Pe rol fiind judecarea cererii de revocare a masurii arestarii preventive, cerere formulata de inculpatul P.S.O..
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns inculpatul P.S.O., in stare de arest preventiv, asistat de doamna av.G.A., in substituirea av.ales C.A..
Procedura de citare nu este legal indeplinita cu inculpatul.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Lipsa de procedura cu inculpatul se acopera prin prezenta lui in fata instantei, adus fiind din Arestul IPJ Mures.
Doamna av.G.A. depune la dosarul cauzei delegatia de substituire emisa pe numele ei.
Potrivit art.318 Cod procedura penala s-a procedat la identificarea inculpatului.
Instanta constata ca suntem sesizati cu cererea de revocare a masurii arestarii preventive, cerere formulata de inculpatul P.S.O., si motivata de necompetenta materiala a organului care a efectuat urmarirea penala.
Domnul avocat C.A. arata ca nu are cereri de formulat sau exceptii de invocat.
Reprezentanta Ministerului Public nu formuleaza cereri.
Instanta pune in discutie exceptia de necompetenta materiala invocata de catre inculpat, prin aparator.
Reprezentanta Ministerului Public invoca exceptia autoritatii de lucru judecat, avand in vedere ca in urma cu o saptamana inculpatul a mai formulat o cerere de revocare a masurii arestarii preventive, cu aceeasi temei, cerere care a fost respinsa de catre instanta faptul ca inculpatul a inteles sa formuleze recurs impotriva incheierii respective, doreste sa precizeze ca potrivit dispozitiilor legale aplicabile in materie recursul este inadmisibil, astfel ca in opinia doamnei procuror incheierea la care a facut referire este definitiva, sens in care o noua cerere este inadmisibila.
Cu privire la exceptia de necompetenta invocata, reitereaza concluziile formulate cu ocazia judecarii cererii anterioare, in sensul ca la momentul actual procurorul de caz este cel care da calificarea juridica a faptelor si stabileste daca este sau nu competent, astfel ca nimeni, cu atat mai mult apararea nu poate cenzura incadrarea juridica, sens in care solicita respingerea exceptiei.
D-na av.G. A. depune la dosarul cauzei concluzii scrise cu privire la exceptia de necompetenta materiala a organului de urmarire penala. Sustine cererea de revocare formulata in prezentul dosar.
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, in principal solicita respingerea exceptiei, insa pentru a argumenta aceasta solicitare solicita acordarea unui termen de pronuntare, de o zi, pentru ca avocatul titular sa se pronunte cu privire la acest aspect. Invedereaza instantei ca ea personal nu are cunostinta de existenta unei altei astfel de cereri.
Instanta aduce la cunostinta doamnei avocat ca cererile de acest gen se judeca in regim de urgenta si nu se poate acorda un termen de o zi, cu atat mai mult cu cat acesta ar cadea pe sfarsitul saptamanii, insa domnul avocat are posibilitatea ca in cursul zilei de azi sa depuna concluzii scrise.
D-na av.G. A. este de acord, aratand ca vor depune concluzii scrise cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat.
Instanta uneste exceptiile invocate cu fondul cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public si aparatorul inculpatului invedereaza instantei ca nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau exceptii de invocat, instanta acorda cuvantul in dezbateri asupra cererii deduse judecatii.
Reprezentanta Ministerului Public solicita ca instanta sa constate existenta autoritatii de lucru judecat.
In cazul in care va fi respinsa aceasta exceptie, pe fond, solicita respingerea cererii formulate de catre inculpat, prin care s-a invocat exceptia de necompetenta materiala a organului de urmarire penala, pentru motivele aratate anterior, si anume, astfel cum a mai aratat, in acest stadiu procesual cel chemat sa stabileasca incadrarea juridica este procurorul de caz si nici apararea si nici macar instanta nu poate cenzura incadrarea juridica stabilita.
D-na av.G. A. solicita admiterea cererii formulate si a se dispune punerea in libertate a inculpatului avand in vedere ca potrivit art. 139 alin. 2 Cod pr. pen., cand masura preventiva a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere. Faptele pentru care este cercetat inculpatul si pentru care s-a dispus arestarea preventiva a acestuia sunt de competenta DIICOT astfel ca toate actele de urmarire penala efectuate pana in prezent sunt lovite de nulitate.
