Dosar nr. 325/333/2011 obiect divort cu copii
R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVIL
DECIZIA CIVILA Nr. 179/A/2011
Sedinta publica de la 07 Decembrie 2011
Instanta constituita din:
PRESEDINTE ELENA FOCA
Judecator MIRELA-CRISTINA TARLEA
Grefier ELENA GHEORGHIES
Pe rol se afla judecarea cererii de apel formulata de apelanta - reclamanta CV, in contradictoriu cu intimatul - parat CI, si intimata - autoritate tutelara PRIMARIA TACUTA - SERVICIUL DE AUTORITATE TUTELARA, impotriva sentintei civile nr. 2245/30.05.2011 pronuntata de Judecatoria Vaslui, cauza avand ca obiect divort cu copii.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta reprezentantul apelantei, av. Popica Mariana, lipsind apelanta, intimatul si autoritatea tutelara.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza urmatoarele: procedura de citare este legal indeplinita; cauza se afla la al IV-lea termen de judecata in data de 06.12.2011, prin serviciul registratura al instantei, apelanta a depus copia le urmatoarelor inscrisuri: lista de continut a coletului din 14.10.2011, extras de cont, copie contract de munca, estras de pe mesageria apelantei; nu s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
S-au citit si verificat actele si lucrarile dosarului dupa care instanta da cuvantul reprezentantului prezent pentru a arata daca formuleaza alte cereri.
Av. Popica Mariana nu formuleaza alte cereri.
In baza probatoriului administrat instanta se considera lamurita, constata cauza in stare de judecata si da cuvantul in sustinerea cererii de apel.
Av. Popica Mariana,. avand cuvantul pentru apelanta, solicita admiterea apelului formulat impotriva sentintei civile nr. 2245/30.05.2011 pronuntata de Judecatoria Vaslui.
Cele doua motive de apel vizeaza doar modul in care instanta de fond a dispus cu privire la incredintarea minorei si stabilirea pensiei de intretinere, raportat la veniturile apelantei.
Solicita retinerea cauzei spre rejudecare si analizand, sa se constate obiectiv, parintele care este indreptatit sa-i fie incredintata minora. Solicita incredintarea spre crestere si educare a minorei catre apelanta, mama acesteia pentru a-si exercita in exclusivitate autoritatea parinteasca. Din actele depuse a rezultat ca intre mama si fiica a existat un atasament puternic de la nasterea acesteia si pana in anul 2009, cand relatiile dintre parti s-au deteriorat.
Apelanta mergea doar cate trei luni pe an in strainatate, pentru a-i asigura confortul si un trai decent fetitei.
Atasamentul dintre mama si fiica nu poate fi discutat. Fetita este influentata de tatal sau, de o moralitate indoielnica, asa cum rezulta si din copia de pe mesageria apelantei depusa la dosar. Intimatul nu are serviciu si nu asigura posibilitati materiale. Asa cum rezulta din ancheta sociala el traieste din alocatia copilului, are un porc si 20 de pasari si lucreaza un ha teren agricol. Tot din actele dosarului rezulta ca este consumator de bauturi alcoolice, ca nu a cautat sa-si gaseasca un serviciu si a dorit sa traiasca din banii trimisi de apelanta.
Fetita urmeaza in curand sa devina adolescenta si un tata de o asemenea moralitate nu poate sa-i asigura garantii morale de educare. Singura indreptatita a-i fi incredintata minora spre crestere si educare este mama, care s-a ocupat de ea pana in prezent. Mama este plecata in strainatate, iar atunci cand a revenit in tara nu i s-a permis sa ia legatura cu fetita. Va mai sta 1-2 luni in strainatate pentru a-si recupera sumele de bani cu care este platita. Castiga doar 150 euro dar este multumita pentru ca in tara nu castiga nimic si astfel are posibilitatea de a-i trimite fetitei bani.
In subsidiar, intrucat intimatul a fost de acord, solicita aplicarea disp. 397 C.civ., astfel cum a fost modificat si sa se dispuna ca exercitarea autoritatii parintesti sa se faca de ambii parinti. Tatal nu este demn de a-si creste singur copilul.
