R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia Nr. 128/2012
Sedinta publica de la 01 Februarie 2012
Completul compus din: Pe rol fiind judecarea recursului formulat de catre recurentul - petent B.A. impotriva sentintei nr.10.023 din data de 25.11.2011 pronuntata de catre Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr., in contradictoriu cu intimata I.P.J.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura de citare a fost legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, tribunalul, din oficiu, verificandu-si competenta, in temeiul art.1591 alin.4 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010 stabileste ca este competent material, general si teritorial sa judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminata cercetarea judecatoreasca si a retinut cauza spre solutionare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de fata:
Prin sentinta nr. 10.023 din data de 25.11.2011 pronuntata de catre Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. a fost respinsa plangerea contraventionala formulata de petitionarul B.A., impotriva procesului -verbal de contraventie seria CC nr.9603876/28.09.2011 incheiat de Politia Municipiului Targu-Jiu, in contradictoriu cu intimatul IPJ.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin procesul-verbal de contraventie seria CC nr.9603876/28.09.2011 incheiat de Politia Municipiului Targu-Jiu, petentul a fost sanctionat contraventional pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art.58 lit.t din OUG nr.109/2005, pentru care i s-a aplicat amenda contraventionala in cuantum de 2000 lei.
Din cuprinsul procesului-verbal de contraventie a rezultat ca pe data de 28.09.2011 pe bv-dul. Unirii din Municipiul Targu-Jiu, petentul a efectuat transport rutier de persoane prin servicii regulate pe traseul Targu-Jiu - Baia de Fier, cu microbuzul inmatriculat sub nr.GJ.46.DOR, transportand mai multe persoane decat numarul de locuri prevazute in certificatul de clasificare.
Din ansamblul materialului probator administrat in cauza, s-a retinut ca plangerea formulata de petent este neintemeiata, urmand a fi respinsa, retinandu-se ca la rubrica alte mentiuni din cuprinsul procesului verbal de contraventie, petentul a scris personal "am transportat doua persoane in plus" si a semnat in acest sens procesul verbal de contraventie.
Fata de recunoasterea petentului din cuprinsul procesului verbal de contraventie, s-a apreciat ca este neintemeiata plangerea formulata, iar apararea petentului, in sensul ca cele doua persoane se aflau in picioare in microbuz si trebuiau sa coboare, este contrazisa chiar de mentiunile scrise personal de petent in cuprinsul procesului verbal de contraventie, unde recunoaste ca a transportat in plus 2 persoane.
In ceea ce priveste solicitarea petentului, privind inlocuirea amenzii aplicate cu sanctiunea avertisment, instanta de fond a respins-o, intrucat in raport cu imprejurarile producerii faptei contraventionale, s-a apreciat ca fapta retinuta in sarcina petentului nu are un grad redus de pericol social pentru a fi aplicabile disp.art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, intrucat fapta savarsita de catre petent are un grad ridicat de pericol social, acesta expunand calatorii pe care ii transporta la o stare de pericol, avand in vedere ca acestia se deplasau in picioare. Conform art.1 alin.3 din OUG nr.109/2005, in toate raporturile generate de activitatea de transport rutier si de activitatile conexe acesteia, protectia vietii umane si a mediului este prioritara.
Mai mult, s-a retinut de catre instanta, din fisa de abateri inregistrate de petent la regimul circulatiei, atasata la fila 12 din dosar, ca petentul a savarsit si alte abateri contraventionale, motiv pentru care a respins cererea acestuia privind inlocuirea sanctiunii aplicate cu sanctiunea avertisment. Pentru considerentele expuse, instanta vazand dispozitiile art.34 din OG nr.2/2001, a respins plangerea formulata de petent, ca fiind neintemeiata, a mentinut procesul-verbal de contraventie contestat si implicit sanctiunea aplicata in baza acestuia.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs recurentul petent B.A., criticand-o ca netemeinica si nelegala.
