R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinta Nr. 45/2012
Sedinta publica de la 18 Ianuarie 2012
Completul compus din:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta petenta IPJ impotriva sentintei civile nr.1018 din 15 iunie 2011 pronuntata de Judecatoria Novaci in dosarul nr. in contradictoriu cu intimatii G.C.T. si P.B.F.
La apelul nominal facut in sedinta publica, au lipsit partile.
Procedura de citare a fost legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, potrivit art. 1591 alin.4 C.proc.civ., tribunalul si-a verificat din oficiu competenta si in baza art. 34 alin.2 din OG 2/2001 republicata si actualizata privind regimul juridic al contraventiilor s-a declarat competent a solutiona cauza si constatand ca nu mai sunt alte cereri de formulat a apreciat recursul in stare de judecata si a trecut la solutionarea acestuia, recurenta solicitand judecarea cauzei si in lipsa.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de fata:
Prin sentinta nr.1018 din data de 15 iunie 2011, Judecatoria Novaci jud. Gorj a respins sesizarea IPJ, considerand ca fiind prescris dreptul la actiune. In considerentele sentintei s-a aratat ca procesul-verbal a fost intocmit la data de 24 octombrie 2009, iar actiunea de inlocuire a amenzii contraventionale a fost introdusa peste termenul de un an prevazut de lege pentru executarea sanctiunii. Impotriva sentintei a declarat recurs I.P.J. sustinand ca in mod eronat s-a retinut de instanta de fond ca a operat prescriptia dreptului la actiune, intrucat conform reglementarilor in materie fiscala termenul de prescriptie a executarii amenzilor contraventionale este de 5 ani si nu un an, cum s-a retinut in hotararea atacata. Ca, date fiind dispozitiile legale mentionate, dreptul de a executa silit amenda nu s-a prescris nici la aceasta data, astfel ca instanta de fond trebuia sa pronunte o hotarare pe fondul cauzei.
Prin Decizia nr.1111 din 28 septembrie 2011 Tribunalul Gorj - Sectia Contencios administrativ si fiscal a admis recursul declarat, si retinand ca in conformitate cu dispozitiile art. 131 din OG nr.92/2003, dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani, acest termen aplicandu-se si creantelor provenind din amenzi contraventionale, cauza a fost trimisa in rejudecare aceleiasi instante. Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca in cauza este aplicabila institutia executarii sanctiunii contraventionale, in sensul ca amenda a fost aplicata de agentul constatator, iar procesul verbal de constatare a contraventiei a devenit titlu executoriu ce urmeaza sa fie executat conform dispozitiilor art.37 din OG nr.2/2001, iar in situatia in care contravenientul nu a achitat de buna voie amenda in termen de 30 zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, conform dispozitiilor art.9 al.3-6 din OG nr.2/2001, organul din care face parte agentul constatator este obligat sa sesizeze instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata.
OG nr.2/2001 in capitolul V reglementeaza regulile generale privind executarea sanctiunilor contraventionale, pentru ca in art.37 sa defineasca titlul executoriu in baza caruia se va dispune executarea de buna voie sau silita. In cazul de fata instanta de fond avea obligatia aplicarii dispozitiilor art. 39 privind punerea in executare a sanctiunii amenzii contraventionale de catre organul din care face parte agentul constatator. Conform aliniatului 3 din acelasi articol, executarea silita se realizeaza in conditiile prevazute pentru executarea silita a creantelor fiscale.
Problema de drept ce trebuia analizata de instanta de fond este situatia reglementata de legiuitor in art.39/1 din OG nr.2/2001, raportat la competenta executarii silite a amenzii contraventionale ce apartine organului din care face parte agentul constatator, atunci cand nu se exercita nici o cale de atac impotriva procesului verbal de constatarea a contraventiei, intrucat in celalalt caz competenta apartine instantei de judecata. Executarea se face in conditiile prevazute de dispozitiile legale privind executarea silita a creantelor fiscale, conform dispozitiilor art.39 alin.3 din OG nr.2/2001, pe cale de consecinta impotriva actelor de executare silita a amenzii se poate face contestatie la executare, in conditiile prevazute de codul de procedura fiscala, care se completeaza cu dispozitiile codului de procedura civila.
