Litigiu de munca

3. Prin sentinta civila nr. 120 din 27 ianuarie 2009 a Tribunalului Arad s-a respins actiunea formulata de reclamantii persoane fizice salariate, impotriva paratului angajator - unitate de invatamant, pentru drepturi banesti, efectuare mentiuni in carnetele de munca si evidentele salariale si actualizare cu rata inflatiei.
In motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamantii au solicitat obligarea paratului la calcularea si acordarea catre personalul didactic si didactic auxiliar a salariului de baza dupa cum urmeaza: pentru personalul didactic si didactic auxiliar caruia i se aplica OG nr.11/2007, sa se ia in considerare valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 aferent perioadelor : 01 ian 2007 - martie 2007 valoarea de 255,889 lei; 01 aprilie 2007 - septembrie 2007, valoarea de 261,005 lei; 01 octombrie 2007 - decembrie 2007, valoarea de 300,156 lei; pentru personalul didactic si didactic auxiliar, incepand cu 01.01.2008, sa se calculeze si sa se acorde drepturile salariale luandu-se in considerare noua valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, corespunzatoare lunii decembrie 2007, respectiv valoarea de 300,156 lei; obligarea paratului sa consemneze in carnetele de munca ale salariatilor, membrii ai sindicatului, precum si in orice alte evidente salariale si de munca, a modificarilor salariale de mai sus; obligarea paratului la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu rata inflatiei pana la data platii efective.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, prevederile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, de care s-au prevalat reclamantii in actiunea formulata, nu pot produce fata de acestia efectele preconizate prin demersul judiciar initiat, intrucat potrivit dispozitiilor imperative ale art. 12 alin. 1) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de munca, prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale, precum in cauza.
Altfel spus, si in deplin acord cu cele statuate la art. 7 din aceeasi lege, numai contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor, or salariile personalului din invatamant se suporta din fondurile alocate special de la bugetul de stat, in principal si de la bugetul local, iar dispozitiile legale in materia salarizarii acestui personal, sunt dispozitii speciale cu caracter imperativ care deroga de la dispozitiile generale, sunt de stricta interpretare si aplicare si nu pot face obiectul negocierilor la incheierea contractelor colective de munca si tocmai de aceea nu pot fi incidente in cauza de fata prevederile art. 40 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National referitoare la coeficientii minimi de ierarhizare stipulati in acesta, cata vreme acestea au caracter general si nu pot infrange dispozitiile speciale deja enuntate ce se circumscriu art. 48 - 49 din Legea nr. 128/1997.
De altfel, prin chiar art. 3 alin. 2) din contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007 - 2010, sindicatele si patronatul au exclus posibilitatea pentru salariatii institutiilor publice, salarizati de la bugetul statului prin legi speciale de salarizare de a negocia si stabili clauze referitoare la drepturile de salarizare, a caror acordare si cuantum au fost stabilite prin dispozitii legale, iar art. 34 alin. 1) din contractul colectiv de munca, la nivel de ramura din invatamant stipuleaza, pe aceeasi linie de idei, ca salariul de baza este reglementat prin ordin de ministru, conform legii.
Nu in ultimul rand si Codul Muncii stabileste cu valoare de principiu la art. 157 alin. 2) ca sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.