Nulitate absoluta.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.24518/301/2006 -DECIZIA CIVILA NR.1763/03.12.2008)
Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 20 decembrie 2006 pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti - Sectia Civila, reclamantii M.R.S. si M.A.A.L.S. au chemat in judecata pe paratii V.I.M. si P.M.A., solicitand sa se constate nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr.59 din 18 martie 1996 emis de Biroul Notarului Public N..
Prin sentinta civila nr.6327 din 03 iulie 2007, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti - Sectia Civila dosarul nr.24518/301/2006, s-a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant a reclamantei M.A.A.L.S.; s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune; s-a respins actiunea formulata de reclamantii M.R.S. si M.A.A.L.S., impotriva paratilor V.I.M. si P.M.A., ca fiind prescrisa si s-a luat act ca reclamantii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca actiunea in anularea certificatului de mostenitor este o actiune in petitie de ereditate care este prescriptibila in termenul general de trei ani prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958, termen care incepe sa curga de la data de la care paratii au facut acte de mostenitor care contesta drepturile pretinse de reclamanti. In speta, termenul a inceput sa curga cel mai tarziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii certificatului de mostenitor si anume de la 18 noiembrie 1997, iar cererea de chemare in judecata a fost introdusa la data de 20 decembrie 2006, astfel incat, a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune iar actiunea a fost respinsa ca prescrisa.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel M.R.S. si M.A.A.L.S., criticand hotararea pentru faptul ca prima instanta a calificat gresit actiunea formulata ca fiind o petitie de ereditate si a facut aplicarea gresita in cauza a dispozitiilor art.3 din Decretul nr.367/1958.
In sustinerea apelului s-au depus la dosar inscrisuri.
Prin intampinari, intimatii V.I.M. si P.M.A. au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La termenul de judecata din 09 octombrie 2007 s-a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.
La termenul de judecata din 04 decembrie 2007 s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, cu motivarea din incheierea de la acea data.
Prin decizia civila nr.296/26.02.2008 a Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila s-a admis apelul formulat de reclamantii M.R.S. si M.A.A.L.S. s-a desfiintat sentinta civila nr.6327/03.07.2007 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de apel a retinut ca prima instanta in mod eronat a calificat actiunea ca fiind o petitie de ereditate si a facut aplicarea dispozitiilor art.3 din Decretul nr.167/1958, intrucat din continutul actiunii introductive rezulta ca reclamantii au solicitat constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr.59/18.03.1996 pentru frauda la lege.
La data de 08 august 2008 a declarat recurs paratul P.M.A. impotriva deciziei civile nr.296 din 26 februarie 2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, prin cererea de recurs a criticat decizia atacata ca fiind lipsita de temei legal fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motivele de recurs fiind intemeiate pe baza art.304 alin.1 pct.9 Cod de procedura civila.
Prin motivarea recursului s-a facut referire la certificatul de mostenitor nr.109 din 04 februarie 1988 din care reiese faptul ca numita M.A.L. (prin declaratia de renuntare nr.35/1988) si M.R.S. (prin declaratia de renuntare nr.36/1998) au renuntat la succesiunea tatalui lor. Chiar intimatii - reclamanti prin acte emanand chiar de la acestia, fac dovada neacceptarii succesiunii tatalui lor M.C., fapt care ii delegitimeaza pe acestia sub aspectul interesului privind promovarea unei actiuni ce ar privi orice aspect legal de mostenirea parintelui lor.
Instanta de apel ar fi trebuit sa observe faptul ca numitii M.A.L. si M.R.S., fiind straini prin renuntare de succesiunea tatalui lor nu au nici un interes in actiunea de fata (in sensul ca anularea certificatului de mostenitor nr.59 din 18 martie 1996 emis de Biroul Notarului Public N. nu profita in nici un fel intimatii - reclamanti) si, pe aceasta baza, nici nu pot justifica faptul ca au calitate procesuala activa (in sensul ca sunt straini de succesiunea ce formeaza obiectul certificatului de mostenitor a carui anulare se cere).