In conformitate cu art.131 din OG nr.92/2003: "Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept. Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale. Or, avand in vedere ca procesul verbal de contraventie prin care s-a aplicat amenda a carei inlocuire se solicita cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii a fost incheiat la data de 24.10.2009, s-a observat ca termenul de prescriptie a creantelor fiscale de 5 ani nu s-a implinit pana la data sesizarii instantei, astfel incat instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala, constatand ca fiind prescris dreptul de a solicita inlocuirea sanctiunii contraventionale.
Pentru considerentele expuse si avand in vedere ca instanta de fond a solutionat cauza in mod gresit pe exceptie, fara a intra in cercetarea fondului, tribunalul in temeiul art.312 alin.5 C.pr.civ. a admis recursul declarat in cauza si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta. Cu ocazia rejudecarii, instanta de fond va analiza cererea in functie de probele pe care partile le vor administra sau pe care le va ordona din oficiu in temeiul art. 129 alin. 5 Cod de procedura civila, urmand sa pronunte o sentinta legala si temeinica care sa dezlege fondul pricinii
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Novaci la data de 13.10.2011, sub nr.. Prin sentinta nr.1727 din data de 02.11.2011 pronuntata de catre Judecatoria Novaci in dosarul nr. a fost respinsa sesizarea petitionarei I.P.J. - Postul de politie Polovragi, jud.Gorj, in contradictoriu cu intimatul T.G.C., si partea interesata P.B.F, jud.Gorj, pentru inlocuire sanctiune amenda contraventionala.
In rejudecare dupa casare, cu mentinerea dispozitiilor instantei de casare, au fost citate partile in vederea administrarii probelor, pentru solutionarea fondului cauzei. Desi au fost legal citate, nici una din parti nu a suplimentat probatoriul si nici nu s-au prezentat la proces pentru a-si dovedi sustinerile facute in fata instantei de recurs. In imprejurarile mentionate si in baza rolului activ conferit de dispozitiile art.129 alin.5 c.proc.civ., instanta de fond a retinut si constatat ca adresa de inaintare a Postului de politie Polovragi, inregistrata sub nr.521557 din data de 24 mai 2011 nu a putut fi luata in considerare ca o actiune in justitie in sensul dispozitiilor art.112 c.proc.civ., neindeplinind cerintele textului legal mentionat, nefiind motivata in fapt si in drept, putand fi asimilata cel mult unei adrese de inaintarea unor inscrisuri catre instanta.
Pe de alta parte, chiar luand in considerare aceasta adresa ca fiind o actiune in justitie inainte de a trece la solutionarea fondului, instanta de fond a fost obligata sa verifice din oficiu problemele prealabile ce ar impiedica-o sa solutioneze fondul pricinii, cum sunt: verificarea competentei si a termenului de prescriptie. Din acest punct de vedere, a retinut ca prescriptia executarii sanctiunii constituie un caz legal de neangajare a raspunderii faptuitorului pentru contraventia savarsita, din actele dosarului rezultand urmatoarele:
Procesul-verbal de contraventie prin care a fost sanctionat intimatul T.C.G., cu 540 lei amenda contraventionala, a fost intocmit la data de 24 octombrie 2009 (f.3). Pornind de la data intocmirii actului de constatare, raportata la dispozitiile art.37 din Capitolul V al OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor, care constituie dreptul comun in materie contraventionala instanta a retinut ca procesul-verbal de contraventie neatacat in termenul prevazut de ordonanta mentionata constituie titlu executoriu, iar punerea in executare a sanctiunii amenzii contraventionale, se face conform dispozitiilor art. 39 de catre organul din care face parte agentul constatator, ori de cate ori nu se exercita calea de atac impotriva actului de sanctionare.
Asadar, in vederea executarii amenzii organul din care face parte agentul constatator va comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, neatacat cu plangere in termenul legal, in termen de 30 de zile de la data expirarii acestui termen, organelor de specialitate fiscala, ale unitatilor administrativ-teritoriale in a caror raza domiciliaza contravenientul, acesta putand formula contestatie la executare, conform art.39 alin.3 din aceeasi ordonanta. Din interpretarea acestor dispozitii legale, a rezultat cu certitudine ca organele de control din cadrul Postului de politie Polovragi, in vederea executarii amenzii trebuiau sa sesizeze in termen de 30 de zile in conditiile mentionate mai sus organele fiscale in vederea punerii in executare a amenzii aplicate.
