Dosar nr. 2581/333/2008 R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
DECIZIE Nr. 1007/R
Sedinta publica de la 29 Iunie 2009
Instanta constituita din:
PRESEDINTE DANIELA MIHAELA MANOLE
Judecator ADINA ALEXANDRU
Judecator DIANA ELENA SIRGHI
Grefier MONA-LISA MIHAELA FILIP
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de catre recurentul S. A. D. si pe intimat I.P.J VASLUI, impotriva sentintei civile nr.145 din 16 ianuarie 2009 pronuntata de Judecatoria Vaslui , avand ca obiect-plangere contraventionala.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita.
Dezbaterile in prezenta cauza au avut loc in sedinta publica de la 15 iunie 2009, consemnandu-se in incheierea din acea zi ce face parte integranta din prezenta decizie, cand pentru ca aparatorul recurentului sa depuna concluzii scrise, s-a amanat pronuntarea cauzei pentru astazi, 22 iunie 2009.
Ulterior deliberarii;
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de fata;
Prin sentinta civila nr.145 din 16 ianuarie 2009 Judecatoria Vaslui a dispus respingerea plangerii formulata de petentul S.A.D. in contradictoriu cu agentul constatator IPJ Vaslui .
S-a mentinut procesul verbal seria PCA nr.3397307 incheiat la data de 28.02.2008 de agentii constatatori.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
Fata de motivele de nulitate invocate de petent prin concluziile scrise depuse la dosar, desi nu au fost indicate prin plangerea contraventionala si petentul nu si-a precizat actiunea ulterior sub acest aspect, instanta le-a analizat intrucat, conform art. 34 OG 2/2001, legalitatea procesului verbal se analizeaza din oficiu.
In fapt, la data de 28.02.2008, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 450 lei si avertisment, si s-a dispus retinerea permisului de conducere in vederea aplicarii sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce, pentru savarsirea contraventiilor incriminate prin art. 102 alin. 3 lit. e si 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.
Pentru aplicarea acestor sanctiuni, s-a retinut in sarcina petentului ca la data de 28.02.2008 ora 15,41, pe DN 24 in localitatea Moara Domneasca, a condus autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare nr.xxx, cu viteza de 103 km/h stabilita cu aparatul radar montat pe auto B 07 JNX seria PYT 672000174 si inregistrat pe caseta 561. De asemenea nu are asupra sa permisul de conducere si tichetul de asigurare RCA.
Procesul verbal a fost intocmit in prezenta petentului care l-a semnat cu urmatoarele mentiuni: voi face contestatie.
In drept, conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep. "Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: e) depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic".
Potrivit art. 49 alin. 1 din acelasi act normativ limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h.
Conform art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice rep., constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep. privind circulatia pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 “constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni urmatoarele fapte savarsite de persoane fizice: 18. nerespectarea obligatiei conducatorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevazute la art. 35 alin. (2").
In art. 35 alin. 2 din acelasi act normativ se prevede ca "Participantii la trafic sunt obligati ca, la cererea politistului rutier, sa inmaneze acestuia documentul de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare ori de inregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevazute de lege".
Respectand dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 si implicit principiul preeminentei dreptului, instanta a examinat mai intai legalitatea procesului-verbal si ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalitatii, instanta a retinut procesul verbal de contraventie a fost intocmit in mod legal, agentul constatator consemnand toate elementele indicate de dispozitiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absoluta expresa a actului.