Inculpatul Pacurar Ovidiu Stelian, avand cuvantul, arata ca acum 7-8 zile a dat o declaratie la procuror si a solicitat ca un ofiter de politie sa duca acasa masina la o adresa respectiva, la o persoana anume, aceasta persoana fiind fosta lui sotie, de la care a divortat de 10 luni de zile. Dupa ce a dat declaratia a fost chemata persoana respectiva si fortata sa aduca o alta persoana care a dus masina. In prezent autoturismul se afla in fata blocului insa este lovit. Se intreaba, daca procurorul poate face chiar orice vrea, respectiv poate forta o persoana sa ia masina si sa faca ceva cu ea? Poate procurorul sa-i ia bunurile lui pe care le-a cumparat pe banii lui? Se sustine ca a facut comert electronic dar nu se specifica ce anume. Pentru ca numitul B.C. a primit un colet el a fost arestat.
Solicita admiterea cererii, invocand netemeinicia incheierii prin care s-a dispus arestarea preventiva.
T R I B U N A L U L
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Mures, sub dosar nr. 527/102/2010 (Numar in format vechi 1133/2010), inculpatul P.S.O. a solicitat revocarea masurii arestarii preventive dispuse prin Incheierea penala nr.11/C din 12.02.2010 de Tribunalul Mures, Sectia Penala, in dosarul nr.419/102/2010 (909/2010), in temeiul art.139 alin.2 Cod procedura penala si punerea sa de indata in libertate.
In motivarea cererii, a aratat ca faptele pentru care a fost arestat preventiv intra in competenta D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tg.Mures, iar nu a Parchetului de pe langa Tribunalul Mures, in conformitate cu prevederile art.12 lit.h din Legea nr.508/2004. prin urmare, toate actele de urmarire penala, inclusiv propunerea de luare a arestarii preventive, sunt lovite de nulitate absoluta fiind intocmita de un organ de urmarire penala necompetent material.
La termenul de judecata din 26.02.2010, instanta a pus in discutie exceptia necompetentei materiale a organului de urmarire penala, astfel cum a fost invocata de inculpat in cererea formulata si pe care a unit-o cu fondul cauzei.
La acelasi termen reprezentanta Parchetului de pe langa Tribunalul Mures a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat avand in vedere ca inculpatul a mai formulat o cerere de revocare a masurii arestarii preventive fondata pe aceeasi temeiuri, in fapt si in drept, si care a fost respinsa prin incheierea penala nr.25 din 22.02.2010 pronuntata de Tribunalul Mures, Sectia penala.
Chiar daca impotriva acestei incheieri s-a declarat recurs aceasta nu era atacabila, recursul fiind inadmisibil, conform art.140 ind.3 Cod procedura penala.
Si aceasta exceptie a fost unita cu fondul cauzei dupa punerea ei in discutie.
Analizand cererea de revocare formulata de inculpat, prin prisma prevederilor art.139 alin.2 Cod procedura penala, art.140 ind.3 Cod procedura penala, art.143 Cod procedura penala si art.149 ind.1 Cod procedura penala, retinem urmatoarele:
Examinand exceptia invocata de catre inculpat in cuprinsul cererii de revocare prin prisma dispozitiilor legale precizate si anume cele stipulate la art.12 alin.1 lit.h din Legea nr.508/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea in cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T, o apreciem intemeiata. Astfel, articolul indicat mentioneaza la litera h ca sunt in competenta D.I.I.C.O.T., indiferent de calitatea persoanei, infractiunile prev. de Legea nr.365/2002 privind comertul electronic, republicata, daca sunt savarsite de persoane care apartin unor grupuri infractionale organizate sau unor asociatii sau grupari constituite in scopul savarsirii de infractiuni.
Art.12 alin.2 din acelasi act normativ precizeaza ca procurorii specializati din cadrul D.I.I.C.O.T. efectueaza in mod obligatoriu urmarirea penala in cazul infractiunilor precizate la alin.1 al aceluiasi articol.