Petita de erditate fiind in intregime o creatie a doctrinei si jurisprudentei este necesar sa se caute in acestea (in doctrina si jurisprudenta) ceea ce deosebeste si caracterizeaza aceasta actiune de altele asemanatoare.
Or, o lectura chiar superficiala a actiunii introductive de instanta duce la constatarea faptului ca aceasta indeplineste toate caracteristicile mai sus aratate, caracteristici ce o definesc ca o petita de ereditate, dincolo de redactarea literara a textului actiunii.
Astfel, acest act nou care, asa cum au aratat ii delegitimeaza complet pe intimatii - reclamanti cu privire la interesul formularii unei astfel de actiuni, arata si faptul ca in cauza nu exista nici un alt scop decat al inlaturarii paratului P.M.A. de al succesiunea defunctului, fapt ce califica actiunea introductiva de instanta, in mod indubitabil, ca o petitie de ereditate. Intimatii - reclamanti ii considera parati ca fiind mostenitori aparenti.
La data de 14 septembrie 2008 a declarat recurs si parata V.I.M., impotriva aceleiasi decizii civile si impotriva incheierii din data de 04 decembrie 2008. Motivele de recurs fiind intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.7 Cod de procedura civila.
Prin motivele de recurs se critica faptul ca instanta de apel nu a motivat in fapt si in drept nici decizia civila si nici incheierea din data de 04 decembrie 2008.
In sustinerile sale parata arata ca, atat in ceea ce priveste decizie cat si incheierea recurata acestea sunt nemotivate deoarece instanta a dedus solutia pronuntata din simpla expunere a pretentiilor reclamantilor, fara a da o motivare proprie, "fiind de principiu ca instantele de fond sunt datoare sa arate temeiurile de drept si de fapt pe care isi intemeiaza hotararea lor".
Potrivit art.304 pct.9 Cod de procedura civila - aplicarea gresita a legii cu privire la:
Regimul juridic aplicabil certificatelor de mostenitor este definitiv statuat faptul ca sanctiunea aplicabila a certificatelor de mostenitor incheiate cu incalcarea dispozitiilor legale in vigoare este nulitatea relativa - prin prisma interesului ocrotit care nu poate fi obstesc, ci doar particular si nicidecum nulitatea absoluta.
Regimul juridic al nulitatii absolute - in sensul ca si aceasta poate fi invocata doar de catre o persoana interesata. Or, intimatii - prin certificatul de mostenitor nr.109/1988 au renuntat expres la succesiune avand declaratiile de renuntare inscrise sub nr.34 si 35 din 1988.
Parata considera ca in mod gresit, si ca indiferent c reclamantii au renuntat expres la succesiune conform certificatului de mostenitor nr.109/1998, instanta trebuia sa judece fondul, deoarece orice persoana poata solicita constatarea nulitatii absolute.
Potrivit art.129 alin.4 Cod de procedura civila, instanta de fond a calificat corect actiunea ca fiind petitie in ereditate, in virtutea rolului sau activ.
Potrivit art.294 si 295 Cod de procedura civila, instanta de apel a apreciat gresit asupra prezentei si concludentei probei cu certificatul de mostenitor din 1988 depus pentru prima data in apel, desi era o proba noua, prin care practic se schimba integral cererea de chemare in judecata, in sensul ca motivele care au stat la baza cererii devin cu totul altele si arata cum ca ei au renuntat expres la succesiunea tatalui lor din 1988.
Instanta de apel a solutionat gresit exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantilor - reclamanti fata de certificatul de mostenitor din 1988.
Certificatul de mostenitor nr.19 din 04 decembrie 1988 este un act autentic si face dovada deplina cu privire la continutul sau, face dovada deplina a renuntarii in mod expres la succesiunea de pe ura defunctului M.C., a celor doi apelanti. Conform art.1173 alin.1 din Codul civil, actul autentic are deplina credinta in privinta oricarei persoane despre dispozitiilor si conventiile ce constata.
