Clauze abuzive in contractul de leasing

Contestatorul TPM a solicitat in contradictoriu cu intimatul SC I L R SA anularea tuturor formelor de executare emise in temeiul contractului incheiat intre parti privind autoturismul achizitionat in sistem de leasing financiar de contestator.
A invocat contestatorul lipsa dovezilor privind exigibilitatea sumelor pretinse si a modului de calcul, sustinand necesitatea lamuririi titlului executoriu sub aspectul sumei datorate.
Prin intampinare, intimatul a cerut respingerea contestatiei, aparandu-se in sensul ca, in ceea ce priveste contractul dintre parti, acesta este titlu executoriu in baza art. 8 din OGR nr. 51/1997 privind leasing-ul si a fost pus in executare intrucat utilizatorul nu a achitat la timp ratele scadente, motiv pentru care contractul a fost reziliat. In aceste conditii, considera intimatul ca sunt incidente disp. art. 13 din contractul incheiat, conform cu care, finantatorul are dreptul sa calculeze toate creantele ce decurg din leasing, inclusiv valoarea insumata a tuturor ratelor neplatite, a primelor de asigurare CASCO, RCA pana la radierea bunului de pe numele finantatorului, a valorii reziduale a bunului, a tuturor cheltuielilor ocazionate de incetarea inainte de termen a contractului.
Prin sentinta civila nr. 1494/31.05.2013, Judecatoria Zimnicea a admis contestatia si a dispus anularea tuturor actelor de executare emise in dosarul de executare intocmit de BEJ ZS.
A retinut ca din concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza de un expert autorizat, rezulta ca debitorul contestator datoreaza finantatorului-intimat suma de 17.573,62 lei a ca urmare a neindeplinirii obligatiilor contractuale iar executarea s-a inceput pentru recuperarea unui debit al carui cuantum nu a fost stabilit conform legii, nefiind respectate conditia impusa de disp. art. 379 alin. 1 Cod Procedura Civila privind caracterul cert al creantei pentru a se putea incepe executarea silita.
Sentinta a fost criticata de intimatul SCI L pe motivul ca desi a retinut un debit de 17.573,62 lei in sarcina contestatorului, instanta a anulat toate formele de executare, fara a le mentine macar pentru a ceasta suma.
Prin decizia civila sus citata, tribunalul a admis recursul si a modificat, in tot, sentinta atacata in sensul ca a admis in parte contestatia la executare, mentinand formele de executare exclusiv pentru suma de 17.573,62 lei reprezentand debit principal si pentru penalitatile de intarziere la acest debit, calculate de la rezilierea contractului dintre parti si pana la data cererii de executare silita, conform contractului.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca in raport de disp. art. 15 din OGR 51/1997, nu exista o obligatie a utilizatorului decurgand din lege de a plati pe langa sumele precizate de dispozitiile legale citate si toate celelalte rate de leasing ramase de achitat, precum si valoarea reziduala, plata ratelor ce ar fi datorate in continuare dupa reziliere, precum si a valorii reziduale reprezentand in fapt o sarcina evident excesiva impusa utilizatorului, ajungandu-se la situatia in care este mai profitabil pentru finantator sa nu fie executat contractul decat sa fie executat, intrucat ar obtine pe langa bunurile contractate si ratele de leasing si valoarea reziduala.
S-a mai retinut ca, din raportul de expertiza intocmit, rezulta un debit cert, astfel ca in mod legal formele de executare au fost anulate