Pentru aceste motive apreciaza ca se impune admiterea apelului, casarea sentintei apelate si modificarea acesteia in sensul de a-i fi incredintata apelantei fetita spre crestere si educare, sau exercitarea in comun si sa se dispuna asupra obligatiei de intretinere., in functie de veniturile realizate.
Intimatul a mintit atunci cand a aratat ca detine animale pe care le valorifica, dar ancheta sociala contrazice sustinerile acestuia. Extrasul de pe mesageria apelantei confirma ca el a influentat fetita, atunci cand audiata de catre instanta a aratat ca doreste sa stea cu tatal, doar pentru interesul lui material. Martorul audiat la fond a aratat ca fetita merge prin baruri cu tata ei, deci mediul familiar nu este adecvat.
In concluzie solicita admiterea apelului declarat. Nu solicita cheltuieli de judecata.
Instanta declara dezbaterile inchise, lasa cauza in pronuntare, dupa care, conform disp. art. 256 C.pr.civ., a trecut la deliberare..
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului declarat constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 2245/30.05.2011 Judecatoria Vaslui a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratul,.
A desfacut prin divort prin acord casatoria partilor incheiata la data de 13.05.1995, inregistrata la Primaria com. Tacuta, jud. Vaslui sub nr.
A dispus ca reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei de "F".
A incredintat paratului, spre crestere si educare, minora CA-M, nascuta la data de si obliga reclamanta sa plateasca paratului pensie de intretinere lunara in favoarea minorei in cuantum de 167 EUR sau contravaloarea in lei din ziua platii, incepand cu data de 30.05.2011 si pana la majorat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 13.05.1995 si din casatoria lor a rezultat minora.
Partile si-au exprimat vointa de a se desface casatoria prin acord. Intrucat in cauza erau intrunite conditiile prevazute de art. 37 al. 2 pct. a si art. 38 din Codul familiei, in temeiul art. 613 ind.1 Cod procedura civila a fost admisa cererea.
In temeiul art. 40 al. 3 Codul familiei s-a dispus ca reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei de "Florea".
In temeiul 42 din Codul familiei minora a fost incredintata spre crestere si educare paratului deoarece din relatarea martorului audiat la solicitarea paratului rezulta ca acesta se ocupa de ingrijirea ei de cand minora avea 3-4 ani, ii asigura toate cele necesare unei dezvoltari corespunzatoare, atat din punct de vedere material cat si moral. A mai relatat martorul ca minora are rezultate bune la scoala, aspect ce il cunostea de la invatatoarea minorei, si intre tata si fiica exista o puternica legatura de afectiune. Din referatul de ancheta sociala rezulta ca reclamantul este cunoscut in comunitate ca un om gospodar, nu a avut probleme cu vecinii sau cu autoritatile si se ocupa corespunzator de minora, ii asigura toate cele necesare, minora frecventeaza cursurile scolare si nu are absente. Aceste aspecte au fost confirmate si de martora SE, audiata la solicitarea reclamantei. Ambii martori au aratat faptul ca reclamanta este plecata din tara de aproximativ opt ani si a venit in tara doar de doua ori pe an. In aceste conditii, tinand cont si de dorinta minorei exprimata in camera de consiliu, instanta a considerat ca este in interesul minorei sa fie incredintata tatalui. Relatia dintre reclamanta si minora s-a racit de-a lungul timpului si faptul ca aceasta are si ea conditii materiale si morale pentru ingrijirea minorei nu este suficient pentru a-i fi incredintata minora, pentru a i se schimba acesteia radical conditiile de viata si pentru a fi despartita de persoana care in ultimii ani i-a asigurat echilibrul si un climat familial normal.
In temeiul art. 86 raportat la art. 94 din Codul familiei reclamanta a fost obligata la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea minorei in cuantum de 167 EUR, sau contravaloarea in lei din ziua platii, reprezentand 1 din venitul net obtinut de reclamanta, asa cum rezulta din ancheta sociala intocmita la domiciliul acesteia, de la data pronuntarii sentinte si pana la majorat, retinandu-se ca pana la aceasta data a contribuit la intretinerea minorei.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel CV. A solicitat apelanta admiterea apelului, casarea sentintei civile nr. 2245/30.05.2011, pronuntata de Judecatoria Vaslui si obligarea intimatului la suportarea cheltuielilor de judecata.
