FOND FUNCIAR Decizie nr. 336R din data de 15.05.2009
pronunțată de Tribunalul Teleorman

DECIZIA CIVILA NR. 336 R- fond funciar Prin actiunea civila inregistrata sub nr. 254/329/2009 din 13 februarie 2009, reclamanta P.Sf. N. a chemat in judecata pe paratele Comisia locala D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si Comisia Judeteana T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se anuleze hotararea Comisiei Judetene T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor nr. 17008 din 24.12.2004 ca netemeinica, sa se constate ca reclamanta a detinut in perioada 1914-1950 22 ha teren arabil si sa se dispuna reconstruirea dreptului de proprietate al reclamantei pentru suprafata de 19 ha teren arabil in comuna D. reprezentand diferenta dintre cele 22 ha detinute si cele 3 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca:
A depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate la Comisia locala de fond funciar D. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 19 ha teren arabil, teren pe care l-a detinut din 1941.
Dintr-un total de 22 ha teren arabil, in baza Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de 3 ha prin titlul de proprietate 3006124 din 16.04.2008.
Cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferentei de 19 ha teren arabil este intemeiata pe art. 23 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 care prevede ca unitatile retrocedate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru intreaga suprafata detinuta in 1945.
Judecatoria T. M., prin sentinta civila nr. 432 din 20 martie 2009 a respins, ca nefondata plangerea formulata de reclamanta P. Sf. N., cu sediul in comuna D., judetul T., impotriva hotararii nr. 17008 din 24 decembrie 2004 a Comisiei Judetene T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, cu motivarea ca reclamanta a facut dovada ca a detinut suprafata de 22 ha teren arabil in anul 1941, fara a se demonstra ca detinea acest teren si in anul 1950.
Impotriva sentintei mentionate, in termen legal a declarat recurs reclamanta P. Sf. N., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru urmatoarele motive:
-Gresit au fost inlaturate inscrisurile ce contin depozitiile martorilor C.M., G. D., N. F. intrucat acestea au fost date in fata reprezentantului Primariei D. si daca considera necesar, prima instanta trebuia sa puna in discutie oportunitatea prezentarii martorilor in instanta.
-A fost respinsa gresit plangerea numai pentru ca in anul 1945 P.Sf. N. nu figura in documentele oficiale cu suprafata de 22 ha.
Recursul este intemeiat.
In considerente, prima instanta a retinut ca nu pot fi luate in considerare declaratiile martorilor C. M., G. D., N. F. si S. S., intrucat reclamanta P. Sf. . nu a solicitat administrarea probei cu martori or, depozitiile mentionate au fost date la Primaria comunei D.Judetul T.
Art. 6 alin. (13) din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, prevede posibilitatea administrarii probei cu martori in situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, iar in alin. (14) se stipuleaza ca "Orice proba dovedind dreptul de proprietate al fostilor proprietari poate fi inlaturata numai printr-o proba ce aceeasi forta produsa de catre detinatorul actual al terenului sau de catre terti, fagaduind dreptul de proprietate".
Nici art. 4 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind " Accelerarea judecatilor in materia restituirii proprietatilor funciare" nu exclude administrarea probei cu martori in judecarea proceselor funciare, incat prima instanta avea posibilitatea administrarii acestei probe in situatia in care aprecia ca inscrisurile depuse se impune a fi completate.
Fara a pune in discutia partilor necesitatea administrarii probei cu martori, instanta de fond a inlaturat depozitiile martorilor audiati la Primaria comunei D., pronuntand o hotarare nelegala sub acest aspect.
Restrangerea mijloacelor de proba inseamna, pe de o parte, incalcarea dreptului reclamantei de a-si apara proprietatea (art. 4 din Constitutie, art. 1 din Protocolul aditional la Curtea Europeana a Drepturilor Omului), iar pe de alta parte, in sens mai larg, incalcarea liberului acces la justitie (art. 21 din Constitutie, art. 6 din protocolul mentionat).
Cat priveste terenul detinut de catre recurenta-reclamanta, cu adeverinta nr. 2409 din 14 decembrie 2005 eliberata de Primaria comunei D., aceasta a dovedit ca in anul 1941 a detinut pe raza comunei D., suprafata de 22 ha teren arabil- situatie preluata din inventarul agricol al comunei D.- din care P. Sfantu N. D.i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 3 ha teren arabil extravilan, ramanand prin urmare o diferenta de 19 ha.
Motivarea instantei de fond , ca nu s-a facut dovada ca in anul 1945 recurenta - reclamanta detinea aceasta suprafata, este nefondata, dat fiind faptul ca nu exista nici o proba la dosar din care sa reiasa ca in perioada1941 - 1945 Parohia ar fi instrainat o parte din teren , iar aceasta proba incumba Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a judetului T. care prin hotararea nr. 17008 din 24 . 12 . 2008 a respins contestatia reclamantei, cu aceasta motivare, ca nu se gasesc documente care sa ateste ca si in anul 1945 , aceasta detinea suprafata de 22 ha.
Retinand ca nu s-a facut dovada instrainarii terenului, tribunalul urmeaza sa admita recursul declarat de recurenta - reclamanta P. "Sfantu N." D. in conformitate cu art. 312 alin. (3), rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si sa modifice sentinta recurata in sensul anularii hotararii nr. 17008 /2008 a Comisiei Judetene T. si reconstituirii dreptului de proprietate al Parohiei pentru suprafata de 19 ha teren arabil situat in extravilanul comunei D.