In cauza, nu este aplicabil termenul de prescriptie de 5 ani, prevazut in materie fiscala, ca de altfel si in materie contraventionala, intrucat acest termen devine aplicabil in materia executarii creantelor, dupa expirarea termenului de 30 de zile mentionat mai sus, ori obiectul actiunii il constituie inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu o alta sanctiune si nu executarea creantelor debitorului T.C.G. Ca ne aflam in domeniul contraventional si nu fiscal, o dovedeste si Dispozitiile finale si tranzitorii ale Ordonantei mentionate, care in art.III, precizeaza ca: numai pentru amenzile contraventionale aplicate persoanelor fizice, neincasate pana la data de 1 ianuarie 2007, procedurile de realizare a acestor creante vor fi comunicate de organele de specialitate din cadrul unitatilor administrativ teritoriale, care se subroga in drepturile si obligatiile Ministerului Finantelor Publice, in calitate de creditori fiscali si le succeda de drept in aceasta calitate.
Pentru motivele invocate, apreciindu-se ca in cauza sunt incidente dispozitiile Decretului 167/l958, referitor la prescriptia extinctiva, dispozitii care se coreleaza cu prevederile art.391, din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor, sesizarea a fost respinsa, ca nefiind introdusa in termenul prevazut de lege. De altfel, se poate pune in discutie si calitatea procesuala activa a organelor de politie, in textul legal mentionat facandu-se precizarea ca, in cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, acesta, adica contravenientul, va sesiza instanta in circumscriptia careia s-a savarsit contraventia in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii.
Impotriva acestei sentinte a declarat din nou recurs intimata I.P.J criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
In motivarea cererii de recurs a apreciat ca incheierea pronuntata in cauza este netemeinica si nelegala, deoarece in mod eronat s-a retinut in motivarea hotararii atacate faptul ca organul din care face parte agentul constatator nu ar fi transmis organului fiscal competent procesul verbal de contraventie, in vederea punerii in executare a sanctiunii amenzii. In realitate, cererea privind inlocuirea amenzii cu munca in folosul comunitatii s-a realizat la solicitarea organului fiscal al primariei de la domiciliul intimatului, dupa ce procesul verbal a fost trimis in debit si dupa ce au fost efectuate demersuri in vederea punerii in executare a amenzii, in urma carora a rezultat ca nu exista posibilitatea executarii silite a acesteia.
De asemenea, desi instanta de recurs a stabilit ca, in materia executarii amenzilor contraventionale, este aplicabil termenul de prescriptie a creantelor fiscale, de 5 ani, in hotararea atacata se retine contrariul. In realitate dispozitiile art.391 din OG nr.2/2001 se refera la amenzi, indiferent de natura lor, neachitate in termen si reprezinta o masura luata in cadrul executarii silite, pentru a da totusi o finalitate activitatii de tragere la raspundere contraventionala a celor care savarsesc fapte de acest gen. Cu privire la calitatea procesuala activa a organului din care face parte agentul constatator a apreciat ca redactarea defectuoasa a textului art.391 alin.1 introdus prin Legea nr.352/2006 nu poate duce la concluzia ca inlocuirea amenzii cu munca in folosul comunitatii se solicita de catre contravenient.
Critica este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a respins cererea de inlocuire a sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii cu motivarea ca in cauza sunt incidente dispozitiile Decretului 167/l958, referitor la prescriptia extinctiva, dispozitii care se coreleaza cu prevederile art.391, din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor, astfel ca sesizarea recurentei petente nu este introdusa in termenul prevazut de lege. De altfel, se sustine ca se poate pune in discutie si calitatea procesuala activa a organelor de politie, in textul legal mentionat facandu-se precizarea ca, in cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, acesta, adica contravenientul, va sesiza instanta in circumscriptia careia s-a savarsit contraventia in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii.
In cazul de fata, ne aflam in cadrul institutiei executarii sanctiunii contraventionale, in sensul ca sanctiunea amenzii contraventionale a fost aplicata de agentul constatator, iar procesul verbal de constatare a contraventiei a devenit un titlu executoriu ce urmeaza sa fie executat conform dispozitiilor art.37 din OG nr.2/2001, iar in situatia in care contravenientul nu a achitat de buna voie amenda in termen de 30 zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, conform dispozitiilor art.9 aliniatele 3-6 din OG nr. 2/2001, organul din care face parte agentul constatator este obligat sa sesizeze instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata.