Referitor la faptul ca in procesul verbal nu s-au indicat limitele minime si maxime ale amenzii contraventionale prevazute de lege, instanta a apreciat ca acest motiv de nulitate era neintemeiat si l-a respins ca atare pentru urmatoarele motive:
Situatiile in care nerespectarea anumitor cerinte atrage intotdeauna nulitatea actului intocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din OG 2/2001. In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le intruneasca un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sa nu poata fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acelui act.( Decizia nr. XXII/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite )
Din analiza procesului verbal contestat reiesea ca, desi agentul constatator nu a indicat limitele amenzii prevazute de textul de incriminare, acest fapt nu a prejudiciat in nici un fel pe petent intrucat s-a mentionat posibilitatea ca petentul sa plateasca jumatate din minimul prevazut de lege in 48 de ore si s-a indicat acest cuantum. Cat despre faptul ca acest aspect ar pune instanta in imposibilitatea de a verifica daca s-a facut o corecta individualizare a sanctiunii aplicate, instanta retine ca aceasta sustinere este neintemeiata din moment ce limitele sanctiunii sunt prevazute in norma de incriminare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanta l-a examinat din perspectiva Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constitutia Romaniei, textul conventiei si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului sunt incorporate in dreptul intern, avand in acelasi timp o forta juridica superioara legilor in materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizand criteriile stabilite pe cale jurisprudentiala de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, Anghel vs Romania), instanta a constatat ca domeniul contraventional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrand in sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, in latura sa penala.
Instanta, retinand aplicabilitatea in speta a dispozitiile art.6 paragraf 1 CEDO, in mod evident a fost tinuta si de prevederile paragrafului 2 si 3 ale aceluiasi articol, care instituie garantii procedurale specifice in domeniul penal.
Printre aceste garantii se numara si cea referitoare la obligativitatea respectarii prezumtiei de nevinovatie.
Aceasta prezumtie priveste atat atitudinea organelor judiciare fata de savarsirea cauzei cat si sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanta a retinut ca, in genere, fiind intocmit de un agent al statului aflat in exercitiul functiunii, trebuia sa i se recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii starii de fapt.
In acest sens era de remarcat ca in jurisprudenta Curtii s-a retinut in mod constant ca prezumtiile nu sunt in principiu contrare Conventiei.
Astfel, in Hotararea pronuntata in cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a retinut ca prezumtiile sunt permise de Conventie dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile tinand seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apararii (paragr. 28).
Prin urmare, prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumtia de veridicitate nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal desi din probele administrate de "acuzare" instanta nu poate fi convinsa de vinovatia "acuzatului", dincolo de orice indoiala rezonabila.
In cauza de fata, aspectele retinute de agentul constatator in sarcina petentului, respectiv faptul ca acesta ar fi circulat cu viteza de 103 km/h in localitate, a fost confirmat prin inscrisurile depuse la dosar de intimat, respectiv plansele fotografice efectuate cu aparatul radar.
Petentul a contestat valoarea probatorie a acestor inscrisuri pe motiv ca in unele dintre fotografii nu se distingea in mod clar numarul de inmatriculare si nu se putea stabili daca fotografiile au fost efectuate pe raza localitatii sau in afara acesteia.
Instanta a apreciat ca aceste sustineri erau neintemeiate. Chiar daca nu in fiecare fotografie se putea distinge numarul de inmatriculare al autovehiculului sau locul in care s-a efectuat fotografia, analiza coroborata a acestor inscrisuri dovedeau situatia de fapt retinuta de agentul constatator.
Astfel, din coroborarea planselor foto 1 si 3 (filele 7 si 8) reiesea ca petentul a fost surprins de aparatul radar pe raza localitatii, inainte ca acesta sa depaseasca indicatorul de iesire din localitate. Imprejurarea ca autovehiculul fotografiat era cel condus de petent a fost dovedita prin coroborarea acestor fotografii cu plansa foto nr. 4 in care numarul de inmatriculare al autovehiculului este clar. Coroborarea planselor fotografice era justificata de momentul efectuarii acestora, respectiv 15:41.50 (plansa 1), 15:41:57 (plansa 2) si 15:42:00 (plansa 4).
Referitor la marja de eroare de +/- 4% de care vorbea petentul, instanta a retinut ca aceasta este unanim acceptata iar existenta sa nu putea conduce la concluzia ca vinovatia petentului nu a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila. Instanta a apreciat ca aceasta marja de eroare nu putea constitui indoiala rezonabila mai ales in situatia in care viteza legala a fost depasita cu peste 50 de km/h.
