Recurs, Pretentii Decizie nr. 161 din data de 23.11.2009
pronunțată de Tribunalul Prahova

Examinand sentinta civila nr. 11953 pronuntata la data de 18.12.2007 de Judecatoria Ploiesti in raport de criticile formulate, actele si lucrarile dosarului precum si de dispozitiile legale incidente in cauza, tribunalul apreciaza ca recursul este fondat pentru considerentele ce urmeaza:
La termenul din 4 decembrie 2007 instanta a pus in discutia partilor exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata si dupa ce a luat act de concluziile partilor numai cu privire la acest aspect a ramas in pronuntare.
Dupa doua amanari succesive ale pronuntarii, instanta de fond a dispus prin sentinta nr.11953/18.12.2007 atat asupra exceptiei cat si asupra fondului cauzei.
In acest mod instanta de fond a solutionat pricina pe fond fara a da posibilitatea partilor sa precizeze daca mai au alte cereri de formulat si fara sa expuna oral si in contradictoriu concluziile lor asupra cererii de chemare in judecata si asupra apararilor formulate de parta.
Din economia reglementarilor cuprinse in art.129 cod procedura civila rezulta ca judecatorii sunt obligati sa respecte contradictorialitatea ca principiu de baza al procesului civil, fiind datori sa puna in dezbaterea partilor orice imprejurari de fapt si de drept.
Respectarea acestui principiu este expresia asigurarii dreptului la aparare al partilor .
Intrucat aceste neregularitati procesuale pun in evidenta violarea de catre instanta a contradictorialitatii si dreptului la aparare se impune prezumtia de vatamare, in sensul art.105 alin.2 C.pr.civ., sanctionata cu nulitatea absoluta a actelor indeplinite in cauza, in speta a sentintei recurate.
Asa fiind si intrucat, urmare neregularitatilor aratate imprejurarile de fapt si de drept ale pricinii au ramas nestabilite, se impune in temeiul art.312 alin.1, alin.3 rap.la art.304 pct.5 Cod pr.civila casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei la aceeasi instanta in vederea rejudecarii cauzei.