In motivare apelanta a aratat ca in mod gresit instan?a de fond a dispus incredintarea minorei, intimatului parat spre crestere si educare.
Considerentele care au stat la baza pronuntarii acestei hotarari sunt straine de materialul probatoriu administrat in cauza. Astfel, de?i instanta de fond a retinut faptul ca intre mama si fiica nu exista o legatura afectiva puternica, acest aspect nu constituie un criteriu singular, fata de care instanta apreciaza cu privire la incredin?area minorei.
Prin actiunea introductiva reclamanta apelanta a solicitat sa i se incredin?eze minora spre crestere si educare. De asemenea, aceasta a aratat imprejurarile in care a fost obligata sa plece la munca in strainatate, pe fondul gravelor probleme de natura financiara, care le afectau viata de familie. La momentul plecarii reclamantei la munca, in strainatate, intreaga familie se confrunta zi de zi cu neajunsuri materiale, fiind in imposibilitatea de a-i asigura minorei un trai decent. Pe fondul lipsei ofertelor de munca, in localitatea in care traia, reclamanta si-a asumat sacrificiul de a fi munci in strainatate, departe de fiica sa, asigurandu-i insa acesteia tot confortul material de care avea nevoie, precum si sprijinul moral prin legatura permanenta mentinuta cu fiica sa, intreaga perioada pana la divort.
De altfel, in ancheta sociala efectuata la domiciliul intimatului s-a confirmat faptul ca acesta a fost incapabil de a-si gasi un loc de munca, singurul venit stabil fiind asigurat de reclamanta, care trimitea lunar sume importante de bani pentru intre?inerea intimatului si a fiicei lor minore. Acest aspect a fost relatat si de martorul ARC audiat la propunerea paratului care a aratat faptul ca acesta, pentru a obtine venituri "mai vinde cate o caruta de lemne".
Este gresita concluzia instantei de fond, care a retinut faptul ca se impune incredin?area minorei spre crestere si educare paratului, intrucat acesta ii asigura toate cele necesare unei dezvoltari corespunzatoare din punct de vedere material si moral.
Este exclusiv meritul reclamantei ca minora are o vestimentatie corespunzatoare varstei, lucruri necesare la scoala si acasa, precum si o alimentatie corespunzatoare. In lipsa pachetelor cu haine, a diferitelor lucruri, a alimentelor si a sumelor importante de bani trimise cu regularitate de aceasta in tara, intimatul nu ar fi fost capabil, fara un loc de munca, doar din pretul obtinut prin vanzarea unei carute de lemne, sa-i asigure fiicei sale un trai decent si fara lipsuri.
Mai mult, unicul motiv pentru care intimatul a insistat sa-i fie incredin?ata minora spre crestere si educare este legat de aspecte materiale, intrucat nu ar mai primi niciun ban de la reclamanta si ar fi obligat sa achite pensie de intre?inere pentru minora. In ultima perioada a casatoriei, intimatul raporta chiar si derularea relatiei mama-fiica la bani, intrucat nu-i permitea reclamantei sa vada minora decat in schimbul unor sume de bani.
Intimatul nu indepline?te nici conditiile morale pentru a-i fi incredin?ata minora spre crestere si educare, intrucat o duce pe fiica sa la bar, intr-un mediu complet nefavorabil pentru dezvoltarea si educatia unui copil. Acest aspect a fost confirmat si de martora SE.
Comportamentul apelantei fata de minora, dupa plecarea in strainatate nu s-a schimbat, aceasta a trimis permanent in tara pachete cu haine, dulciuri si alte lucruri necesare minorei, precum si importante sume de bani, aspect mentionat si de martora SE. De asemenea, apelanta vorbea permanent la telefon cu minora si venea acasa, in concediu, imprejurare in care isi petrecea tot timpul disponibil in prezenta fiicei sale.