Cu privire la cea de a II a contraventie retinuta in sarcina petentului, instanta a apreciat ca, fiind vorba de fapte omisive (petentul nu ar fi avut asupra sa permisul de conducere si polita de asigurare RCA), sarcina probei ii revenea. In acest caz, in procesul verbal s-au consemnat constatarile personale ale agentului constatator (constatari ex proprii sensibus) si, potrivit regulilor probatiunii, in cazul unui fapt negativ, sarcina probei este rasturnata, contradovada constituind-o faptul pozitiv contrar. Petentul insa nu a facut aceasta dovada.
Apreciind, in temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, sanctiunea aplicata petentului, instanta a considerat ca sanctiunea amenzii in cuantum de 450 lei, avertismentul si retinerea permisului de conducere in vederea suspendarii dreptului de a conduce pe 90 de zile, aplicate in limitele legale, sunt proportionale cu gradul de pericol al faptelor savarsite, dat fiind ca este de notorietate ca principala cauza a accidentelor rutiere o constituie depasirea vitezei legale, fapta fiind cu atat mai grava cu cat este savarsita pe raza localitatii, unde pot aparea situatii neprevazute, care reclama timpi scurti de reactie si o viteza adaptata sectorului de drum.
Pentru aceste considerente, instanta a respins plangerea contraventionala dedusa judecatii in acest dosar, ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele considerente:
Nu a condus autoturismul prin localitate cu o viteza de peste 100 km/h. Aceasta viteza nu era cea legala, dar nu a depasit 100km/h iar in momentul in care a circulat cu aceasta viteza nu se afla pe raza localitatii Moara Domneasca. Faptul ca nu circula in localitate il poate demonstra cu reinterpretarea planselor foto depuse la dosar de IPJ Vaslui.
Instanta de fond a trecut cu mare usurinta peste normele NML 021/2005 care prevad ca in cazul in care cinometrul se afla in deplasare, marja de eroare a aparatului este de +/- 4 km/h. Ori conform luarii in calcul a acestei marje, intentia sa nu era sa coboare viteza sub 50km/h, asa cum eronat a retinut instanta de fond, ci doar sa demonstreze faptul ca circula cu o viteza de sub 100km/h.
Cu privire la cea de-a doua contraventie, IPJ Vaslui nu a facut dovada cu probe a sustinerilor sale ca nu ar fi avut permisul de conducere si polita RCA asupra sa, iar sarcina probei revine agentului constatator.
Procesul verbal nu a fost completat cu respectarea stricta a dispozitiilor de legalitate prevazute de OG nr. 2/2001.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs, instanta de control judiciar a constatat ca recursul este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
In mod corect instanta de fond a respins plangerea contraventionala formulata de petent care nu a facut dovada celor sustinute in plangere.
Prin motivele de recurs, recurentul formuleaza cereri noi, invocand aspecte care nu au fost avute in vedere de instanta de fond la solutionarea plangerii contraventionale, ceea ce contravine dispozitiilor art. 316 raportat la art. 294 C. proc. Civ. Astfel, la fondul cauzei petentul nu a invocat aspecte care lipsesc din procesul verbal si care ar atrage nulitatea acestuia.
In ceea ce priveste viteza cu care acesta a circulat in localitate, aceasta a fost peste 100 km/h, respectiv 103 km/h asa cum a retinut instanta de fond. Agentul constatator a facut dovezi in acest sens constand in plansele foto. Petentul nu a facut o dovada contrarie a celor retinute de agentul constatator, iar acea marja de eroare poate fi retinuta si in detrimentul recurentului, mergand si in sensul +4 km/h, corect retinand instanta de fond ca aceasta marja de eroare nu poate constitui indoiala rezonabila.
In ceea ce priveste cea dea doua contraventie, instanta de fond a aratat ca sarcina probei revenea petentului in conditiile in care este vorba de fapte omisive, agentul constatator neputand face dovada unui fapt negativ.
Fata de cele aratate, de dispozitiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. si avand in vedere ca, in cauza, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevazute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publica, instanta de control judiciar va respinge recursul, urmand sa mentina hotararea instantei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul SAD... impotriva sentintei civile nr.145 /16.01.2009 a Judecatoriei Vaslui pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica , azi, 29 Iunie 2009.