In motivarea cererii de recurs s-a aratat ca prin sentinta recurata s-a respins plangerea contraventionala formulat impotriva procesului - verbal seria CC nr.9603876/ 28.09.2011 incheiat la IPJ, pe motivul ca instanta de fond a retinut, pe de o parte, recunoasterea la rubrica "alte mentiuni" din procesul-verbal, in sensul ca cele doua persoane se aflau in picioare in microbuz, la momentul efectuarii controlului, iar pe de alta parte, in ceea ce priveste solicitarea inlocuirii sanctiunii aplicate cu masura avertismentului, ca fapta retinuta in sarcina sa nu are un grad redus de pericol social. A mai invederat ca desi a solicitat incuviintarea de probatorii, instanta de fond le-a respins nejustificat.
Pentru aceste motive a solicitat, in principal, admiterea recursului, modificarea sentintei recurate, in sensul admiterii plangerii, iar in subsidiar, admiterea recursului si casarea sentintei recurate cu trimitere spre rejudecare in vederea administrarii unui probatoriu complet.
Critica este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Raportat la dispozitiile art.3041c.pr.civ. tribunalul retine ca recursul declarat de recurentul intimat este o cale extraordinara de atac cu efect devolutiv, intrucat recursul declarat este impotriva unei hotarari care, conform legii, nu poate fi atacata pe calea apelului, astfel ca acesta nu este limitat la motivele prevazute de art.304 c.pr.civ, instanta de recurs avand posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele, in sensul judecarii cauzei atat sub aspectul legalitatii, cat si sub aspectul temeiniciei.
De asemenea, se constata ca instanta de fond a facut o analiza atat in fapt cat si in drept, precum si raportata la jurisprudenta comunitara cu respectarea garantiilor procesuale precum si a tuturor principiilor generale ce guverneaza procesul civil, astfel ca in raport de art. 3041 raportat la dispozitiile art.306 alin. 2 C.pr.civ. se constata ca au fost respectate normele de ordine publica, iar cauza a fost examinata sub toate aspectele.
Din actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele;
Prin procesul verbal de constatare a contraventiei seria CC nr.9703876 din 28 septembrie 2011 incheiat de agentii constatatori din cadrul MAI s-a constatat ca la data de 28 septembrie 2011 ora 20,25 recurentul petent pe strada Unirii din localitatea Tg-Jiu a fost surprins in timp ce efectua un transport rutier de persoane prin servicii regulate pe traseul judetean Tg-Jiu - Baia de Fier, conducand microbuzul marca Volkswagen transportand mai multe persoane decat numarul de locuri prevazut in certificatul de inmatriculare, constatandu-se savarsirea faptei contraventionale prevazute de art. 58 lit. t din OUG nr. 109/2005, aplicandu-i-se sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 2.000 lei.
La momentul intocmirii procesului verbal de constatare a contraventiei, recurentul petent a semnat procesul verbal si la rubrica alte mentiuni a consemnat faptul ca a transportat doua persoane in plus, astfel ca situatia de fapt retinuta de agentul constatator a fost confirmata de recurentul petent. Ulterior atat prin plangerea contraventionala, cat si prin cererea de recurs, petentul a motivat ca in realitate cele doua persoane transportate in plus fata de numarul maxim de locuri prevazut in certificatul de inmatriculare "se aflau in picioare si trebuiau sa coboare in imediata apropiere", astfel ca se impunea administrarea probei testimoniale.
