R O M A N I A
TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA PENALA
Dosar nr. 8190/197/2013
RECURS, ART. 1451 Cod Procedura Penala INCHEIEREA PENALA nr.40/R
Sedinta publica din 22 Martie 2013
Completul compus din:
PRESEDINTE ACT
Judecator CI
Judecator EMT
Grefier DM
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov
este reprezentat de procuror AB.
Pe rol fiind solutionarea recursului penal declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov impotriva incheierii camerei de consiliu nr.53 din 23.03.2013 pronuntata de Judecatoria Brasov, in dosarul penal nr.8190/197/2013 avand ca obiect recurs la propunere de arestare preventiva.
Dezbaterile in prezenta cauza au fost inregistrate conform art.304 cod procedura penala.
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns:
- inculpatul intimat SIF, in stare de retinere, asistat de aparator ales TR
Procedura este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care,
Se procedeaza la identificarea inculpatului, dupa care i se invedereaza motivul pentru care a fost prezentat in fata instantei de recurs.
I se invedereaza inculpatului intimat dispozitiile art.70 al.2 Cod procedura penala, dupa care, intrebat fiind, inculpatul SIF declara ca nu doreste sa dea declaratie la acest moment procesual.
Se constata ca nu mai sunt cereri de formulat in cauza, motiv pentru care se procedeaza la dezbaterea pe fond asupra recursului penal de fata.
Reprezentanta parchetului solicita admiterea recursului declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov si casarea incheierii primei instante. Arata ca desi instanta de fond a retinut incidenta dispozitiilor art.143 Cod procedura penala care se coroboreaza cu probele de la dosar, respectiv cu declaratiile de martori si cu procesul-verbal de identificare a bunurilor sustrase partii vatamate, propunerea de arestare preventiva a inculpatului a fost respinsa prin prisma art.148 lit.f Cod procedura penala, instanta apreciind ca inculpatul e la primul contact cu legea penala si ca acest lucru nu permite luarea masurii arestarii preventive. Precizeaza ca inculpatul, constrans de nevoi materiale urgente - pentru ca banii primiti de la parinti pentru plata chiriei au fost cheltuiti intr-un mod iresponsabil - a atacat o femeie pe timp de noapte si a lovit-o suficient de puternic intrucat a ramas la pamant fara a mai avea posibilitatea de a reactiona, iar prejudiciul este nejustificativ raportat la reactia inculpatul. In opinia sa, temeiul prev. de lit.f a art.148 Cod procedura penala este dovedit, iar faptul ca inculpatul a recunoscut savarsirea faptei nu e de natura a diminua pericolul social concret pentru ordinea publica, pentru ca recunoasterea vine dupa identificarea sa si dupa audierea martorilor. Arata ca prima instanta a respins si solicitarea de a se lua impotriva inculpatului o alta masura preventiva. Solicita admiterea recursului declarat de parchet, deoarece solutia primei instante este netemeinica.
Aparatorul ales al intimatului inculpat solicita respingerea recursului declarat de parchet si mentinerea incheierii primei instante, aceasta fiind temeinica si legala. Arata ca in mod corect instanta de fond a considerat ca propunerea parchetului de arestare preventiva a inculpatului nu raspund exigentelor dispozitiilor art.136 si 143 Cod procedura penala, precum si art.148 lit.f Cod procedura penala, toate fiind analizate prin prisma art.23 din Constitutie. Considera ca nu exista nici un element plauzibil care sa reflecte in actele dosarului faptul ca fara luarea masurii arestarii preventive fata de inculpat nu s-ar putea asigura buna desfasurare a procesului penal. Arata ca pericolul concret pentru ordinea publica nu poate fi prezumat raportat la limitele de pedeapsa prevazute de lege. Considera ca relativ la pericolul social concret trebuie sa se tina cont si de comportamentul inculpatului si de varsta sa frageda de 19 ani, precum si faptul ca este student in anul I la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii Transilvania Brasov. Precizeaza ca perioada petrecuta in Arest l-a facut pe inculpat sa realizeze pe deplin gravitatea faptelor sale, motiv pentru care nu se impune luarea fata de inculpat a masurii arestarii preventive.
