Contestatie decizie de recalculare pensie speciala -
caducitatea deciziei de recalculare
Constata ca prin sentinta civila nr. 1186/2011 pronuntata de Tribunalul Covasna, au fost respinse exceptiile vizand inadmisibilitate actiunii si a lipsei de interes, invocate in aparare de paratul M.A.N. si a fost admisa contestatia formulata de contestatorul C.D. in contradictoriu cu intimatii Ministerul Apararii Nationale si Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apararii Nationale.
S-a dispus anularea deciziei nr. 54855/28.12.2010 privind recalcularea pensiei de serviciu cu mentinerea in plata a deciziei nr. 099038/2003 privind stabilirea pensiei de serviciu a contestatorului in limita sumei brute de 3.681 lei lunar.
A obligat intimatii la plata cheltuielilor de judecata catre contestator de 500 lei reprezentand onorariu avocat.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Exceptia inadmisibilitatii actiunii este nefondata, astfel ca s-a dispus respingerea ei, deoarece deciziei atacate in speta nu ii sunt aplicabile prevederile L. 263/2010, in vigoare de la 1 ianuarie 2011.
Dupa cum se poate observa decizia criticata a fost emisa in temeiul L. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare si a L. 119/2010 de recalculare a drepturilor de pensie ale contestatorului.
Pe de alta parte, in art. 22 alin.(3) din OUG nr. 1/201l se arata ca, procedura de contestare a deciziilor de pensie rezultate in urma recalcularii este cea prevazuta de legea in vigoare la data emiterii acestora.
Exceptia lipsei de interes, de asemenea este apreciata neintemeiata astfel ca a fost respinsa.
Sustinerea autorului exceptiei nu poate fi acceptata, in cauza interesul contestatorului este dovedit prin insasi faptul intentarii contestatiei de fata prin care a solicitat anularea unui act care i-a provocat vatamarea drepturilor de pensie de care a beneficiat sub imperiul unor acte normative cu caracter special.
Abordand fondul, in fapt s-a constatat ca, prin decizia nr. 099038/2003, emisa de Ministerul Apararii Nationale, contestatorului i s-a stabilit o pensie de serviciu de 3.681 lei, in baza L. 164/2001.
Ulterior prin Decizia nr. 54855 din 28 decembrie 2010 s-a procedat la recalcularea cuantumului pensiei dupa procedura L. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare cuantificand valoarea de 3.246 lei, care se va plati de la data de 1 ianuarie 2011.
Conform art. 1 lit. c) din L. 119/2010 pensiile de serviciu ale celor care au prestat activitate in domeniul militar devin pensii in acceptiunea L. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare.
Practic prin acest act normativ s-au desfiintat pensiile de serviciu reglementate de L. 164/2001.
La recalculare s-a luat in considerare, in raport de art. 13 alin.(1) din HG nr.735/2010, anexa nr. 3 din L. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, stagiul complet de cotizare, functie de data nasterii, cum este specificat in detaliu in Ordinul nr. 340/2001 de aprobare a normelor de aplicare a legii.
Dupa recalculare, drepturile de pensie ale contestatorului s-au redus urmand a i se plati in continuare in aceasta limita, cea ce reprezinta o ignorare a principiilor si regulilor statornicite de CEDO si jurisprudenta sa in materie dupa cum se arata in continuare.
Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, la art. 1, consacra regula respectarii dreptului de proprietate apartinand persoanelor fizice sau juridice in sensul ca nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauze de utilitate publica in conditiile prevazute de lege cu respectarea principiilor dreptului international.
In alin.2 a aceluiasi articol este mentionat dreptul statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru asigurarea folosintei bunurilor in corelatie cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor, a contributiilor sau amenzilor.
Jurisprudenta CEDO este consecventa pe linia definitiei notiunii de " bun" si anume ca, acesta inglobeaza orice interes a unei persoane de drept privat ce are o valoare economica.
Dreptul la pensie poate fi asimilat, fara nici un dubiu dreptului de proprietate intrucat pensia are semnificatia unui bun apartinand dreptului de proprietate privata.
In cauza, contestatorul a invocat legitimitatea unei valori patrimoniale cu semnificatie de "drept castigat", recunoscut, executat in temeiul legii speciale nr.164/2001, care este clara, fara posibilitate de interpretare care i-a permis pe termen scurt sau lung sa-si planifice modul de viata pentru sine sau familia sa.
