. Cheltuieli de judecata. Aprecierea culpei procesuale
C.proc. civ., art. 274
Culpa procesuala trebuie apreciata intre altele, in raport si cu miza procesului, cu importanta capetelor de cerere admise, iar nu doar cu imprejurari formale cum ar fi respingerea capatului de cerere subsidiar. De aceea, dispozitiile art. 276 din C.pr. civ. lasa la latitudinea judecatorului atunci cand pretentiile partii au fost incuviintate numai in parte, in ce masura fiecare dintre ele poate fi obligata la plata cheltuielilor, in raport cu culpa procesuala a fiecareia.
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala
decizia comerciala nr. 23/18.01.2010)
Prin sentinta comerciala nr. 5696/07.04.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a VI a Comerciala in Dosarul nr. 48714/3/2008 s-a dispus admiterea in parte a cererii formulate de reclamantul D.M.A. impotriva paratei SC T.C. S.A. si in consecinta s-a dispus obligarea paratei sa ridice stalpii de poarta amplasati pe terenul din Bucuresti, Str. Emanciparii nr. 34 A, sector 2, iar in caz de neexecutare a autorizat pe reclamant sa ridice stalpii pe care au fost montate portile, pe cheltuiala paratei si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut in esenta ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 5497/867 din 29.10.1956 la Notariatul de Stat al Raionului 1 Mai din Bucuresti, sotii S. si A. B. au cumparat un teren viran ( loc de casa) in suprafata de 300 mp, situat in Bucuresti, Str. Erou T. Nicolae nr. 36 bis, cartierul Andronache. Potrivit certificatului de mostenitor nr. 11 din 09.02.2006 eliberat de notarul public, dreptul de proprietate asupra terenului din Bucuresti, Str. Emanciparii nr. 34 A, sector 2, in suprafata de 300 mp face parte din masa succesorala lasata de defuncta B.E., a carei succesiune s-a deschis la data de 02.01.2006 , iar aceasta a fost mostenita de reclamantul D.M.A. ( descendent de gradul I). Reclamantul si-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestui teren in cartea funciara nr. 52237 a sectorului 2 Bucuresti. Prin sentinta civila nr. 1683/05.12.2000 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia de Contencios Administrativ, devenita irevocabila, a fost anulat in parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate 0028 seria B emis de Consiliul General al Municipiului Bucuresti si s-a redus terenul atribuit paratei cu o suprafata de 300 mp, care este proprietatea B.E. Conform inscrisului sub semnatura privata intocmit la data de 09.06.2003, denumit " proces-verbal" si semnat de ambele parti litigante, parata a predat reclamantului suprafata de teren de 300 mp ce a fost in litigiu si s-a obligat sa ridice scheletul metalic de pe terenul predat, in termen de o luna de la data semnarii procesului-verbal. Din raportul de expertiza topografica intocmit in dosarul anterior, a rezultat ca pe teren se afla amplasat un schelet metalic pe o suprafata de 107 mp, restul de 193 fiind liber de constructii.
Avand in vedere aceasta situatie de fapt, precum si dispozitiile art. 480, art. 1075 si art. 1077 din C.civil, tribunalul a apreciat ca reclamantul este indreptatit sa stapaneasca terenul proprietatea sa in mod efectiv, direct si nemijlocit, iar paratei ii revine obligatia corelativa de a respecta dreptul de proprietate al reclamantului. Dovada existentei scheletului metalic pe terenul reclamantului a fost facuta cu procesul-verbal evocat mai sus, iar parata nu a probat ca a ridicat acest schelet metalic in termenul de o luna stabilit de parti.
Ca atare, tribunalul a apreciat ca cererea reclamantului de obligare a paratei la ridicarea stalpilor de poarta amplasati pe terenul proprietatea sa este intemeiata si a dispus admiterea acesteia.
Referitor la capatul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata despagubirilor constand in daune compensatorii pentru lipsirea sa de folosinta terenului, tribunalul a apreciat ca acesta este neintemeiat deoarece prejudiciul nu poate fi evaluat prin prisma probelor administrate, astfel ca nu a admis acest capat de cerere.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata, ce a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
In motivarea apelului se arata ca sentinta apelata este criticabila deoarece a retinut instanta ca procesul-verbal din 09.06.2003 ar constitui izvorul pretentiilor reclamantului, imprejurare fata de care apelanta-parata invoca prescriptia extinctiva a dreptului de a solicita executarea obligatiei de a ridica stalpii. Cum dreptul de creanta al reclamantului corelativ obligatiei de a face se prescrie in 3 ani, apelanta sustine ca s-a prescris acest drept, deoarece cererea a fost introdusa la data de 22.04.2008.