Inculpatul intimat SIF, avand ultimul cuvant, declara ca regreta fapta enorm si solicita sa i se acorde sansa de a fi judecat in stare de libertate. Declara ca va respecta obligatiile impuse de instanta, iar cand va termina facultatea vrea sa devina translator de limba engleza. Arata ca in fapt domiciliaza cu chirie in Brasov pe str.Lanii si ca parintii sai ii platesc chiria. Declara ca a incercat sa isi gaseasca un loc de munca, dar din cauza programului scolar, nu s-a putut angaja. Precizeaza ca tatal sau este electrician, iar mama sa este vanzatoare.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului penal de fata ,
Constata ca prin incheierea nr. 53/22.03.2013 Judecatoria Brasov a respins propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov, privind arestarea preventiva a inculpatului SIF si a respins cererea de luarea masurii de a nu parasi localitatea de domiciliu formulata de inculpatul SIF.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin referatul cu numarul 2578/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov s-a inaintat propunerea de arestare preventiva a inculpatului SIF, cu privire la comiterea infractiunii de talharie, prev de art 211 alin 1, alin 2 lit a si c C.penal, in motivarea propunerii aratandu-se ca fata de acest inculpat exista probe care confirma vinovatia acestuia privind savarsirea infractiunii ce se retine in sarcina sa, in plus, sunt aplicabile dispozitiile art 148 lit f C.pr.pen, avand in vedere circumstantele reale ale comiterii faptei.
Din referatul cu propunere de arestare preventiva, declaratiile existente in dosar si ansamblul probatoriului administrat pana la acest moment, rezulta ca stare de fapt aceea ca in data de 13.02.2013, in jurul orei 21.00, pe strada Spicului din Brasov, inculpatul a urmarit partea vatamata Popa Valeria, s-a apropiat de aceasta prin spate, a tras de geanta acesteia, partea vatamata s-a opus, iar pentru a reusi sa ia geanta, a lovit-o cu cotul, aceasta cazand, inculpatul fugind cu geanta, din care a luat suma de 20 lei si doua telefoane mobile, abandonand ulterior geanta.
Astfel, prin rezolutia organelor de cercetare penala din 21.03.2013 s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de SIF, cu privire la comiterea infractiunii de talharie, prev de art 211 alin 1, alin 2 lit a si c C.penal; rezolutia fiind confirmata in aceeasi data de procuror; ulterior, prin ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov din 22.03.2013 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpatul SIF pentru comiterea infractiunii aratate mai sus.
Fata de inculpat s-a luat masura retinerii prin ordonanta din data de 21.03.2013, ora 19.50, iar temeiul avut in vedere la propunerea de arestare preventiva il constituie dispozitiile prev de art 148 alin 1 lit f C.pr.pen.
Luarea masurii arestarii preventive a inculpatului se poate dispune conform art 149/1 C.pr.pen, daca sunt intrunite conditiile prev. de art. 143 Cpp, respectiv daca sunt probe si indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si exista vreunul dintre cazurile prev. de art. 148 Cpp; existand indicii temeinice, conform art 68 /1 C.pr.pen atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savarsit fapta retinuta in sarcina sa.
Analizand intregul material probator existent la dosar pana in acest moment prima instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile legale generale prev de art 143 C.pr.pen, in sensul ca exista probe sau indicii temeinice ca inculpatul ar fi savarsit fapta retinute in sarcina sa.
In ceea ce priveste temeiul avut in vedere la propunerea de arestare preventiva a inculpatului, instanta apreciaza ca dispozitiile art 148 lit f C.pr.pen nu sunt aplicabile in cauza, avand in vedere ca din nici un mijloc de proba nu rezulta ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica; iar motivele expuse in referatul cu propunere de arestare preventiva, respectiv modalitate de comitere si gravitatea faptei, scopul faptei, se circumscriu eventual pericolului social specific faptei comise, dar nu poate determina convingerea ca inculpatul, in stare de libertate, ar prezenta un pericol concret pentu ordinea publica; aceasta in conditiile in care este la primul contact cu legea penala si nu se poate vorbi de un risc infractional, care sa genereze un pericol concret pentru ordinea publica.
Fara a diminua gravitatea faptelor retinute si pericolul social al acestora, instanta a apreciat ca nu trebuie uitat caracterul fundamental al libertatii individuale, regula generala a judecarii oricarui inculpat in stare de libertate, constatandu-se ca argumentele invocate nu sunt fundamentate pe probe si nici nu sunt de natura a conduce la concluzia ca exista in speta o situatie exceptionala care sa necesite arestarea preventiva a inculpatului.