Concluzia instantei de fond referitoare la relatia mama-fiica s-a raportat la perioada imediat anterioara divortului, cand intimatul a intervenit agresiv in legatura afectiva dintre acestea si i-a interzis apelantei sa vada minora. De altfel, chiar in procesul-verbal de audiere a minorei, s-a consemnat faptul ca minora a fost mult mai atasata de mama, sentimentul sau de retinere fiind raportat la faptul ca reclamanta nu a ajuns acasa pe data de 20 ale lunii anterioare.
Minora se afla la o varsta cand este foarte usor influen?abila si nu constientizeaza faptul ca relatia cu mama sa nu consta in respectarea unei date la care trebuie sa ajunga acasa. Acestea au fost si motivele care au determinat audierea minorei in prezenta unui psiholog, aspect ignorat insa de instanta de fond.
Criteriul dupa care trebuie sa se calauzeasca instanta pentru a decide cu privire la incredin?area minorilor, nu este legat doar de aspecte afective sau materiale, ci de interesul acestuia. In determinarea interesului minorului, instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de factori printre care: posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala, varsta copilului, comportarea parintilor fata de copil, legaturile de afectiune stabilite intre copil si parinti.
Din materialul probatoriu administrat in cauza a rezultat in mod neindoielnic faptul ca apelanta este atasata de fiica sa, intrune?te toate conditiile morale si materiale pentru ca minora sa-i fie incredin?ata spre crestere si educare, aceasta fiind la varsta cand are nevoie de prezenta si implicarea mamei in viata sa. Intimatul a profitat de situatia creata, prin refuzul de a-i permite apelantei sa-si vada fiica si a influen?at-o pe minora, in ceea ce priveste comportamentul fata de mama.
Pentru aceste motive, solicita admiterea apelului, casarea sentintei civile nr. 2245/30.05.2011, pronuntata de Judecatoria Vaslui incredin?area minorei apelantei spre cre?tere si educare, obligarea intimatului la plata unei pensii de intretinere si la suportarea cheltuielilor de judecata.
In drept au fost invocate dispozi?iile art. 282 si urm. Cod procedura civila.
La termenul din data de 07.12.2011 apelanta prin aparator ales, cu prilejul concluziilor asupra fondului, a solicitat instantei ca in masura in care apreciaza ca nu se impune incredintarea minorei catre apelanta sa dispuna ca exercitarea autoritatii parintesti asupra minorei sa revina in comun ambilor soti, in temeiul dispozitiilor art. 397 noul cod civil si in plus instanta sa se pronunte cu privire la plata pensiei de intretinere pentru cei trei minori.
Analizand actele si lucrarile dosarului de afara Tribunalul retine urmatoarele
Apelanta a criticat solu?ia instan?ei de fond doar in ceea ce prive?te incredin?area minorei catre intimat si obligarea sa la plata pensiei de intre?inere.
Apelul este neintemeiat.
Tribunalul retine ca in ce priveste minora rezultata din casatorie, din analiza art.42 Cod fam., rezulta ca la incredintarea copilului minor instanta are in vedere interesul superior al copilului, acesta fiind un principiu fundamental care se regaseste si in dispozitiile Legii nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. In determinarea interesului superior al minorului se tine seama de o serie de factori cum ar fi: posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care minorul le poate gasi la unul dintre parinti, varsta copilului, comportarea parintilor fata de minor, sexul acestuia, starea de sanatate etc.
Cat priveste notiunea de interes al minorului, instanta urmeaza a avea in vedere, in primul rand prevederea legala potrivit careia parintii sunt obligati sa-l creasca ingrijind de sanatatea si dezvoltarea sa fizica, morala si intelectuala, tinandu-se seama si de posibilitatile fiecarui parinte de supraveghere si ingrijire a copilului, de comportarea parintilor inainte de desfacerea casatoriei, gradul de atasament si de interes pe care ei l-au manifestat fata de copil, legaturile afective care s-au stabilit intre parinti si copil.