Art.14 din aceeasi lege prevede ca daca in cursul urmaririi penale procurorii parchetelor de pe langa instantele judecatoresti constata ca infractiunea care constituie obiectul cauzei este una dintre cele atribuite in competenta D.I.I.C.O.T., au obligatia de a inainta de indata dosarul procurorului competent. Aceeasi obligatie subzista si in sarcina organelor de politie.
In speta, prin ordonanta din 03.02.2010 emisa de Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, in dosar nr.381/P/2009 s-a dispus extinderea cercetarilor penale si inceperea urmaririi penale fata de inculpatul P.S.O. si sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art.323 alin.1 si 2 Cod penal, aflata in concurs real cu infractiunea prev. de art.25 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.33 lit.a Cod penal.
Prin urmare, s-a retinut si activitatea de asociere si de constituire a unui grup infractional organizat in vederea savarsirii infractiunii prev. de art.25 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, intre inculpatul P.S.O. si inculpatul Ilie Bogdan. Incepand cu data emiterii ordonantei 03.02.2010 procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Mures trebuia sa uzeze de prev. art.12 alin.1 lit.h si ale art.14 allin.1 din Legea nr.508/2004 si sa inainteze dosarul procurorului competent material sa efectueze in continuare acte de urmarire penala, din cadrul D.I.I.C.O.T., in caz contrar actele deja efectuate fiind anulabile in absenta confirmarii acestora, conform art.268 alin.2 Cod procedura penala, art.45 Cod procedura penala si art.42 alin.2 Cod procedura penala, de catre organul de urmarire penala competent material.
Aceasta cauza de nulitate absoluta a actelor de urmarire penala, in absenta unei astfel de confirmari, subzista si la momentul formularii propunerii de arestare preventiva a inculpatului P.S.O., inclusiv la momentul admiterii acestei propuneri, respectiv a emiterii mandatului de arestare preventiva.
In cazul de fata exista posibilitatea certa prin urmare ca actele de urmarire penala sa fi fost efectuate de un procuror care nu era competent material situatie care, in lipsa unei confirmari ai acestora pana la momentul actual, ar putea antrena nulitatea absoluta a acestora conform art.197 alin.2 Cod procedura penala, raportat la art.332 Cod procedura penala. In aceasta etapa procesuala insa nu putem aprecia cu privire la nulitatea absoluta a acestora in concret, fiind sesizati cu o cerere de revocare a masurii arestarii preventive, insa consideram ca problema ivita are incidenta asupra constatarii intrunirii sau nu a prevederilor art.143 Cod procedura penala care stabilesc ca si conditie a arestarii preventive existenta unor probe sau indicii temeinice ca inculpatul ar fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala. Ori aceste probe sau indicii nu pot rezulta decat din actele aflate la dosarul de urmarire penala, acte anulabile prin prisma dispozitiilor legale care reglementeaza competenta materiala a organului de urmarire penala. Prin urmare, nu putem vorbi despre incidenta acestui temei faptic al arestarii preventive cat timp propunerea de arestare preventiva a fost formulata de un procuror necompetent material si in speta nu exista o sesizare legala a instantei competente sa judece cauza pe fond, in conditiile in care actele de urmarire penala efectuate pana in prezent si la aceea data sunt anulabile si actiunea penala nu era pusa in miscare in mod valabil impotriva inculpatului P.S.O.. Ori tocmai aceste acte au stat la baza analizarii dispozitiilor art.143 Cod procedura penala de catre judecatorul delegat.
Raportat la acest aspect putem aminti si Incheierea penala nr.15/C din 23.09.2008 a Curtii de Apel Tg.Mures Sectia penala, emisa in dosar nr.459/43/2008, ramasa definitiva si in considerentele careia s-au retinut urmatoarele: "chiar daca determinarea incadrarii juridice a faptei care formeaza obiectul acuzatiei penale in faza de urmarire penala constituie prerogativa procurorului care a pus in miscare actiunea penala, cenzurarea competentei materiale al acestuia se impune a fi realizata si in cadrul procedurii jurisdictionale de luare a masurii arestarii preventive reglementata de art.149 ind.1 Cod procedura penala, prin prisma caracterului imperativ a normelor de competenta materiala si respectiv al principiului conform caruia nulitatea unui act procesual are drept consecinta lipsirea acestuia de efecte juridice". Situatia mentionata cu titlu de exemplu edificator in incheierea indicata a dus la respingerea unei propuneri de arestare preventiva pentru aceleasi considerente cu cele invocate in prezenta cerere de revocare apreciindu-se ca nu a existat o sesizare valabila pentru luarea masurii arestarii preventive si ca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in mod valabil.
