Revendicare imobiliara. Granituire. Decizie nr. 356R din data de 19.05.2010
pronunțată de Tribunalul Teleorman

Prin sentinta civila nr. 4231 din 20.12.2004, Judecatoria A. a admis actiunea formulata de reclamantii G. E. si G E impotriva paratilor P Gh. si P L.
A obligat pe parati sa lase reclamantilor in deplina proprietate si pasnica folosinta suprafata de 59,66 mp. si a stabilit hotarul despartitor dintre proprietatile partilor pe aliniamentul 102 - 107, din schita anexa la raportul de expertiza.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in esenta ca, prin contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 4501 din 25.03.1993, partile au dobandit suprafata de 800 mp., parte din totalul de 2876 mp. situata in Alexandria.
In ceea ce priveste inscrisul sub semnatura privata prin care acestia au cumparat suprafata de 15 mp. amplasata langa cea de 800 mp. a retinut ca, lipsa formei autentice nu face dovada dreptului de proprietate.
De asemenea, a retinut ca reclamantii au dobandit prin contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1470 din 8.05.2002, imobilul casa si teren in suprafata de 1929,88 mp. situat in Alexandria, care se invecineaza la Est pe distanta de 88,97 mp. cu proprietatea paratilor.
Fata de probele administrate a constatat ca paratii ocupa fara drept suprafata de 59,66 mp. proprietatea reclamantilor, respectiv ca, hotarul despartitor este amplasat pe aliniamentul 102 - 107 din schita anexa la raport.
Prin sentinta civila nr. 1390 din 9.09.2006, Judecatoria A. a respins ca nefondata cerere de revizuire formulata de revizuientii P Gh. si P L impotriva sentintei civile nr. 4231 din 20.12.2004.
Prin Decizia civila nr. 44 R din 12.01.2007, tribunalul a admis recursul declarat de revizuentii P Gh. si P L impotriva sentintei civile nr. 1390 din 9.09.2006, pe care a casato si in fond a admis cererea de revizuire formulata de revizuentii P Gh. si P L impotriva sentintei civile nr. 4231 din 20.02.2004, a anulat sentinta civila nr. 4231 din 20.02.2004 si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante in vederea solutionarii fondului, tinandu-se seama de actul nou depus la dosar privind dreptul de proprietate asupra terenului intravilan in suprafata de 15 mp. situat in Alexandria.
Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut ca in mod gresit s-a respins cererea de revizuire intrucat sentinta civila nr. 490 din 22.03.2005 a Judecatoriei A. prin care s-a constatat ca vanzarea - cumpararea suprafetei de 15 mp., indeplineste conditiile prevazute de art. 322 pct. 5 Teza I Cod procedura civila.
Dupa casarea sentintei cu trimitere spre rejudecare pricina a fost inregistrata la Judecatoria A. sub nr. 2023.1/740/13 februarie 2007.
Prin actiunea civila inregistrata sub numarul 3068/740/6.07.2006 a Judecatoriei Alexandria, reclamantii Pana Gheorghe si Pana Luminita au chemat in judecata pe paratii G E si G E solicitand instantei obligarea paratilor sa le lase in deplina proprietate suprafata de 15 mp., teren ocupat abuziv precum si stabilirea hotarului despartitor dintre proprietatile partilor.
Au motivat in esenta reclamantii P Gh. si P L ca sunt proprietarii suprafetelor de 800 mp. teren intravilan, respectiv 15 mp. cum s-a stabilit prin sentinta civila nr. 490 din 22.03.2005.
Au aratat ca paratii G E si G E ocupa fara drept suprafata de 15 mp. teren iar hotarul a fost amplasat fara sa se tina cont de faptul ca sunt proprietarii suprafetei de 15 mp.
Prin incheierea din data de 15.03.2007 Judecatoria A. a dispus conexarea dosarului nr. 3068/740/2006 la dosarul nr. 2023.1/740/2007.
Prin sentinta civila nr. 956 din 16 mai 2007, pronuntata in dosarul nr. 2023.1/740/2006, Judecatoria A. a respins ca nefondata actiunea avand ca obiect revendicare si granituire.
De asemenea, a respins ca nefondata cererea de revizuire formulata de revizuientii P Gh. si P L.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca reclamantii P Gh. si P L nu au facut dovada ca paratii au ocupat suprafata de 15 mp. asa incat si capatul de cerere privind stabilirea liniei de hotar este nefondat.
Impotriva acestei sentinte in termen legal au declarat recurs recurentii P Gh. si P L, acestia criticand sentinta ca fiind nelegala si netemeinica.
