand o conduita pozitiva anterioara comiterii infractiunii, probata prin actele in circumstantiere depuse la dosarul cauzei, ca fiind persoane educate, care le confera profilul si statutul de persoane apte de a aprecia asupra semnificatiei procesului electoral, instanta va face aplicarea criteriilor prevazute in art. 71 Cod penal, in contextul cauzei, precum si a criteriilor jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, in vederea aplicarii pedepselor complementare si accesorii, prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 71 Cod penal, astfel ca, pe durata si in conditiile art. 71 Cod penal si va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit.a,b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege.
Intrucat relatiile sociale protejate de lege prin incriminarea faptelor retinute in sarcina inculpatilor sunt cele referitoare la buna desfasurare a atributiilor de serviciu, activitate incompatibila cu suspiciunea uzitarii functiei in scopuri ilicite, in conditiile art. 65 cod penal va aplica acestora pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege si art. 64 lit. b, c cod penal, pe o durata de 3 ani .
Vazand ca pedeapsa aplicata inculpatilor este mai mica de trei ani inchisoare, ca acestia nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, apreciind ca inculpatii au capacitate corespunzatoare de integrare sociala, ceea ce permite exprimarea concluziei ca acestia vor realiza gravitatea faptei comise, impunandu-se aplicarea unui tratament mai putin represiv si existand convingerea ca, in acest caz, scopul pedepsei poate fi atins fara executarea in regim de detentie, instanta in baza art. 81 Cod penal, va suspenda conditionat executarea pedepsei aplicate, iar in baza art. 82 Cod penal, va fixa un termen de incercare de 5 ani.
In baza art. 359 Cod procedura penala, va atrage atentia ambilor inculpati asupra dispozitiilor art.83 Cod penal, privind posibilitatea revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de incercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentinta, alaturi de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infractiune.
In baza art.71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii.
In baza art. 118 lit. e Cod penal va dispune confiscarea de la fiecare inculpat, a sumei de 300 lei.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Arad si inculpatii.
Procurorul a solicitat, in privinta ambilor inculpati, ca pedepsele principale aplicate sa fie executate in detentie sau executarea sa fie suspendata sub supraveghere. Totodata a solicitat si aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitarii dreptului prevazut de art. 64 alin. (1) lit. c) C.pen.
Inculpatii au solicitat sa se dispuna achitarea lor, fie pe temeiul prevazut in art. 10 alin. (1) lit. a) C.proc.pen (fapta nu exista), fie pe cel prevazut in art. 10 alin. (1) lit. d) C.proc.pen (faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii).
Curtea de Apel Timisoara prin decizia penala nr. 197/A din 14 octombrie 2013, in baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedura penala admite apelurile declarate de inculpatii H.S.T. si S.B. impotriva sentintei penale nr. 52/2013 a Tribunalului Arad, pe care o desfiinteaza si rejudecand cauza, in baza art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.a Cod procedura penala dispune achitarea inculpatilor S.B. si H.S.T. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art. 6 si 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000.
In baza art. 379 pct.1 lit.b Cod procedura penala respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad impotriva aceleiasi sentinte.
In motivarea deciziei, instanta de apel a retinut ca, din situatia de fapt expusa in rechizitoriu rezulta ca inculpatii S.B. si H.S. (agenti principali de politie in cadrul Politiei Rutiere Arad si lucratori ai Politiei Judiciare) sunt acuzati ca in perioada 17 - 19.04.2012 au pretins, prin intermediul invinuitului C.M. (agent principal de politie, lucrator al Politiei Judiciare si coleg al celor doi inculpati), de la martorul-denuntator B.V.M., o suma de bani (al carei cuantum nu l-au precizat), iar in data de 20.04.2012 au primit de la martorul denuntator, prin intermediul invinuitului C.M., suma de 600 lei (cate 300 lei fiecare), pentru a nu efectua acte de cercetare penala fata de martorul-denuntator B.V.M., suspectat de savarsirea la data de 14.04.2012 a infractiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de catre o persoana care nu poseda permis de conducere prevazuta in art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si pentru a restitui martorului-denuntator certificatul de inmatriculare si asigurarea autovehiculului (ridicate de la acesta cu ocazia opririi in trafic in data de 14.04.2012).
Cronologic, activitatea de investigare a acestei infractiuni, s-a desfasurat astfel: in data de 20.04.2012 martorul B.V.M. a denuntat fapta la Serviciul Judetean Anticoruptie Arad; in aceeasi data (20.04.2012) s-a organizat o operatiune de surprindere in flagrant, ocazie cu care martorul-denuntator s-a intalnit cu invinuitul C.M. si i-a remis acestuia suma de 600 lei, insa denuntatorul a predat alte bancnote decat cele marcate de catre organele de urmarire penala; organele de urmarire penala au intervenit in momentul in care martorul-denuntator se afla in masina cu invinuitul C.M. si au constatat flagrantul.