Astfel, a?a cum corect a re?inut si instan?a de fond, din declara?ia martorului AR C rezulta ca intimatul CI sa ocupat singur de ingrijirea minorei inca de cand acesta avea varsta de 3 sau 4 ani. Martorul a relatat ca minora este bine ingrijita, ca aceasta frecventeaza cu regularitate cursurile scolii si ca intre minora si tatal sau exista o profunda legatura de ata?ament. Martorul a mai aratat ca intimatul are toate cele necesare pentru ingrijirea minorei ca realizeaza ocazional venituri. Declara?ia martorului se coroboreaza sub acest aspect si cu concluziile referatului de ancheta sociala care eviden?iaza faptul ca intimatul are animale in gospodarie si realizeaza venituri din muncile agricole. Celelalte aspecte relatate de martor se coroboreaza si cu declara?ia martorului SE care a arata ca de aproximativ 8 ani intimatul este cel care se ocupa de ingrijirea minorei, ca minora este ata?ata de tatal sau. A aratat martorul ca minora este bine ingrijita si ca intimatul este cunoscut in comunitate ca un om cinstit.
Conform referatului de ancheta sociala intocmit in cauza minora locuie?te in prezent cu tatal sau, are condi?ii bune de locuit , minora este bine ingrijita, frecventeaza cu regularitate cursurile scolii iar intimatul este cunoscut in comunitate ca un bun gospodar.
Concluziile referatului de ancheta sociala coroborate cu declara?iile celor doi martori dar si cu dorin?a exprimata de minora cu ocazia audierii sale de a ramane alaturi de tatal sau conduc la concluzia ca este in interesul minorei sa fie incredin?ata intimatului, astfel cum corect a re?inut si instan?a de fond.
Sus?inerile apelantei in sensul ca intimatul nu indepline?te condi?iile morale pentru ca minora sa ii fie incredin?ata acestuia spre cre?tere si educare intrucat consuma bauturi alcoolice si o duce pe minora in baruri nu poate fi primita nefiind dovedita prin probele administrate in cauza.
Astfel, martorul SE audiat chiar la solicitarea apelantei a aratat ca intimatul consuma bauturi alcoolice doar la sarbatori, ca nu este o persoana agresiva. Afirma?ia ca minora ar fi dusa de intimat deseori in baruri nu a fost in nici un fel dovedita.
Nu este de neglijat nici faptul ca din probele administrate rezulta neindoielnic faptul ca apelanta care locuie?te in prezent in Spania nu are inten?ia sa revina in tara, martora S E aratand ca apelanta a venit in Romania pe parcursul solu?ionarii procesului insa a revenit in strainatate.
Or din niciuna din probele administrate in cauza nu rezulta ca apelanta sa fi facut macar un minim de demers pentru a asigurarea integrarea minorei in colectivitate in Spania, acolo unde apelanta locuie?te in prezent, in asa fel incat minora sa poata urma in continuare cursurile scolii.
In consecin?a Tribunalul apreciaza ca in mod corecta a apreciat instan?a de fond ca in cauza se impune ca minora sa fie incredin?ata spre cre?tere si educare intimatului C I., fiind in interesul minorei ca ea sa fie incredintata spre crestere si educare tatalui acesta fiind in masura sa ii asigure o supraveghere si ingrijire adecvata, prezentand garantiile morale si materiale pentru a-i asigura o buna crestere si educare.
Un alt motiv de apel vizeaza obligarea apelantei la plata pensiei de intre?inere.
In ceea ce priveste relatiile patrimoniale dintre minora si mama sa, faptul incredintarii minorei catre tata, chiar daca acesta ar avea mijloace suficiente de trai, nu scuteste celalalt parinte de a contribui la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala, ambii parinti avand aceleasi drepturi si obligatii fata de copiii lor.
Intrucat legea prezuma starea de nevoie a minorului (art.83 Cod fam) si avand in vedere relatiile privind venitule realizate de apelanta astfel cum sunt eviden?iate in cuprinsul anchetei sociale efectuate in cauza, corect a apreciat instanta de fond raportat la art.42 al.3 si art.86 C.fam., ca se inpune obligarea apelantei la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea minorei stabilita in conformitate cu dispozitiile art.94 alin.3 C.fam, pana la 1/4 din acest venit intr-un cuantum lunar de 167 euro.