Prin decizia civila nr. 989/R din 2 noiembrie 2007, tribunalul - Sectia Civila, a admis recursul declarat de revizuientii P Gh si P L in contradictoriu cu intimatii G E si G E impotriva sentintei civile nr. 956 din 16 mai 2007 a Judecatorie A, a casat aceasta sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
A retinut in esenta ca, prin decizia civila nr. 44/R/2007 s-a dispus rejudecarea actiunii reformulata de G E si G E (dosar nr. 1923/2003), avand ca obiect revendicare si granituire, dispozitia instantei de recurs fiind aceea de a se avea in vedere si actul de proprietate - sentinta civila nr. 490/2005, prin care s-a constatat ca P Gh a dobandit suprafata de 15 mp. teren intravilan.
Or, din dispozitivul sentintei recurate nu rezulta asupra carei actiuni s-a pronuntat prima instanta iar din considerente nu reiese ca aceasta a analizat ambele actiuni: atat cea formulata de G E si G E cat si cea formulata de P Gh si P L (dosar 3068/740/2007, conexat la dosar nr. 2023.1/740/2006).
De asemenea, s-ar fi impus administrarea probei cu expertiza tehnico-judiciara care este esential in solutionarea actiunii in revendicare si granituire, prima instanta procedand la decaderea partilor din proba cu expertiza tehnico-judiciara in conditiile in care recurentii P Gh si P L nu au fost prezenti la termenul in care s-au fixat onorariile de experti iar la termenul ce a urmat judecata s-a facut atat in lipsa lor cat si a aparatorului acestora.
Rejudecand, prin sentinta civila nr. 2750 din 23.12.2009, Judecatoria A a admis in parte actiunea civile ce are ca obiect revendicare imobiliara si a stabilit hotarul despartitor dintre proprietatile partilor intre punctele 2,9 din anexa 2 la raportul de expertiza intocmit de A I.
A respins ca nefondat capatul de cerere privind revendicarea imobiliara.
A compensat cheltuielile de judecata.
Pentru a hotari astfel instanta a retinut ca in anul 1993, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 4501 din 25.03.1993, paratii P Gh si P L au dobandit in proprietate de la numita D G V un imobil teren in suprafata de 800 mp. parte din suprafata de 2876 mp. situata in Alexandria.
Prin inscrisul sub semnatura privata incheiat la 24.10.1997, paratii au cumparat de la numita T F mostenitoarea numitei D G V o suprafata de 15 mp. teren situat la aceeasi adresa , teren ce se afla amplasat langa cei 800 mp. cumparati prin contractul de vanzare - cumparare nr. 4501/1993, inscrisul nu indeplineste conditiile cerute de lege pentru incheierea sa valabila, si anume lipseste forma solemna la intocmirea actului dat fiindca obiectul vanzarii il constituie un teren iar prin sentinta civila nr. 647 din 27 februarie 2003 a Judecatoriei A, definitiva instanta a respins ca inadmisibila cererea in constatare formulata de paratul P Gh impotriva vanzatoarei T F.
In anul 2002 reclamantii G E si G E au cumparat conform contractului autentificat prin incheierea nr. 1470 din 8.05.2002, de la numita V I M un imobil locuinta si teren in suprafata de 1929,88 mp. valoare rezultata din masuratori ce se invecineaza la Est pe distanta de 88,97 m. cu proprietatea paratilor si care se situeaza in Alexandria.
Din contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 450 din 25.03.1993, instanta a retinut ca reclamantii au cumparat suprafata de 800 mp. teren cu lungimea de 88.50 mp. si latimea de 9 m.; din sentinta civila nr. 490 din 22.03.2005, rezulta ca acestia au mai cumparat o suprafata de 15 mp.
Prin contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1740 din 8.03.2002, rezulta ca paratii au cumparat imobilele teren si constructii in suprafata de 1929.88 mp. avand latimea la strada de 22.74 m., latimea in spate de 21.33 m. lungimea la Est 88.97 mp. si lungimea la Vest 88.01 m.
Urmare masuratorilor efectuate de expert s-a constatat ca toate partile din proces detin teren mai putin decat au dreptul conform actelor de proprietate.
In cadrul actiunii in revendicare reclamantii au obligatia sa dovedeasca existenta dreptului sau de proprietate pe care-l pretinde nefiind suficient sa pretinda ca paratii posesori nu au un asemenea drept.
Proba deplina absoluta a dreptului de proprietate o constituie modurile originare de dobandire a proprietatii cum ar fi de exemplu, uzucapiunea si ocupatia.
Atata vreme cat reclamantii nu au facut dovada dreptului de proprietate iar din concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza rezulta ca paratii nu ocupa fara drept vreo suprafata de teren apartinand reclamantilor instanta va admite in parte actiunea formulata de reclamanti iar in baza art. 1169 Cod Civil va respinge ca nefondat capatul de cerere privind revendicarea imobiliara.
Cat priveste stabilirea liniei de hotar intre proprietatile partilor instanta din concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza constata ca intre proprietatile partilor exista o linie de hotar, insa, din interpretarea dispozitiilor art. 584 Cod Civil se desprinde ideea ca actiunea in granituire ca actiune petitorie poate avea loc chiar si in cazul in care, desi intre proprietatile partilor exista semne exterioare de delimitare totusi sunt indoieli ca ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietati stabilit prin vointa partilor.