Instanta de fond in mod gresit s-a pronuntat pe exceptia prescriptiei cererii de inlocuire a sanctiunii aplicate, intrucat cadrul procesual stabilit de legiuitor este reglementat de norme imperative speciale, in sensul obligatiei sesizarii instantei, ce se completeaza cu dispozitiile codului de procedura civila si pe cale de consecinta, tribunalul urmeaza sa admita recursul, sa caseze sentinta si sa retina cauza spre rejudecare, care cu ocazia rejudecarii urmeaza sa se pronunte pe fondul cererii.
OG nr.2/2001 in capitolul reglementeaza regulile generale privind executarea sanctiunilor contraventionale, pentru ca in art.37 sa defineasca titlul executoriu in baza caruia se va dispune executarea de buna voie sau silita. In cazul de fata instanta de fond avea obligatia aplicarii dispozitiilor art.39 privind punerea in executare a sanctiunii amenzii contraventionale de catre organul din care face parte agentul constatator. Conform aliniatului 3 din acelasi articol se arata ca executarea silita se realizeaza in conditiile prevazute pentru executarea silita a creantelor fiscale.
Problema de drept ce trebuia analizata de instanta de fond este situatia reglementata de legiuitor in art.39/1 din OG nr.2/2001, raportat la competenta executarii silite a amenzii contraventionale ce apartine organului din care face parte agentul constatator, atunci cand nu se exercita nici o cale de atac impotriva procesului verbal de constatarea a contraventiei, intrucat in celalalt caz competenta apartine instantei de judecata. Executarea se face in conditiile prevazute de dispozitiile legale privind executarea silita a creantelor fiscale, conform dispozitiilor art.39 alin.3 din OG nr.2/2001, pe cale de consecinta impotriva actelor de executare silita a amenzii se poate face contestatie la executare, in conditiile prevazute de codul de procedura fiscala, care se completeaza cu dispozitiile codului de procedura civila.
Ca atare, instanta de fond a schimbat cadrul procesual cu care a fost investita, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, intrucat asa cum s-a mentionat anterior instanta a fost investita cu institutia executarii silite a amenzii contraventionale si nu cu institutia aplicarii sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii al carei regim juridic este reglementat de dispozitiile OG nr.55/2002. Totodata trebuie sa se aiba in vedere faptul ca pana la aparitia Deciziei nr.1354/2008 Curtii Constitutionale si a legii nr.293/2004 aceste dispozitii aveau o interpretare diferita data de jurisprudenta si o ineficienta practica, atata timp cat s-a conditionat inlocuirea amenzii cu prestarea unei activitati in folosul comunitatii de acordul contravenientului si de imposibilitatea executarii silite, fiind evident ca nici un contravenient nu va accepta aceasta transformare, cu atat mai mult cu cat, in lipsa posibilitatii executarii amenzii, acesta nu ar fi executat, in concret, nici o sanctiune, fie cea a amenzii contraventionale, fie prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
Prin Deciziei nr.1354/2008 Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca: " sintagma "cu acordul acestuia" din art.9 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si sintagmele "numai daca exista consimtamantul contravenientului", "cu consimtamantul contravenientului" si "dupa luarea consimtamantului contravenientului" din art.1 alin.3, art.8 alin.5 lit.b si, respectiv, art.13 din Ordonanta Guvernului nr.55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, asa cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.108/2003 privind desfiintarea inchisorii contraventionale, sunt neconstitutionale.".
In considerentele deciziei Curtea Constitutionala a retinut ca: "prin dispozitiile art.9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr.2/2001, aplicarea sanctiunii obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii este conditionata de acordul contravenientului. Acest fapt este de natura a lipsi de eficienta sanctiunea aplicata pentru comiterea unei fapte antisociale, cu consecinta incalcarii dispozitiilor art.1 alin.5 din Constitutia Romaniei, in conformitate cu care "In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie".
In considerarea acestei decizii si raportat la caracterul obligatoriu erga omnes, puterea legislativa are obligatia de a interveni in sensul modificarii sau abrogarii actului normativ declarat ca fiind neconstitutional, astfel ca prin legea nr.293/2009 s-a dispus modificarea aliniatului 5 al articolului 9 din OG nr.2/2001: "In cazul in care contravenientul nu achita amenda in termenul prevazut la alin.4, instanta procedeaza la inlocuirea amenzii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.".