La data interventiei intempestive a L. 119/2010, contestatorul detinea un bun in intelesul Conventiei amintite ce i s-a stirbit prin efectele negative ale acestui act normativ.
Desfiintarea pensiei de serviciu trebuie analizata si prin prisma limitarilor prevazute de Conventie respectiv, ingerinta sa fie prevazuta de lege, cea ce in speta este realizat, desfiintarea pensiei de serviciu s-a finalizat prin legea precitata.
Insa la aceasta conditie se impune a se verifica si caracterul clar, previzibil a legii mai ales ca a avut consecinte negative asupra drepturilor subiective pecuniare ale persoanelor fizice.
Or, la data la care a fost pensionat contestatorul nu avea cum sa fie prevazuta schimbarea legii care i-a redus veniturile din pensie.
Un alt element esential este si scopul legitim al masurii de desfiintare a dreptului examinat.
Acest aspect lasa de dorit, cum se poate observa din expunerea de motive a Legii nr.119/2010, demersul a fost justificat in sensul ca" se impune adoptarea unor masuri cu caracter exceptional prin care sa se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare si in anul 2010" datorita evolutiei crizei economice in anul 2009, a extinderii acesteia si in 2010 precum si acordurile de imprumut cu organismele financiare internationale.
Masurile concrete pentru atingerea acestor deziderate raman la discretia Statului.
Desfiintarea pensiilor de serviciu pentru anumite categorii de fosti salariati bugetari si diminuarea drepturilor castigate, calificate ca avand natura juridica a unor masuri cu caracter exceptional vine in contradictie si art. 53 din Constitutia Romaniei lipsindu-i caracterul temporar, limitat in timp din moment ce desfiintarea pensiei de serviciu este definitiva.
O alta caracteristica care nu trebuie trecuta cu vederea este cea a raportului de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul avut in vedere pentru utilizarea lui.
Aceasta cerinta a fost ignorata, diminuarea pensiei contestatorului nu poate fi socotita rezonabila, proportionala.
Adevarat ca, prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu se garanteaza un anumit cuantum al pensiei, insa daca autoritatile statului procedeaza la micsorarea acesteia prin masuri legislative de maniera celei din speta se aduce atingere insasi substantei dreptului.
In cauza Muller versus Austria, CEDO a decis ca "o reducere substantiala a nivelului pensiei ar putea fi considerata ca afectand substanta dreptului de proprietate si chiar a insusi dreptului de a ramane beneficiar al sistemului de asigurari de batranete".
Din ratiuni de echitate la un moment dat legiuitorul a gasit de cuviinta sa asigure un sistem diferit pentru anumite categorii profesionale care pe timpul desfasurarii raporturilor juridice de munca au fost supusi unor interdictii, incompatibilitati si riscuri severe aflandu-se in imposibilitatea de a apela la obtinerea unor venituri din alte surse, cum este cazul contestatorului care s-a aflat in imposibilitatea de a apela la obtinerea unor venituri suplimentare din alte surse, cum este si cazul contestatorului care a indeplinit functia de Lt.colonel.
Art.20 din Constitutie statueaza ca, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor vor fi respectate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.
Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne, prioritate in aplicare o au reglementarile internationale cu exceptia cazului in care Constitutia sau normele juridice interne contin dispozitii mai favorabile.
In alta ordine de idei, in speta s-a nesocotit si principiul neretroactivitatii legii civile statornicit de art. 15 alin.(2) din Constitutie" legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile",cea ce inseamna ca, legea se aplica numai faptelor, situatiilor petrecute in intervalul de timp de la intrarea si iesirea din vigoare, nu si faptelor generate anterior intrarii sale in vigoare.
Acestui principiu i se poate insuma si regula" tempus regit actum" in raport de care o situatie juridica produce efectele prevazute de legea civila aflata in operativitate la data aparitiei sale sau orice act juridic este guvernat de legea timpului in care s-a nascut.
Dreptul la pensie a contestatorului s-a nascut sub imperiul L. 164/2001, deci prevederile L. 119/2010 nu pot fi aplicate retroactiv.
Sustinerea intimatului, MAN ca, cererea contestatorului nu mai are obiect datorita aparitiei OUG nr. 1/2011 este neavenita. Cu usurinta se poate constata ca, prin acest act normativ s-a dispus o noua revizuire a drepturilor de pensie dupa o noua metodologie, apropiata cu cea prevazuta in fosta L. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, pentru beneficiarii proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, care se va realiza pana la 31 decembrie 2011, fara a se face vorbire despre pensiile de serviciu care au fost desfiintate prin L. 119/2010 prin emiterea deciziei atacate in cauza.