Sus?inerile apelantei in sensul ca in prezent nu realizeaza decat venituri in cuantum de 150 euro nu au fost in niciun fel dovedite.
In consecin?a si acest motiv de apel este nefondat.
In ceea ce priveste solicitarea aparatorului apelantei cu privire la aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 397 din Noul Cod civil, tribunalul apreciaza ca nu poate fi primita.
Astfel, potrivit art. 397 Noul Cod civil, dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.
Conform art. 400 alin. 1 Noul Cod civil in lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic, iar potrivit art. 402 alin. 1 N.C.c. instanta de tutela, prin hotararea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Este adevarat ca aceste dispozitii legale au intrat in vigoare, conform Legii nr. 71/2011, la data de 01.10.2011, in cursul judecarii cauzei in apel.
In acelasi timp insa, Legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil contine dispozitii tranzitorii, in sensul ca la art. 223 se prevede expres ca daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele si cererile in materie civila sau comerciala in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil se solutioneaza de catre instantele legal investite, in conformitate cu dispozitiile legale, materiale si procedurale in vigoare la data cand acestea au fost pornite.
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca nu este suficient ca in Legea 71/2011 sa existe dispozitii speciale din care sa rezulte ca anumite norme din Noul cod civil sunt de imediata aplicare pentru ca acestea sa se aplice si proceselor declansate inainte de intrarea in vigoare a noului Cod civil, ci, o eventuala derogare de la art. 223 din Legea nr. 71/201 ar presupune o dispozitie speciala care sa prevada expres ca noua reglementare se aplica si proceselor in curs de solutionare.
Ori, Legea nr. 71/2011 nu contine dispozitii derogatorii de la aceasta regula generala, singura referire fiind facuta prin art. 46, care prevede ca dispozitiile hotararilor judecatoresti privitoare la relatiile personale si patrimoniale dintre copii si parintii lor divortati inainte de intrarea in vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispozitiilor art. 403 din Codul civil. Aceste dispozitii nu deroga insa de la regula stabilita prin art. 223 din legea nr. 71/2011, ci au in vedere cererile formulate ulterior intrarii in vigoare a noului Cod civil prin care se tinde la modificarea masurilor luate cu privire la minor prin hotarari judecatoresti ramase irevocabile inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod civil.
In masura in care legiuitorul ar fi inteles ca dispozitiilor art. 397 sa se aplice si proceselor in curs de solutionare la momentul intrarii in vigoare a Noului Cod civil, ar fi prevazut acest lucru in mod expres, astfel cum a facut-o in materia divortului de exemplu, prin dispozitiile art. 42 din Legea nr. 71/2011 - articol care prevede ca in cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii in vigoare a Codului civil din 2009 instanta de judecata poate sa dispuna divortul in temeiul prevederilor art. 373 lit. b si art. 379 alin. 1 Cod civil chiar daca retine culpa exclusiva a reclamantului in masura in care motivele de divort subzista si dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil.
Mai mult decat atat, in fata primei instante atat apelanta cat si intimatul au solicitat incredintarea minorei spre crestere si educare, iar prin concluziile formulate la termenul din data de 07.12.2011 apelanta a solicitat instantei ca exercitarea autoritatii parintesti sa se faca in comun. Prin asemenea solicitare se schimba practic obiectul cererii de chemare in judecata; ori, potrivit dispozitiilor art. 294 alin. 1 C.pr.civ., in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata.
Fata de toate aceste considerente Tribunalul Va respinge apelul declarat de CV impotriva sentintei civile nr. 2245 din 30.05.2011 a Judecatoriei Vaslui pe care o va pastra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de CV impotriva sentintei civile nr. 2245 din 30.05.2011 a Judecatoriei Vaslui pe care o pastreaza.
Definitiva
Cu drept de recurs in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 7 decembrie 2011.