De altfel, prin decizia nr.7 din 20 septembrie 2010 Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabilindu-se urmatoarele: "Dispozitiile art.9 alin.3 - 5 din O.G. nr.2/2001, prin raportare la dispozitiile art.9 alin.1 si 2 din aceeasi ordonanta si la dispozitiile art.1 din O.G. nr.55/2002, se interpreteaza in sensul admisibilitatii cererilor de inlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii indiferent daca contraventiile savarsite sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ si chiar daca actul care stabileste si sanctioneaza contraventiile nu prevede, alternativ cu sanctiunea amenzii, sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii.".
Intrucat instanta de fond s-a pronuntat pe exceptia prescriptiei cererii, schimband cadrul procesual cu care a fost investita prin cererea formulata de recurenta intimata, tribunalul urmeaza sa admita recursul si sa caseze sentinta atacata intrucat solutionarea cauzei s-a realizat fara a se intra in cercetarea fondului, situatie in care se incalca principiul dublului grad de jurisdictie, precum si dreptul de acces la justitie conform dispozitiilor art.6 din Conventie cu toate garantiile procesuale ce decurg din acestea.
Dispozitiile legale invocate in sustinerea solutiei de respingere pe exceptia prescriptiei cererii se constata insa ca exced obiectului cererii deduse judecatii si temeiului legal operant spetei. Aplicabile in cauza sunt in principal prevederile art.391 din OG nr.2/2001 privind regimul contraventional, asa cum a fost completata prin legea nr.352/2006, potrivit carora in cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, agentul constatator va sesiza instanta in circumscriptia careia s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama, dupa caz, si de partea din amenda care a fost achitata.
Asadar, pentru a se proceda la transformarea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea muncii in folosul comunitatii este necesar a fi indeplinite cumulativ conditiile neachitarii amenzii in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si imposibilitatea executarii silite, datorata absentei bunurilor sau veniturilor contravenientului, legea speciala enuntata neinstituind obligativitatea dovedirii starii de insolventa pentru a deveni aplicabile normele statuate in art.176 din OG nr.92/2003 sau ale Ordinului nr.447 din 13 iunie 2007 pentru aprobarea procedurii privind declararea starii de insolvabilitate a debitorilor persoane fizice sau juridice, conform prevederilor art.172 din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. De mentionat ca fostul art.172 din Codul de procedura fiscala in aplicarea caruia a fost emis Ordinul mentionat, a devenit in redactarea actuala art. 176.
Intr-adevar, art.176 pct.1 din cod procedura fiscala prevede ca, in sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale carui venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile, punctul 2 statuand asupra creantelor fiscale ale debitorilor declarati in stare de insolvabilitate, care nu au venituri sau bunuri urmaribile. Aceste dispozitii se coroboreaza insa cu prevederile urmatoare ale art.177 al.1 care stabilesc in concret metodologia deschiderii procedurii de insolventa, in vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii care se afla in stare de insolventa, ANAF si unitatile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, declarand lichidatorilor creantele existente, la data declararii, in evidenta fiscala pe platitor. Dispozitiile alin.1 se aplica si in vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii aflati in lichidare in conditiile Legii nr.359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare. Pentru situatiile precizate, intr-adevar cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii insolventei se vor inainta instantelor judecatoresti fiind scutite de consemnarea vreunei cautiuni.
Toate normele legale, asa cum au fost enuntate, retinute si aplicate de instanta de fond in primul ciclu procesual, se constata insa ca vizeaza creantele fiscale, asa cum sunt definite prin art.21 alin.1 din Codul de procedura fiscala ca fiind drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal, dispozitii care in ansamblul lor se coroboreaza cu pct.1 din Anexa la Ordinul nr.447/2007, prezenta procedura fiind aplicabila persoanelor fizice sau juridice care indeplinesc conditiile legale in aceasta materie, potrivit pct. 2, creantele fiscale pentru care se analizeaza posibilitatea declararii starii de insolvabilitate fiind reprezentate atat de obligatiile fiscale principale, cat si de obligatiile fiscale accesorii aferente acestora. Conform acestui ordin, in situatia in care se constata indeplinirea conditiilor legale in materie, debitorul in cauza va fi declarat insolvabil in baza unui proces-verbal, procedura de declarare a starii de insolvabilitate aplicandu-se in fiecare dintre situatiile prevazute la art.172 alin. (1), in actuala numerotare, art.176 din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, atat in cazul debitorilor ale caror venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata, cat si in cazul debitorilor care nu au venituri ori bunuri urmaribile.