Renuntand la succesiune in mod expres reclamantii au devenit straini de succesiunea, ei neputand capata in nici un caz - ca urmare a anularii certificatului paratilor - calitatea de succesor de pe urma defunctului M.C..
Actiunea introductiva chiar este o petitie in ereditate deoarece, independent de sustinerile reclamantilor se contesta calitatea paratilor de mostenitori sustinandu-se calitatea de succesori a reclamantilor.
In mod corect instanta de fond a calificat actiunea reclamantilor ca fiind "petitie in ereditate".
Reclamantii au incercat sa invoce in sustinerea cererii motive de nulitate absoluta pentru a-si acoperi culpa legala de neexercitarea in termen a actiunii judecatoresti, de neacceptare in termen a succesiunii.
Petitia in ereditate este o actiune reala prescriptibila in termenul general de prescriptie de trei ani.
Instanta de fond a aplicat in mod corect dispozitiile art.9 alin.2 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva.
Parata considera ca termenul de prescriptie a inceput sa curga din septembrie 1997, in anul 2006 cand a fost introdusa actiunea aceasta era de mult prescrisa.
Mai mult decat atat, reclamantii si-au intemeiat in drept cererea de apel tocmai pe dispozitiile art.9 alin.2 din Decretul nr.167/1958, subliniind chiar aspectele care sunt in defavoarea lor si anume faptul ca termenul incepe sa curga cel mai tarziu de la implinirea de 18 luni de la data incheierii actului.
Exceptia lipsei de interes in formularea cererii de chemare in judecata cu motivarea ca, in conformitate cu dispozitiile certificatului de mostenitor nr.109 din 1988, reclamantii au calitatea de renuntatori.
Pentru aceste motive paratii solicita admiterea recursului, cu cheltuieli de judecata.
Analizand recursurile prin prisma motivelor invocate de recurent si fata de probele administrate in cauza, Tribunalul constata ca acestea sunt intemeiate.
Astfel, intimatii recurenti au solicitat prin actiunea introductiva constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr.59/18.03.1996 emis de BNP "N.", invocand frauda la lege, respectiv ca la momentul emiterii lui intimatii parati ar fi declarat fals ca defunctul M.C. nu are mostenitori.
Este adevarat ca nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine, insa cu conditia ca persoana respectiva sa justifice un interes propriu. Astfel, se considera ca nulitatea absoluta nu poate fi invocata de o persoana complet straina de actul juridic respectiv, intrucat o astfel de persoana nu ar justific un interes propriu, care sa fie in legatura cu cauza nulitatii absolute a actului juridic respectiv. Cu alte cuvinte persoana care invoca nulitatea absoluta a unui act juridic trebuie sa urmareasca obtinerea unui folos propriu din anularea actului respectiv, altfel actiunea este lipsita de interes.
In speta, recurentii reclamanti M.R. si M.A., in calitate de fiu, respectiv fiica a defunctului M.C., decedat la data de 21.09.1987, au renuntat la mostenirea acestuia, conform certificatului de mostenitor nr.109/04.02.1988 emis de Notariatul de Stat al Sectorului 5 Bucuresti, depus chiar de catre reclamanti in dosarul de apel.
Cum cei doi reclamanti au devenit straini de mostenirea de urma defunctului M.C., nu mai au un interes personal in promovarea unei actiuni in constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor emis ulterior de pe urma aceluiasi defunct, intrucat desfiintarea acestui act nu ar aduce niciun folos practic celor doi, nemaiavand vocatie la aceasta mostenire.
Exceptia lipsei de interes este una de fond, cu efect dirimant si absoluta, putand fi invocata si direct in recurs, astfel cum au procedat recurentii intimati, Curtea constata ca aceasta este intemeiata.
Fata de cele de mai sus, Curtea va admite recursurile, va modifica decizia recurata in sensul ca, va admite exceptia lipsei de interes in promovarea actiunii, urmand a respinge actiunea ca fiind introdusa de persoane lipsite de interes. (E.V.)