Pe fond, sustine apelanta, actiunea reclamantului era neintemeiata deoarece nu exista la dosar nicio dovada a existentei unor stalpi de poarta. Procesul-verbal din 09.06.2003 se refera la scheletul metalic al unei constructii aflata pe terenul predat si nu la porti sau garduri, ca si notificarea reclamantului si raspunsul sau la aceasta notificare. Ca atare, considera apelanta, nu s-au administrat dovezi din care sa rezulte existenta unor stalpi de poarta.
In mod gresit, considera apelanta, a fost obligata la plata sumei de 1008, 30 lei cheltuieli de judecata, in conditiile in care cererea de chemare in judecata nu a fost admisa in intregime.
In drept se invoca dispozitiile art. 282 din C.pr. civ.
In dovedirea apelului se solicita proba cu martori, inscrisuri, interogatoriu si expertiza tehnica.
La termenul de judecata din 18.01.2010, care a constituit prima zi de infatisare in apel, apelanta nu a mai solicitat probe, astfel ca s-a procedat la judecata apelului.
Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor invocate de apelanta in motivele de apel, Curtea a apreciat ca apelul este nefondat si a fost respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
In ce priveste prima critica referitoare la incidenta prescriptiei extinctive cu privire la dreptul reclamantei de a solicita obligarea paratei la ridicarea stalpilor de poarta de pe terenul proprietatea sa, aceasta este nefondata, deoarece dreptul de proprietate este un drept real imprescriptibil extinctiv, iar caracterul sau absolut si opozabil erga omnes, confera exercitarea atributelor oricand si fata de oricine. Cu alte cuvinte, obligatia generala corelativa dreptului de proprietate, care incumba tuturor subiectilor pasivi in raport cu titularul dreptului de proprietate, nu se stinge prin prescriptie, iar fata de cele retinute de catre prima instanta, ca urmare a existentei hotararii judecatoresti irevocabile prin care parata era obligata sa predea portiunea de teren pe care se afla amplasati si stalpii metalici in cauza, rezulta ca actiunea a fost admisa tocmai pentru retinerea ca atare a dreptului reclamantului.
Chiar daca nu este vorba de o actiune in revendicare, in speta, dreptul reclamantului de a beneficia de folosinta nestingherita, netulburata, absoluta asupra terenului sau, se circumscrie tot dreptului de proprietate, fiind o obligatie de a face corelativa exercitarii dreptului de proprietate, care nu are un caracter prescriptibil in termenul general de 3 ani. Daca am accepta sustinerea apelantei ar insemna ca neexercitarea dreptului de solicita instantei ridicarea unor bunuri mobile de pe terenul proprietatea reclamantului in termenul de 3 ani ar conduce la nasterea chiar a unei posesii legitime asupra acestuia , ceea ce nu poate fi acceptat.
Mai mult, asa cum sustine si intimatul-reclamant prin intampinarea depusa in apel sentinta civila nr. 1683/05.12.2000 prin care s-a dispus obligarea paratei la predarea terenului catre reclamant a ramas irevocabila la data de 13.01.2009, cand a fost pronuntata decizia civila nr. 78, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, de la aceasta data fiind nascut dreptul la actiune al reclamantului. Practic, titlul reclamantului a fost consolidat incepand cu aceasta data (13.01.2009) astfel ca dreptul sau de a solicita obligarea paratului la ridicarea stalpilor de pe terenul sau, nu s-a prescris.
Nu poate fi retinuta sustinerea apelantei in sensul ca prima instanta a retinut ca unic izvor al obligatiei paratei, procesul-verbal din 09.06.2003, instanta avand in vedere si hotararile judecatoresti pronuntate intre parti cu privire la dreptul de proprietate al acestora asupra terenului in cauza.