Din interpretarea sistemica si teleologica a prevederilor legale mentionate rezulta fara echivoc ca procedura declararii starii de insolvabilitate a debitorului, persoana fizica sau persoana juridica se analizeaza si se aplica doar in cazul creantelor fiscale rezultate din raporturile de drept material fiscal, nu si in cazul celorlalte creante, cum ar fi cele rezultate din raporturile de drept contraventional, cu referire la speta dedusa prezentei judecati, careia ii sunt aplicabile doar normele statuate in art. 391 din OUG nr.2/2001, act normativ special care nu face trimitere la institutia insolvabilitatii contravenientului. Dispozitiile OUG nr. 2/2001 sunt de stricta interpretare si aplicare si delimiteaza fara echivoc sfera notiunilor si campul de aplicare, neputandu-se stabili interactiuni sau conexiuni cu alte norme procedurale care vizeaza alt tip de raporturi juridice si alte drepturi de ordin material sau substantial, neexistand, de altfel, nicio prevedere in cuprinsul ordonantei de completare cu dispozitiile Codului de procedura fiscala.
De altfel, inexistenta posibilitatii executarii silite la care face trimitere art.391 din OUG 2/2001, impune doar existenta lipsei totale a veniturilor si bunurilor urmaribile ale debitorului, pe cand starea de insolvabilitate presupune, potrivit art.176 alin.1 Cod de procedura fiscala, pe langa lipsa totala a veniturilor si bunurilor urmaribile si existenta unor astfel de venituri sau bunuri care au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata, ce se circumscriu doar notiunii de creanta fiscala, notiunile in consecinta nefiind identice sau echivalente.
Conform dispozitiilor art.9 alin.3, 4 si 5 din OG nr.2/2001: "(3) In cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata. (4) La primul termen de judecata, instanta, cu citarea contravenientului, poate acorda acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, in vederea achitarii integrale a amenzii. (5) In cazul in care contravenientul nu achita amenda in termenul prevazut la alin. (4), instanta procedeaza la inlocuirea amenzii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.".
Rezulta faptul ca din momentul in care procesul verbal de constatare a contraventiei a fost comunicat contravenientului, iar acesta nu a inteles sa atace actul respectiv conform principiului disponibilitatii procesuale, dupa un termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii, termen in care contravenientul are posibilitatea achitarii amenzii, si nu exista posibilitatea executarii silite, calitate procesuala activa de a sesiza instanta de judecata apartine organului din care face parte agentul constatator care are obligatia de a depune aceasta cerere la instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savarsit fapta contraventionala.
In art.39 si art.391 din OG nr.2/2001 se mentioneaza urmatoarele: "(1) Punerea in executare a sanctiunii amenzii contraventionale se face astfel: a) de catre organul din care face parte agentul constatator, ori de cate ori nu se exercita calea de atac impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei in termenul prevazut de lege; b) de catre instanta judecatoreasca, in celelalte cazuri. (2) In vederea executarii amenzii, organele prevazute la alin.(1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, neatacat cu plangere in termenul legal, in termen de 30 de zile de la data expirarii acestui termen, ori, dupa caz, dispozitivul hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a solutionat plangerea, in termen de 30 de zile de la data la care hotararea a devenit irevocabila, astfel: a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unitatilor administrativ-teritoriale in a caror raza teritoriala domiciliaza contravenientul persoana fizica sau, dupa caz, isi are domiciliul fiscal contravenientul persoana juridica; b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unitatilor subordonate Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in a caror raza teritoriala isi are domiciliul fiscal contravenientul persoana juridica. (3) Executarea se face in conditiile prevazute de dispozitiile legale privind executarea silita a creantelor fiscale. (4) Impotriva actelor de executare se poate face contestatie la executare, in conditiile legii." si "(1) In cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, acesta va sesiza instanta in circumscriptia careia s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama, dupa caz, si de partea din amenda care a fost achitata. (2) In cazul in care contravenientul, citat de instanta, nu a achitat amenda in termenul prevazut la alin. (1), instanta procedeaza la inlocuirea amenzii cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii pe o durata maxima de 50 de ore, iar pentru minori incepand cu varsta de 16 ani, de 25 de ore. (3) Hotararea prin care s-a aplicat sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii este supusa recursului. (4) Urmarirea punerii in executare a sentintelor se realizeaza de catre serviciul de executari civile de pe langa judecatoria in a carei raza s-a savarsit contraventia, in colaborare cu serviciile specializate din primarii.".