In acest moment organele de urmarire penala au luat decizia sa obtina probe si impotriva inculpatilor S.B. si H.S., motiv pentru care l-au convins pe invinuitul C.M. sa continue activitatea infractionala, respectiv sa il contacteze telefonic (in aceeasi zi - 20.04.2012, in jurul orei 1700) pe inculpatul S.B., sa-i sugereze acestuia ca a primit banii de la denuntator si sa stabileasca o intalnire in vederea remiterii banilor. Mai mult, invinuitul C.M. a fost convins sa participe activ la o noua operatiune de surprindere in flagrant (din aceeasi zi - 20.04.2012, ora 1930), sa ofere si sa remita suma de 600 lei inculpatilor S.B. si H.S.. Flagrantul a esuat, in sensul ca, dupa ce invinuitul C.M. a lasat banii pe bordul autovehiculului (afirmatia apartine invinuitului C.M. si a fost facuta cu ocazia audierii sale in fata instantei de apel) inculpatul H. a plecat de la fata locului inainte de interventia organelor de urmarire penala, banii nefiind gasiti.
Prin urmare, activitatea de investigare a faptelor are doua momente principale: 1) denuntul martorului B.V.M. combinat cu flagrantul organizat pentru invinuitul C.M.; 2) activitatea infractionala ulterioara desfasurata de invinuitul C.M. (la solicitarea organelor de urmarire penala) coroborata cu cel de-al doilea flagrant.
In opinia instantei de apel, activitatea desfasurata de invinuitul CM., la solicitarea organelor de urmarire penala, a incalcat dispozitiile imperative ale art. 68 alin. (2) din Codul de procedura penala.
Potrivit textul de lege mentionat " este oprit a determina o persoana_ sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe".
In momentul in care organele de urmarire penala i-au solicitat colaborarea, numitul C.M. avea calitatea de invinuit, facand chiar el obiectul cercetarii penale alaturi de cei doi inculpati. Prin urmare, colaborarea acestuia nu s-a facut in calitate de investigator sau colaborator sub acoperire, calitate in care, in baza autorizatiei date de procuror si in limitele stabilite, putea comite fapte de natura penala (respectiv, putea oferi si remite sume de bani cu titlu de mita).
Procurorul sustine ca invinuitul C.M. a colaborat de buna-voie, insa probele de la dosar infirma aceasta sustinere.
In realitate invinuitul C.M. a fost pus, in mod direct si explicit, in fata urmatoarei alternative: fie accepta sa continue savarsirea infractiunii si sa obtina probe impotriva celor doi inculpati, urmand ca drept rasplata sa fie scos de sub urmarire penala si sa primeasca o amenda administrativa in cuantum de 1000 lei, fie sa nu colaboreze, urmand sa fie trimis in judecata (cu riscul de a fi condamnat la o pedeapsa cu inchisoarea, care ar fi pus capat carierei sale de politist). Aceasta imprejurare rezulta foarte clar din discutia telefonica purtata de invinuit cu o persoana (al carei nume nu este mentionat in procesul verbal de redare) la data de 20.04.2012, in jurul orei 1600, discutie care, se pare, a fost purtata in timp ce invinuitul se afla chiar in sediul unitatii de parchet si de fata cu procurorul de caz (f. 60 d.u.p.). Aceasta discutie se coroboreaza cu mentiunile din cuprinsul rechizitoriului, in sensul ca invinuitul C.M. a fost scos de sub urmarire penala si i s-a aplicat o amenda administrativa de 1000 de lei (10 milioane de lei vechi - suma care apare mentionata in discutia telefonica).
In acest context, instanta de apel apreciaza ca mijloacele de proba obtinute in baza activitatii infractionale continuate de invinuitul C.M. trebuie excluse din materialul probator (inclusiv declaratiile invinuitului C.M. date in faza de judecata, in calitate de martor, intrucat si fata de acestea exista o suspiciune rezonabila ca pot fi influentate de solutia adoptata de procuror fata de acesta - pentru C.M. solutia de scoatere de sub urmarire penala nu este definitiva, aceasta poate fi infirmata si se poate dispune trimiterea in judecata).
Mijloacele de proba ramase in urma operatiunii de excludere (declaratiile martorului-denuntator si flagrantul organizat fata de invinuitul C.M. - si acesta partial esuat, intrucat banii, in cupiura marcata de organele de urmarire penala, nu au fost gasiti asupra invinuitului), ofera date in legatura cu activitatea presupus infractionala a invinuitului C.M. (care nu face obiectul trimiterii in judecata), nu si fata de acuzatia adusa inculpatilor, situatie in care instanta de apel va pronunta achitarea inculpatilor intrucat fapta imputata nu exista.
Pentru aceste considerente, in baza art. 379 pct.2 lit.a Cpp vor fi admise apelurile declarate de inculpatii H.S.T. si S.B. impotriva sentintei penale nr. 52/2013 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4803/108/2012, se va desfiinta sentinta apelata si rejudecand cauza: in baza art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.a Cpp se va dispune achitarea inculpatilor S.B. si H.S.T. pentru savarsirea infractiunii de luare de mita prev. de art. 254 al.1 Cp rap. la art. 6,7 al.2 din Legea 78/2000.
Aceasta decizie a fost atacata cu recurs de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara si prin decizia penala nr. 1897 din 3 iunie 2014 - ICCJ, respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara impotriva deciziei penale nr. 197/A din 14 octombrie 2013 a Curtii de Apel Timisoara privind pe inculpatii H.S. si S.B..