In al doilea rand, imprejurarea ca veniturile din pensie in momentul de fata se platesc la nivelul avut, aspect necontestat din moment ce s-a renuntat la capatul de cerere vizand plata despagubirilor cerute prin actiunea introductiva nu poate fundamenta concluzia ca pretentiile contestatorului pe linia anularii deciziei de recalculare nu mai au temei.
Impotriva acestei sentinta s-a declarat recurs de recurentul Ministerul Apararii Nationale, criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie:
In dezvoltarea motivelor de recurs sentinta este criticata pentru faptul ca a fost pronuntata cu incalcarea competentei generale a instantelor judecatoresti, intrucat nu a respectat procedura instituita de dispozitiile art. 151 alin.2 din legea 263/2010, respectiv de a fi contestata o decizie de recalculare a pensiei si nu o hotarare emisa de Comisia de Contestatii Pensii.
Se mai arata ca potrivit dispozitiilor art. 153 lit. d din legea 263/2010 Tribunalele solutioneaza litigiile privind Hotararile Comisiei de contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale.
Sentinta mai este criticata pentru faptul ca in mod gresit a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru neindeplinirea procedurii prealabile, ca fiind nefondata. Recurenta arata ca in cauza, instanta ar fi trebuit sa aplice dispozitiile legii noi de procedura, dispozitii care erau in vigoare la data emiterii deciziei de pensionare, care face obiectul prezentei contestatii. Astfel nu a fost respectata procedura prealabila obligatorie in conditiile stabilite de acea lege, adica finalizata prin existenta unei hotarari a comisiei de pensii.
O alta critica din recursul declarat in cauza, vizeaza modul de solutionare al exceptiei lipsei de interes ca fiind neintemeiata, avand in vedere ca reclamantul a introdus actiunea in anulare a deciziei de pensionare, fiindu-i afectat dreptul de pensie stabilit prin lege speciala. Judecatorul nu are dreptul de a refuza aplicarea legii pe motiv ca aceasta este buna sau rea ori pentru ca legiuitorul avea la dispozitie alte posibilitati de a reglementa anumite relatii sociale.
Reclamantul nu ar obtine nici un folos practic prin admiterea cererii sale si anularea deciziei de recalculare deoarece o astfel de hotarare nu poate avea ca efect lipsirea de efecte juridice ori anularea legii 119/2010 si a OUG 1/2011 si nici nu poate bloca autoritatea sa puna in aplicare dispozitiile legii 119/2010 conform procedurii prevazute de OUG 1/2010.
In ce priveste fondul cauzei, se solicita respingerea contestatiei motivat de faptul ca potrivit dispozitiilor art.1 din OUG 1/2011 pensiile prevazute la art. 1 lit. a si b din legea 119/2010, se revizuiesc din oficiu, cel mai tarziu pana la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Mai este invocat Decizia nr. 873/2010 pronuntata de Curtea Constitutionala, potrivit careia dispozitiile legii 119/2010 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. 2 privind neretroactivitatea legii, cu atat mai mult cu cat masura nu se rasfrange asupra prestatiilor obtinute deja anterior intrarii sale in vigoare.
In cazul nostru, prin legea privind stabilirea masurilor in domeniul pensiilor, o atare cauza o reprezinta necesitatea reformarii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitatilor existente in sistem si nu in ultimul rand situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, atat bugetul de stat cat si bugetul asigurarilor sociale.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate instanta apreciaza ca recursul este intemeiat si in consecinta va fi admis iar sentinta primei instante va fi modificata in tot, in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila in sensul respingerii contestatiei, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste primele critici din recurs referitoare la incalcarea competentei generale a instantelor judecatoresti si nerespectarea procedurii prealabile obligatorii, acestea nu sunt intemeiate si in consecinta vor fi respinse.
Asa cum a retinut, in mod corect de altfel, instanta de fond, decizia de pensionare, ce face obiectul prezentei contestatii, este emisa sub imperiul legii 19/2000 respectiv in data de 28.12.2010. Prin urmare, calea de atac si instanta competenta este cea stipulata prin aceasta lege si nu prin legea 263/2010, care este o lege ulterioara si care se aplica situatiilor nascute sub imperiul ei, incepand cu data de 1.01.2011.