Pe cale de consecinta exceptia invocata este admisibila, admiterea ei ducand in mod direct la admiterea cererii de revocare a masurii arestarii preventive dispuse impotriva inculpatului, aceasta masura fiind nelegala prin prisma dispozitiilor art.143 Cod procedura penala raportate la art.12 lit.h din Legea nr.508/2004 si la art.14 din acelasi lege, intrucat probele sau indiciile temeinice la care face referire art.143 din Codul de procedura penala rezulta din actele de urmarire penala, acte care la momentul arestarii si in prezent sunt lovite de nulitate absolute fiind intocmite de un organ de urmarire penala necompetent material.
Astfel acestea nu puteau fi luate in considerare la analizarea intrunirii temeiurilor de fapt ale masurii arestarii preventive, dispunerea acestei masuri facandu-se cu incalcarea prevederilor art.143 Cod procedura penala, in acceptiunea art.139 alin.2 Cod procedura penala, impunandu-se, pe cale de consecinta, revocarea masurii preventive dispuse si punerea de indata in libertate a inculpatului daca acesta nu este arestat in alte cauze.
Referitor la exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de catre reprezentanta Parchetului de pe langa Tribunalul Mures, apreciem ca aceasta nu este intemeiata intrucat in speta chiar daca inculpatul a mai formulat o astfel de cerere de revocare a masurii arestarii preventive, respinsa printr-o incheiere nesusceptibila de vreo cale de atac si fondata pe aceleasi motive de fapt si de drept, acesta poate formula o noua cerere de aceeasi natura, nefiind vorba despre solutionarea unei cauze pe fond, ci despre o cerere incidentala care se poate formula oricand in cursul urmaririi penale sau a judecatii.
Pe cale de consecinta, fata de considerentele aratate vom respinge ca neintemeiata exceptia invocata de reprezentanta Parchetului de pe langa Tribunalul Mures. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D I S PUN E Respinge ca neintemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de reprezentanta Parchetului de pe langa Tribunalul Mures, raportat la obiectul cererii de revocare a masurii arestarii preventive formulate de inculpatul P.S.O. (fiul lui Iosif si Edita, nascut la data de 15.07.1964 in Tg. Mures, domiciliat in Tg Mures, str. Rodniciei, nr.33/4, jud.Mures, CNP 1640715264411, in prezent detinut in Arestul I.P.J.Mures).
Admite exceptia necompetentei materiale a Parchetului de pe langa Tribunalul Mures.
Admite cererea de revocare a masurii arestarii preventive dispusa in sarcina inculpatului P.S.O. ( in prezent detinut in Arestul I.P.J.Mures), in baza art.140 indice 3 alin.1 Cod procedura penala raportat la art.139 alin.2 Cod procedura penala.
Dispune punerea de indata in libertate a inculpatului P.S.O. (, in prezent detinut in Arestul I.P.J.Mures), daca acesta nu e arestat in alta cauza, de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.13 din 12.02.2010 emis de judecatorul delegat din cadrul Tribunalului Mures, Sectia Penala, in baza Incheierii penale nr.11/C din 12.02.2010 pronuntata in dosar nr.419/102/2010 (909/2010).
Prezenta se va comunica locului de detinere.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, de 5 lei, vor ramane in sarcina statului, conform art.192 alin.3 Cod procedura penala.
Cu drept de recurs in termen de 24 ore de la pronuntare pentru reprezentanta Parchetului de pe langa Tribunalului Mures si de la comunicare pentru inculpat.
Pronuntata in sedinta publica din 26 februarie 2010.