Legiuitorul stabileste calitatea procesuala activa in ceea ce priveste modalitatea de punere in executare a amenzilor contraventionale, in functie de caile de atac formulate impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei, fie organul din care face parte agentul constatator, fie instanta de judecata care au obligatia sa comunice din oficiu actul unitatilor administrativ-teritoriale in a caror raza teritoriala domiciliaza contravenientul persoana fizica sau, dupa caz, isi are domiciliul fiscal contravenientul persoana juridica, unitati care vor efectua executarea in conditiile prevazute de dispozitiile legale privind executarea silita a creantelor fiscale, domeniu in care termenul de prescriptie privind executarea silita este de 5 ani si curge de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept.
In acest sens urmeaza sa fie retinute dispozitiile art.131 din OG nr.92/2003 ce reglementeaza prescriptia dreptului de a cere executarea silita si a dreptului de a cere compensarea sau restituirea: "(1) Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept. (2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale.".
Ca atare, in mod cu totul eronat instanta de fond a retinut pentru a doua oara ca fiind introdusa peste termenul general de 3 ani prevazut de Decretul nr.167/l958 intrucat conform principiului specialia generalibus derogant (legea speciala deroga de la legea generala) se aplica legea speciala, iar prin legea nr.71/2011 prin art.230 incepand cu data de 1 octombrie 2011 acesta a fost abrogat, neavand relevanta din punct de vedere al dreptului material, ci doar din punct de vedere al dreptului procesual.
Apreciind ca instanta de fond a dat o alta interpretare raportului juridic dedus judecatii, retinand un alt temei juridic, a schimbat practic obiectul cererii, ceea ce echivaleaza cu o neantamare a fondului si care impune pe cale de consecinta, admiterea recursului, casarea sentintei si retinerea cauzei spre rejudecare de catre instanta de recurs, care urmeaza a verifica strict, prin prisma cerintelor art.391 din OUG nr.2/2001, daca sunt indeplinite cele doua conditii cerute de actul normativ enuntat, aplicabil spetei, intrucat conform dispozitiilor art.312 alin.61 c.pr.civ., aliniat ce a fost introdus prin art.I pct.30 din legea nr.202/2010: "Casarea cu trimitere poate fi dispusa o singura data in cursul procesului pentru cazul in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, pentru cazul in care judecat s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casarii pentru lipsa de competenta. In cazul in care, dupa casarea cu trimitere potrivit alin.5 sau 6, intervine o noua casare in aceeasi cauza, tribunalele si curtile de apel vor rejudeca in fond cauz, dispozitiile alin.4 fiind aplicabile.".
Se va dispune citarea intimatului G.T.C. cu mentiunea de a achita amenda contraventionala in cuantum de 540 lei aplicata prin procesul verbale Seria CC nr.4032692din 24.10.2009 intocmit de Postul de Politie Polovragi, atat la adresa din comuna.
Avand in vedere toate aceste considerente, precum si dispozitiile art.304 pct.9 c.prc.civ. raportat la art.312 alin.3, 5 si 61 Cod pr. civila;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite recursul declarat de recurenta petenta I.P.J., cu sediul in, impotriva sentintei civile nr.1727 din data de 02.11.2011 pronuntata de Judecatoria Novaci in dosarul nr. in contradictoriu cu intimatii G.C.T., domiciliat in si P.B.F., cu sediul in.
Caseaza sentinta recurata si retine cauza spre rejudecare.
Dispune citarea partilor.
Acorda termen de fond la data de 15.02.2012 pentru cand se va cita intimatul G.C.T. cu mentiunea de a depune la dosarul cauzei dovada achitarii amenzii contraventionale in cuantum de 540 lei.
Pronuntata in sedinta publica din 18 Ianuarie 2012 la Tribunalul Gorj.