Referitor la critica apelantei referitoare la lipsa unor dovezi ale existentei stalpilor de poarta, grefata pe sustinerea ca, in realitate, nu este vorba de niste stalpi, ci de un schelet metalic, si aceasta este nefondata, deoarece indiferent de denumirea mai mult sau mai putin exacta pe care reclamantul a dat-o bunurilor mobile pe care parata, desi are obligatia de a le ridica, nemaiavand nici un drept asupra terenului reclamantului ( dupa pronuntarea hotarari irevocabile, in special), nu si-o indeplineste, rezulta ca invocarea unei astfel de sustineri este facuta cu rea-credinta.
Astfel, speculatia apelantei in sensul ca nu sunt " stalpi de poarta" ci " un schelet metalic", nu prezinta suficienta relevanta astfel incat sa conduca la respingerea cererii, mai ales ca ambele obiecte sunt din metal si se afla pe terenul proprietatea reclamantului. In procesul-verbal din 09.06.2003 se mentioneaza ca este vorba de "constructia schelet metalic", insa nu rezulta din acesta modul de alcatuire al constructiei, adica nu este exclusa configuratia acesteia de " stalpi de poarta", asa cum a retinut prima instanta. Dimpotriva, din probele administrate in cauza rezulta ca cele doua denumiri au fost utilizate de parti pentru a desemna acelasi lucru, respectiv bunurile mobile pe care parata nu a inteles sa le ridice de pe terenul proprietatea reclamantului.
Retinand si buna-credinta in exercitarea drepturilor procedurale, ca un principiu de desfasurare a procesului civil, decurgand din dispozitiile art. 723 din C.pr civ. si din art. 129 alin. 1 din C.pr. civ., Curtea considera ca o atare sustinere este formulata cu rea-credinta, astfel ca o va sanctiona cu lipsirea de efecte juridice, considerand ca este o simpla speculatie " de text" lipsita de relevanta cu privire la drepturile si obligatiile deduse judecatii.
In fine, referitor la solutia data capatului de cerere privind cheltuielile de judecata, Curtea apreciaza ca si aceasta este legala si temeinica, deoarece fata de caracterul principal al cererii intemeiata pe obligatia de a face si de importanta acestuia in raport cu capatul de cerere privind despagubirile, care apare chiar ca un subsidiar al primului, in conditiile art. 1077 din C.civil, culpa procesuala a paratei a fost corect sanctionata in conditiile art. 274 din C.pr. civ., cu obligarea la toate cheltuielile de judecata efectuate de reclamant.
In acest sens, miza procesuala a reclamantului a fost legata in special si preponderent de capatul de cerere privind obligarea paratei de a elibera terenul proprietatea sa, astfel ca nu se impunea neaparat, reducerea cheltuielilor, mai ales ca nu se poate stabili un procent de reducere a acestora in raport cu continutul capetelor de cerere. Dispozitiile art. 276 din C.pr. civ. lasa la latitudinea judecatorului atunci cand pretentiile partii au fost incuviintate numai in parte, in ce masura fiecare dintre ele poate fi obligata la plata cheltuielilor, in raport cu culpa procesuala a fiecareia.
Or, din modul cum a decurs litigiul in fata primei instante, rezulta culpa procesuala exclusiva a paratei, care, desi avea obligatia generala de a nu stingheri pe reclamant in exercitarea dreptului sau de proprietate recunoscut prin hotarare irevocabila, a refuzat in mod nejustificat respectarea dreptului acestuia, reclamantul fiind nevoit chiar sa sustina apararea in calea de atac a apelului. Cu alte cuvinte, rezistenta cu care parata s-a opus la respectarea dreptului reclamantului, este un element al culpei procesuale care justifica obligarea sa la plata tuturor cheltuielilor de judecata, chiar daca un capat de cerere al acestuia nu a fost admis ( culpa procesuala fiind un element al modului cum parata a inteles sa aiba o pozitie fata de dreptul subiectiv de proprietate al reclamantului recunoscut prin hotarare irevocabila).
In apel, intimatul a fost nevoit, de asemenea, sa avanseze plata unor sume de bani pentru a-si formula si asigura apararea in raport cu apelul declarat de apelanta-parata, astfel ca si in apel, intimata a fost in culpa procesuala, astfel incat in temeiul art. 296, art. 298 rap. la art. 274 din C.pr. civ., a obligat pe apelanta la plata cheltuielilor de judecata efectuate in apel, catre intimat. ( E.R.)