Instanta de fond in mod corect a apreciat faptul ca administrarea probei testimoniale nu poate fi concludenta in cauza de fata, raportat la atitudinea oscilanta a recurentului petent, care la momentul controlului recunoaste situatia de fapt consemnata de agentul constatator, pentru ca ulterior sa consemneaza o alta situatie de fapt, fara sa mentioneze sau sa identifice persoanele aflate in microbuz, pentru ca in raport de aceste imprejurari sa se nasca prezumtia simpla ca persoanele ce ar fi fost audiate sunt chiar persoanele surprinse ca fiind transportate la momentul controlului efectuat in trafic de catre agentii constatatori, in caz contrar administrarea probei testimoniale nefiind pertinenta si utila cauzei,
In raport de dispozitiile art.167 si urmatoarele c.pr.civ. coroborat cu dispozitiile art.129 alin.5 c.pr.civ. instanta de fond a interpretat in mod corect oportunitatea si necesitatea administrarii acestei probe cu respectarea principiului contradictorialitatii si oralitatii, asa cum rezulta din practicaua hotararii judecatoresti, cu atat mai mult cu cat recurentul petent nu a propus prin cererea de chemare in judecata probele pe care doreste sa le administreze conform dispozitiilor art.112 c.pr.civ. sub sanctiunea decaderii din dreptul de a propune probele ce se impun, coroborat cu dispozitiile art.138 c.pr.civ. care determina sanctiunea mentionata in cazul neinvocarii probelor in limita cadrul procesual prevazut.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii se constata in conditiile art.5 alin.5 din OG nr.2/2001 se constata ca instanta de fond de asemenea, a interpretat in mod corect aplicarea acestora, coroborat cu principiul proportionalitatii intre fapta contraventionala si gradul de pericol social apreciat ca fiind un grad ridicat prin expunerea persoanelor transportate in picioare la o stare de pericol in trafic si prin raporturile generate prin activitatea specifica de transport rutier
De altfel, conform dispozitiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 sanctiunea amenzii aplicate trebuie sa corespunda gradului de pericol social al faptei, cu respectarea criteriilor de individualizare si a aplicarii principiului proportionalitatii. Sanctiunea contraventionala trebuie aplicata, asadar intre limita minima si maxima speciala prevazute de legiuitor.
Aplicarea sanctiunii trebuie facuta proportional cu gradul de pericol social, grad de pericol evidentiat si in raport de circumstantele reale ale contraventiei, prin prisma carora se poate aprecia intinderea si intensitatea aduse obiectului juridic al contraventiei.
In raport de aceste imprejurari, asa cum s-a mentionat anterior, acestea nu conduc la aplicarea unei sanctiuni orientate spre maximul special, astfel ca in mod corect agentul constatator a aplicat minimul amenzii speciale, cu atat mai mult cu cat recurentul petent avea posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, intrucat acesta prevede o asemenea posibilitate.
Sanctiunea juridica are un triplu rol: rol educativ (se aplica o singura data) pentru ca urmareste indreptarea celui vinovat si un rol preventiv ce determina abtinerea de la savarsirea de fapte antisociale, precum si un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sanctiunea este acel element al normei juridice care precizeaza urmarile, consecintele nerespectarii dispozitiei normei juridice.
Sanctiunea aplicata prin procesul verbal de contraventie, se aplica in limitele prevazute de actul normativ si ea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarea in care a fost savarsita fapta, de modul si de mijloacele de savarsirea acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, de circumstantele personale ale contravenientului, asa cum rezulta si din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001.
De altfel, conform dispozitiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 procesul verbal de contraventie se bucura de forta probanta asemanatoare unui act de constatare incheiat de un functionar public, aceasta deoarece, de cele mai multe ori constatarile personale ale agentului constatator cu privire la care petentul nu formuleaza obiectiuni raportat la lipsa de obiectivitate, reprezinta o prezumtie simpla in sensul ca situatia de fapt si imprejurarile retinute corespund adevarului, conform dispozitiilor art.1203 c.civ., astfel ca acesta reprezinta un mijloc de proba.
In situatia sanctionarii unor contraventii comisive, recurenta petenta fiind sanctionata pentru faptul ca a transportat mai multe persoane decat numarul de locuri prevazut in certificatul de inmatriculare, constatandu-se savarsirea faptei contraventionale prevazute de art. 58 lit. t din OUG nr.109/2005 si aplicandu-i-se sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 2.000 lei, procesul verbal constituie un mijloc de proba fara a stabili si vinovatia, dovedind o situatie de fapt care a dus la incheierea actului constatator si care conduce in mod rezonabil la existenta unei acuzatii bazate pe imprejurarile de fapt descrise de agentul constatator ce necesita explicatii fundamentate pe cauze care determina inlaturarea raspunderii contraventionale, din partea celui sanctionat, iar sarcina probei este inversata prin mecanismul de functionare al prezumtiei simple, astfel incat aceasta trece asupra partii impotriva careia a fost stabilita prezumtia.