Avand in vedere ca, urmare masuratorilor efectuate de expert s-a constatat ca partile detin in fapt suprafete mai mici decat cele mentionate in actele de proprietate, in baza textului de lege sus-mentionat s-a stabili linia de hotar intre proprietatile partilor pe aliniamentul punctelor 2,9 din anexa 2 la raportul de expertiza intocmit de expertul Andrei Ion.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratii reclamanti P Gh si P L care au solicitat desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin primul motiv de apel se critica faptul ca instanta nu a solutionat ambele actiuni asa cum instanta de control judiciar a dispus prin decizia 989/2.11.2007.
Motivul al doilea de apel vizeaza faptul ca s-a admis actiunea in parte, insa capatul de cerere privind revendicarea este indisolubil legat de cel ce are ca obiect granituirea, nefiind posibila decat fie admiterea ambelor capete de cerere, fie respingerea ambelor.
Al treilea motiv de apel critica gresita respingere a obiectiunilor la raportul de expertiza, in care nu sa tinut seama de titlul lor de proprietate pentru suprafata de 15 mp teren.
Prin intampinarea depusa la 21.04.2010 intimatii G E si G E au solicitat respingerea apelului, motivand in esenta ca solutionarea cauzei a fost corecta, raportat la calitatea partilor si la probatoriul administrat in cauza.
Avand in vedere decizia civila nr. 101R/12.05.2005 a Curti de Apel Bucuresti Sectia a-IX-a, pronuntata in cauza, si dispozitiile art. 281/1 Cod Procedura Civila tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recursul.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul constata ca recursul este fondat avand in vedere urmatoarele considerente:
Ca urmare a admiteri cereri de revizuire Judecatoria A trebuia sa solutioneze actiunea in revendicare si granituire formulata de reclamantii G E si G E in Contradictoriu cu paratii P Gh si P L, precum si actiunea formulata de parati P impotriva reclamantilor G avand ca obiect tot revendicare si granituire. Aceasta din urma ca urmare a conexari dispuse prin incheierea din 15.03.2007
Prin sentinta civila nr. 956 din 16 mai 2007, Judecatoria A a respins ca nefondata actiunea avand ca obiect revendicare si granituire.
De asemenea, a respins ca nefondata cererea de revizuire formulata de revizuentii P Gh si P L.
Prin decizia civila nr. 989/R din 2 noiembrie 2007, tribunalul - Sectia Civila, a admis recursul declarat de revizuentii P Gh si P L in contradictoriu cu intimatii G E si G E impotriva sentintei civile nr. 956 din 16 mai 2007 a Judecatorie A, a casat aceasta sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Intrucat din dispozitivul sentintei recurate nu rezulta asupra carei actiuni s-a pronuntat prima instanta iar din considerente nu reiese ca aceasta a analizat ambele actiuni: atat cea formulata de G E si G E cat si cea formulata de P Gh si P L (dosar 3068/740/2007, conexat la dosar nr. 2023.1/740/2006), prin aceasta decizie s-a dispus ca instanta sa cerceteze in fond ambele actiuni.
Din examinarea dosarului cauzei rezulta insa ca instanta nu a respectat cele dispuse de instanta de recurs, desi potrivit art 315 Cod Procedura Civila, in caz de casare hotararile instantei de recurs sunt obligatorii pentru judecatori fondului. Mai mult din examinarea dispozitivului hotarari, intocmit cu ocazia deliberari, conform art. 258 alin 1 Cod Procedura Civila (fila 128 dosar 2023.2/740/2006) nu rezulta cu certitudine nici macar asupra careia dintre cele doua actiuni instanta s-a pronuntat. La acest dispozitiv fiind adaugat la tehnoredactare ca pronuntarea vizeaza actiunea reclamantilor revizuenti P, insa aceasta nu confera certitudinea ca la momentul deliberarii aceasta actiune a fost vizata. De altfel si adaugarea, din momentul tehnoredactari, nu lamureste dispozitivul ci sporeste confuzia, intrucat se arata in primul alineat ca se admite in parte actiunea in revendicare, iar in alineatul trei capatul de cerere privind revendicarea este respins.
Neanalizand ambele actiuni, asa cum a dispus in mod imperativ instanta de control judiciar, instanta de fond nu a cercetat propriu-zis in mod integral fondul cauzei, ceea ce atrage casarea cu trimitere spre rejudecare, conform art. 312 alin 5 Cod Procedura Civila.
Retinand incidenta motivului de casare de mai sus, tribunalul constata ca nu se mai justifica analiza motivelor 2 si 3 de recurs, aceste critici urmand a fi avute in vedere de instanta de fond cu ocazia rejudecari.
In consecinta fata de cele ce preced tribunalul, in temeiul art. 312 alin. 2 si5 Cod Procedura Civila,va admite recursul si va casa sentinta recurata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.