Contract de leasing. Clauza abuziva Sentinta comerciala nr. 407 din data de 09.11.2009
pronunțată de Tribunalul Prahova

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 10245/105/2006, reclamanta SC G. SA a solicitat ca in contradictoriu cu parata SC I. C. SRL sa se constate nulitatea absoluta partiala a clauzei penale prevazuta in art.7 lit.c din contractul de leasing incheiat intre parti.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca intre SC G. SA, in calitate de utilizator si parata SC I. C. SRL, in calitate de furnizor-proprietar, s-a incheiat la data de 7.02.1995 contractul de leasing nr.446, prin care parata s-a obligat sa inchirieze reclamantei masini si utilaje pentru prelucrarea geamului, contra unei chirii de 1000 USD, pana la achitarea integrala a pretului de cumparare.
In contract s-a prevazut ca termenul de inchiriere era de 5 ani, de la data procesului-verbal de punere in functiune potrivit disp.art.4 din contract si ca totodata, conform intelegerii partilor, locatarul s-a obligat la plata unei dobanzi de 12 % pe luna din valoarea contractului.
A mai aratat reclamanta ca prin Hotararea Adunarii Generale a Actionarilor SC G. SA din data de 31.01.2005, s-a aprobat ca pretul inchirierii utilajelor de prelucrare a sticlei sa fie de 1000 USD pe luna, pret in care se includea si dobanda de 12 % pe luna.
Intrucat contractul in cauza a fost semnat de catre fostii directori ai societatii cu depasirea limitelor stabilite prin Hotararea Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor cu privire la plata separata a dobanzilor, fata de pretul inchirierii , clauza in care este inserata aceasta obligatie este lovita de nulitate.
La data de 5.01.2007, reclamanta si-a precizat actiunea, in sensul constatarii nulitatii absolute a clauzei penale sau reducerea acestei clauze pana la cuantumul dobanzii legale prevazute in materie comerciala.
La termenul de judecata din data de 9.11.2009, parata SC I. C. SRL a formulat in temeiul art.115 c.pr.civ., intampinare prin care a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat si a solicitat respingerea actiunii, ca inadmisibila.
A aratat parata ca reclamanta a solicitat anularea sau reducerea clauzei de 12 % prevazuta in contractul de leasing in care a fost parte contractanta cu societatea parata, inca din luna martie 1995, contractul respectiv incetand din anul 2000, prin expirare.
Parata mentioneaza ca prin decizia nr.11/22.02.2002 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, definitiva prin nerecurare si executorie si irevocabila, aceasta clauza de 12 % stabilita contractual in art.7 din contractul de leasing a fost stabilita deja ca fiind valida, cu caracter reparator, stabilita de parti, ca obligatie de plata inca neexecutata de catre reclamanta-debitoare SC G. SA.
De altfel, mai arata parata ca in dispozitivul acestei decizii cu nr.11/22.02.2002 Curtea de Apel Ploiesti a dispus: "obligarea debitoarei SC G. SA fata de creditoarea SC I. C. SRL Bucuresti la suma de 134.129 dolari USA in marfa comandata si dobanda de 12 % din contractul de leasing, contractul fiind incheiat pe o perioada de 5 ani, respectiv 1995 - 2000.
Precizeaza parata ca dobanda de 12 % nu a fost contestata de reclamanta-debitoare in perioada derularii contractului si nici macar recurata de reclamanta in cadrul deciziei nr.11/22.02.2002, definitiva si irevocabila, iar in conformitate cu disp.art.1087 - 1088 cod civil, aceasta dobanda are caracter reparator, stabilita initial de parti si acceptata, deci conform art.166 cod pr.civila, exceptia autoritatii de lucru judecat, referitor la dobanda de 12 % ce face obiectul cauzei.
Apreciaza parata ca aceasta clauza de 12 % constituie o obligatie de plata catre SC I. C. SRL izvorata din respectiva decizie civila - obligatie care este in curs de executare silita, fiind cuantificata prin decizia civila nr.4/15 ianuarie 2007 de catre Curtea de Apel Ploiesti, la valoarea de 1.345.978 dolari USA.