Forta probanta a proceselor-verbale a fost lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, care a fost liber sa reglementeze importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta nationala are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotararea din 7 septembrie 1999).
Interpretand dispozitiile art.31-36 din O.G. nr.2/2001, a reiesit faptul ca persoana sanctionata a avut dreptul la un proces echitabil, in cadrul caruia sa utilizeze mijloace de proba si sa invoce argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata a fost de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale, prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania).
Avand in vedere aceste principii, instanta de fond a retinut ca procesul verbal de contraventie, fiind intocmit de un agent al statului aflat in exercitiul functiunii, a beneficiat de o prezumtie relativa de veridicitate si autenticitate, permisa de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cat timp petentului i se asigura de catre instanta conditiile specifice de exercitare efectiva a dreptului de acces la justitie si a dreptului la un proces echitabil, insa sustinerile contestatorului nu au fost dovedite in fata instantei prin nici o proba, iar sustinerile acestuia in aparare in sensul ca la momentul constatarii contraventiei cele doua persoane transportate nu erau in plus fata de numarul maxim prevazut in certificatul de inmatriculare, intrucat erau in picioare in microbuz si trebuiau sa coboare, sunt contrazise chiar de mentiunile scrise personal de petent in cuprinsul procesului verbal de contraventie, unde recunoaste ca a transportat in plus 2 persoane, astfel ca aceste nu pot fi apreciate ca fiind credibile, in raport de atitudinea oscilanta a recurentului petent.
De altfel instanta de fond a judecat cauza pe baza probelor furnizate de acuzare si administrate in mod contradictoriu in fata petentului si a motivat in mod convingator hotararea, apreciind in mod corect neutilitatea si neconcludenta administrarii mijloacelor de proba solicitate de recurentul petent, in lumina circumstantelor cauzei.
Este adevarat ca sarcina probei incumba acuzarii si dubiul profita celui acuzat, insa simpla negare ulterioara (intrucat petentul la momentul constatarii si intocmirii procesului verbal de contraventie a recunoscut fapta si nu a avut niciun fel de obiectiuni cu privire la aspectele mentionate de agentul constatator) a imprejurarii ca petentul nu a condus masina cu cele doua persoane fizice in plus fata de numarul maxim prevazut in certificatul de inmatriculare in momentul constatarii faptei, nu este suficienta pentru a il exonera de raspundere, acesta neaducand nici macar un argument sau indiciu pertinent care sa dea veridicitate acestei afirmatii.
Prin urmare, prezumtia de nevinovatie nu are un caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu au un caracter absolut, dar prezumtia de veridicitate nu a putut opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul verbal.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor omului in sensul respectarii prezumtiei de nevinovatie a persoanei sanctionate contraventional, prezumtie garantata de art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale drepturilor omului si in materie contraventionala si care, in plan procedural se concretizeaza prin rasturnarea sarcinii probei, in speta, agentul constatator fiind nevoit sa probeze fapta retinuta in sarcina contravenientului, tribunalul retine ca jurisprudenta Curtii nu interzice, in principiu prezumtiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Conventiei, cu singura conditie ca aceste prezumtii sa respecte anumite limite rezonabile in raport cu gravitatea faptei si a sanctiunii.
In procedura contraventionala prevazuta de OG nr.2/2001 procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucura de o prezumtie relativa de veridicitate, sub aspectul situatiei de fapt si incadrarii juridice retinute de agentul constatator, contestatorul avand posibilitatea de a inlatura aceasta prezumtie prin administrarea unor probe certe si concludente, in conformitate cu dispozitiile art. 1169 c.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecatorului investit cu solutionarea cauzei.
In raport de aceste considerente si avand in vedere dispozitiile art.304 si urmatoarele c.pr.civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul formulat de catre recurentul - petent B.A. impotriva sentintei nr.10.023 din data de 25.11.2011 pronuntata de catre Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr., in contradictoriu cu intimata I.P.J..
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din 01 Februarie 2012 la Tribunalul Gorj.