Dosar nr.2235/327/2008
R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILA NR.193
Sedinta publica din data de 05 martie 2009
Asupra recursului civil de fata;
Prin cererea adresata acestei instante, inregistrata la nr. 2235/327/13 mai 2008 reclamantii (...), (...), (...) si (...) au chemat in judecata pe paratul (...) pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna partajul averii succesorale privind bunurile ramase de pe urma defunctului (...).
La data de 12 iunie 2008, paratul (...) a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor motivat de faptul ca acestia nu au acceptat succesiune in termenul prevazut de lege.
Prin sentinta civila nr.3553/17 noiembrie 2008 Judecatoria Tulcea a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active ca nefondata.
A respins cererea formulata de reclamantii , ca nefondata.
In temeiul art. 274 c.pr.civ. au fost obligati reclamantii la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecata catre parat.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active instanta a constatat ca aceasta este nefondata, problema acceptarii sau nu a succesiunii in termen fiind o problema de fond si nu de calitate procesuala activa.
Analizand fondul cauzei instanta a retinut ca la data de 17 februarie 1980 a decedat numitul (...), tatal partilor, iar la data de 14 martie 1989 a decedat si numita (...), mama partilor.
Dupa data decesului numitei (...) in imobilul in care au locuit cei doi batrani a ramas paratul (...), care, dupa anul 1990, mai precis in anul 1994 a fost singurul care a formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au apartinut parintilor sai, obtinand titlurile de proprietate pentru suprafetele de 1393 mp si 1672 mp terenuri situate in intravilanul satului (...), jud. Tulcea. De asemenea, paratul a extins si modernizat unul din corpurile de cladire aflate pe terenul de 1393 mp, casa batraneasca fiind demolata, iar in locul ei edificandu-se de catre parat un garaj (imprejurari relatate de martorii audiati in cauza).
Reclamantii in schimb nu au efectuat niciun act de acceptare tacita a succesiunii (in conditiile in care acte de acceptare expresa a succesiunii nu s-au efectuat). Au incercat reclamantii sa dovedeasca faptul ca au efectuat reparatii la casa batraneasca si la gard, ca au mai venit in vizita la respectivul imobil si ca au achitat impozitul pentru cladire.
De asemenea s-a incercat a se dovedi ca reclamantii au discutat cu paratul despre formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri, insa din inscrisurile aflate la dosar rezulta ca singurul care a formulat astfel de cereri este paratul, care de altfel a si obtinut titluri de proprietate.
Instanta a aratat insa ca reparatiile efectuate la imobil reprezinta acte de conservare care nu constituie acte de acceptare a succesiunii. La fel si vizitele efectuate nu pot constitui acte de acceptare a mostenirii. In ce priveste plata impozitelor, pe de o parte nu s-a facut dovada unor astfel de plati, iar pe de alta parte nici acestea nu constituie acte de dispozitie care sa exprime manifestarea de vointa a reclamantilor in sensul acceptarii mostenirii. Dimpotriva, paratul a efectuat inclusiv acte de dispozitie cu privire la bunurile respective, instrainand o parte din ele, a demolat casa batraneasca si a efectuat alte lucrari de modernizare, acte din care rezulta cert pe de o parte acceptarea mostenirii, iar pe de alta parte comportamentul ca un proprietar exclusiv al bunurilor respective.
Potrivit art. 700 c.civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii.
In cauza de fata dreptul termenul de 6 luni a inceput sa curga la data de 17 februarie 1980 pentru mostenire lui (...) si de la data de 14 martie 1989 pentru (...), iar din probele administrate in cauza nu rezulta, asa cum am mai aratat nici un act de acceptare a mostenirii facut de reclamanti.
Prin neacceptarea succesiunii in termenul prevazut de lege reclamantii au devenit straini de succesiune.
Impotriva acestei sentinte civile, in termen legal, au formulat recurs reclamantii (...), (...), (...) si (...), criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala.
Arata in esenta recurentii ca, in mod gresit instanta de fond a retinut ca nu au acceptat succesiunea ramasa de pe urma parintilor lor in termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Sustin ca instanta de fond nu a realizat o corecta apreciere a probelor administrate in cauza si a normelor legale in materie.
Examinand hotararea atacata, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, se retine ca recursul este neintemeiat.
Din actele si lucrarile dosarului se retine ca instanta de fond a realizat o corecta apreciere a probelor administrate in cauza si de asemenea, a realizat o aplicare corecta a legii in materie.
Din probele administrate in cauza, a rezultat ca dupa data decesului numitei (...), mama partilor, in imobilul in care au locuit parintii partilor a ramas intimatul parat (...) care, dupa anul 1990 a fost singurul care a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au apartinut parintilor, obtinand titlurile de proprietate pentru aceste terenuri in suprafata de 1393 mp. si 1672 mp., situate in intravilanul satului (...) jud.Tulcea. Tot el a fost cel care a extins si modernizat unul din corpurile de cladire aflat pe terenul de l393 mp., casa batraneasca fiind demolata si in locul ei edificandu-se un garaj de catre intimat.
Recurentii nu au efectuat nici un act de acceptare tacita a succesiunii, in conditiile in care acte de acceptare expresa nu s-au efectuat.
In mod corect a retinut instanta de fond ca, reparatiile efectuate la imobil de catre recurenti reprezinta acte de conservare si nu de acceptare a succesiunii, la fel si vizitele efectuate.
Totodata, din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca singurul care a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri a fost intimatul.
In ce priveste plata impozitelor, pe de o parte nu a fost dovedita, iar pe de alta parte nu constituie acte de dispozitie care sa exprime manifestarea de vointa in sensul acceptarii mostenirii.
Intimatul parat a fost cel care a efectuat acte de dispozitie cu privire la bunuri, instrainand o parte din ele, demoland casa batraneasca si efectuand lucrari de modernizare, acte din care rezulta cert acceptarea mostenirii si comportamentul ca un proprietar exclusiv al bunurilor.
Se mai retine si faptul ca, conform art.700 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie intr-un termen de 6 luni calculat de la deschiderea succesiunii care a inceput sa curga de la 17.02.1080 pentru (...) si de la 14.03.1989 pentru (...), iar din probele administrate nu rezulta nici un act de acceptarea mostenirii facut de catre recurentii reclamanti care, prin neacceptarea succesiunii in termenul prevazut de lege au devenit astfel straini de succesiune.
Pentru aceste considerente, hotararea instantei de fond fiind temeinica si legala, urmeaza a respinge recursul ca nefondat.
In temeiul art.274 C.procciv. recurentii vor fi obligati la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimatul (...).
1 1