In cauza s-au administrat probatorii cu inscrisuri.
Tribunalul a retinut ,in ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata, ca prin decizia nr.218/2007 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti Ploiesti s-a statuat ca in cauza nu exista autoritate de lucru judecat, intrucat din analiza celor 2 actiuni formulate rezulta ca partile au calitate diferita, iar obiectul si fundamentul juridic sunt de asemenea diferite, nefiind aplicabile disp.art.1201 cod pr.civila.
Fata de aceasta situatie, nu mai poate fi pusa in discutie aceasta exceptie, decizia mentionata fiind obligatorie potrivit art.315 c.pr.civila cu privire la aspectele solutionate cu autoritate de lucru judecat.
In ce priveste fondul cauzei, tribunalul a retinut urmatoarele:
Art.7 lit.c din contractul de leasing intervenit intre parti la data de 7.02.1995 prevede obligatia utilizatorului locator "sa plateasca chiria si dobanda de 12 % pe luna in marfa".
Contractul este valabil incheiat, fiind semnat de reprezentantii partilor si aplicata stampila societatilor respective, iar faptul ca la momentul incheierii acestuia lipsea sau nu aprobarea adunarii generale extraordinare a SC G. SA este lipsit de relevanta juridica in cauza si nu este de natura sa inlature efectele juridice specifice contractului de leasing, sanctiunea nefiind nulitatea absoluta a clauzei penale inserata in contract.
Incheierea contractelor comerciale este guvernata in dreptul nostru de principiul autonomiei vointei juridice si principiul obligativitatii efectelor contractului, conform caruia "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".
In doctrina, clauza penala a fost definita ca fiind acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau.
In dreptul comercial, clauza penala se cumuleaza cu executarea contractului (cand bineinteles aceasta este posibila) spre deosebire de dreptul civil, cand debitorul nu poate cere penalitatea si executarea obligatiei principale, cu exceptia daunelor moratorii. Daca debitorul nu-si executa obligatia asumata,creditorul este indreptatit sa obtina daunele prevazute in clauza penala,nefiind nevoie ca acesta sa dovedeasca intinderea prejudiciului.
In materie comerciala, in afara penalitatilor contractuale,pentru compensarea prejudiciului suferit de creditor ca urmare a indeplinirii cu intarziere sau a neindeplinirii obligatiilor asumate de debitor,se pot include si daune-interese pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii.
Important este faptul ca atat in materie civila,cat si in materie comerciala cuantumul clauzei penale poate depasi cuantumul dobanzii legale, daca partile au stipulat prin contract acest lucru.
Pe de alta parte, nu trebuie neglijat faptul ca art.1087 c.civ., consacra ireductibilitatea clauzei penale si chiar daca ne raportam la dispoz. art.5 c.civ., in sensul ca nici o prevedere contractuala nu poate deroga de la ordinea publica si bunele moravuri, trebuie sa avem in vedere daca o astfel de clauza poate fi calificata ca abuziva sau nu.
In speta, clauza privind dobanda de 12 % pe luna a fost stabilita de comun acord de ambele parti contractante, dovada in acest sens fiind si faptul ca derularea contractului nu a intampinat dificultati pe o perioada relativ lunga de timp (1995 - 2001).
In aceasta situatie, nu se poate vorbi de o clauza abuziva, care nu a fost negociata de parti la incheierea contractului (cum este cazul contractelor de adeziune incheiate intre comercianti si consumatori), si care ar oferi posibilitatea verificarii cuantumului clauzei raportat la prejudiciul suferit de creditor.
Prin urmare, instanta nu se poate substitui vointei partilor,modificand clauzele contractuale, caz in care s-ar aduce atingere disp.art.969 cod civil - potrivit carora contractele au putere de lege intre partile contractante.
Fata de aceste considerente, tribunalul a respins atat exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata, cat si actiunea asa cum a fost precizata, ca neintemeiata.