A admite, ca in speta de fata, era in mod necesar si obligatoriu parcurgerea procedurii jurisdictionale prealabile, prin contestarea deciziei la Comisia de Contestatii, care functioneaza in cadrul MAN, ar echivala cu aplicarea retroactiva a legii, si situatiilor nascute sub imperiul altei legi, ceea ce contravine flagrant principiului neretroactivitatii legii, consacrat in Constitutia Romaniei.
Prin urmare, in cauza nu s-ar fi impus cu necesitate parcurgerea procedurii prealabile, obligatorii, intrucat dispozitiile legii 19/2000, nu prevad aceasta cale, asa incat urmeaza ca aceasta critica sa fie respinsa.
In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes, invocata de recurenta in cuprinsul criticilor din recurs, nici aceasta nu este fondata si in consecinta va fi respinsa.
Interesul contestatorului, de a anula o decizie de pensionare prin care dreptul la pensie speciala, instituit potrivit reglementarilor anterioare este desfiintat, urmand in procesul de recalculare sa fie aplicat principiul contributivitatii, exista si nu poate fi tagaduit, atata timp cat decizia de recalculare a fost emisa.
Discutii se nasc in ce priveste fondul cauzei, si anume daca dupa aparitia OUG 1/2011, aceste decizii mai pot fi analizate din punct de vedere al legalitatii sau efectele deciziilor de recalculare fiind paralizate prin respectivul act normativ, atrag caducitatea acestora.
Procesul de recalculare a pensiilor militarilor, au inceput odata cu aparitia legii 119/2010. Pe baza acestei legi si a HG 735/2010, a fost emisa decizia de recalculare a pensiei contestatorului, in data de 28.12.2010, stabilindu-se un cuantum al pensiei de la 3681 lei la 3246 lei/luna.
Potrivit dispozitiilor art. 6 din OUG 1/2011, s-a stabilit ca pensiile recalculate pe baza documentelor care atesta veniturile realizate si a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare si ale caror cuantumuri sunt mai mici decat cele aflate in plata in luna decembrie 2010 se mentin in plata in cuantumurile avute in luna decembrie 2010 incepand cu luna ianuarie 2011 pana la data emiterii deciziei de revizuire.
Alineatul 2 stabileste si o modalitate de restituire a sumelor de bani, astfel ca diferentele aferente lunii ianuarie 2011 se achita pana la sfarsitul lunii februarie 2011.
Contestatorul sustine ca a intervenit o diminuare a cuantumului pensiei, prin emiterea deciziei contestate, insa potrivit textelor legale susmentionate, sumele de bani diminuate au fost restituite, astfel ca efectele recalcularii au fost paralizate.
Anularea actului juridic, reprezinta o sanctiune de drept civil, care suprima, in masura stabilita printr-o hotarare judecatoreasca, efectele actului juridic, potrivnice scopului urmarit de dispozitia legala, referitoare la conditiile sale de validitate.
In speta de fata contestatorul sustine ca procedura de recalculare a pensiei a fost efectuata, pe baza unei Hotarari de Guvern nr. 735/2010, suspendata, la acel moment, pe cale judiciara, prin sentinta civila 338/28.09.2010 a Curtii de Apel Cluj si decizia civila 38/7.01.2011 a ICCJ.
In doctrina si practica judiciara s-a decis constant ca nulitatea actului juridic, nu apare ca o sanctiune indreptata impotriva actului juridic in sine, ci ca o masura prin care se urmareste ca anumite efecte ale actului juridic, ce contrazic scopul dispozitiei legale nesocotite, sa nu se produca.
Absenta unor astfel de efecte, este de natura a lua nulitatii orice justificare. Prin urmare inainte de a fi analizata nulitatea actului juridic, in speta noastra a deciziei de pensionare, trebuia sa fie analizata caducitatea acesteia, in raport de lipsirea ei de efecte juridice, prin OUG 1/2011.
Astfel, in recurs, instanta apreciaza ca, in lipsa oricaror efecte juridice ale deciziei de pensionare, ca urmare a edictarii OUG 1/2011, decizia atacata prin prezenta contestatie este caduca, si prin urmare contestatia este nefondata si in consecinta va fi respinsa.
Decizia civila nr. 1110/M/19 septembrie 2011