Nu in ultimul rand, masurile preventive se dispun tinandu-se seama de scopul lor, de gradul de pericol social al infractiunii, dar si de varsta, antecedentele penale sau alte situatii care privesc persoana fata de care se ia aceasta masura; iar afirmatia neargumentata a reprezentantului parchetului ca inculpatul prezinta un pericol pentru ordinea publica nu este in concordanta cu datele concrete din dosar, supraevaluandu-se acea rezonanta sociala, acea afectare a echilibrului social firesc si deci temerea care s-ar putea instala in randurile opiniei publice, inculpatul fiind un tanar cu capacitatea necesara in a percepe gravitatea faptei si a urmarilor, fiind student anul I in cadrul Universitatii Transilvania.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs in termenul legal Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov criticand-o pentru netemeinicie, solicitand raportat la circumstantele reale ale faptei-de o gravitate deosebita, aspect care ar genera presupunerea ca lasati in libertate infractorii vor continua sa comita infractiuni de talharie admiterea propunerii de arestare preventiva .
Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate Tribunalul constata ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste existenta unor date si indicii temeinice in sensul dispozitiilor art 143 CPP, ca o conditie prealabila pentru a justifica arestarea preventiva a unei persoane si totodata ca o garantie impotriva unei privari arbitrare de libertate, instanta retine ca, in interpretarea art. 5 par.1 lit.c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a considerat ca existenta unor motive verosimile de a banui ca inculpatul a savarsit fapte prevazute de legea penala, presupune fapte sau informatii de natura a convinge un observator obiectiv ca persoana in cauza a putut comite infractiunea pentru care se solicita arestarea.
Astfel, Tribunalul constata ca in mod judicios prima instanta a constatat ca materialul probator administrat in cauza,respectiv plangerea si declaratiile partii vatamate PV, declaratiile martorilor SRD, ZAS, CAM, DA, declaratiile inculpatului SIF care a recunoscut savarsirea faptei, mai putin faptul ca a lovit-o pe partea vatamata cu cotul pentru a-i sustrage geanta dar si procesul verbal de exploatare a datelor obtinute in baza autorizatiei de interceptare, procesele verbale de ridicare si predare a telefoanelor mobile confirma existenta unor astfel de indicii temeinice care sa justifice o presupunere rezonabila in sensul ca inculpatii ar fi savarsit infractiunea de talharie pentru care s-a pus in miscare actiunea penala.
Potrivit dispozitiilor art. 136 Cod procedura penala in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoare mai mare de 4 ani se poate lua una din masurile preventive pentru a se putea asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a impiedica sustragerea inculpatului de la urmarire penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.
In ceea ce priveste temeiul avut in vedere la propunerea de arestare preventiva a inculpatului, in mod corect prima instanta a apreciat ca dispozitiile art.148 lit f C.pr.pen nu sunt aplicabile in cauza, avand in vedere ca din nici un mijloc de proba nu rezulta ca lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.
La acest moment procesual tribunalul constata ca masura arestarii preventive solicitata a fi luata fata de inculpat intemeiata pe art. 148 lit. f Cod procedura penala apare neintemeiata si excesiva,asa cum corect a apreciat si prima instanta prin prisma circumstantelor reale dar in special a celor personale ale persoanei cercetate. Acesta este in varsta de 20 ani,student anul I la Universitatea Transilvania Brasov,fiind intretinut de parinti, la primul contact cu legea penala, a aratat in fata judecatorului atat la fond cat si in recurs ca a realizat gravitatea faptei comise,pe care o regreta si ca a savarsit-o din disperare pentru a procura banii pentru plata chiriei in caminul privat,in conditiile in care primise bani de la parinti,insa ii cheltuise intr-o noapte la ,,pacanele".
Astfel, instanta este obligata sa aiba in vedere infractiunea care formeaza obiectul judecatii, modalitatea si imprejurarile in care aceasta s-a savarsit, urmarea produsa, dar si elementele de circumstantiere ale persoanei inculpatului si nu in ultimul rand probatoriul ce urmeaza a fi administrat, posibilitatea ca acesta sa fie influentat in vreun fel prin lasarea in libertate a inculpatului.
In cazul in speta se constata ca inculpatul a cooperat cu organele judiciare, recunoscand fapta pentru care se efectueaza cercetari, neexistand nici macar indicii in sensul ca administrarea in continuare a probatoriului ar putea fi influentata prin lasarea sa in libertate.
Scopul procesului penal nu rezida in arestarea preventiva a unei persoane, atata timp cat urmarirea penala se poate desfasura in bune conditii si fara privarea de libertate a persoanei acuzate.
Avand in vedere cele de mai sus, in baza art.149/1 alin.12 rap la articol 146 alin 11/1 C.pr.pen, cu aplic articol 145/1 CPP prin prisma naturii faptelor comise de inculpat, a modalitatii si a usurintei cu care acesta au optat pentru aceasta activitate, instanta de recurs apreciaza ca fiind necesara totusi o masura de supraveghere, sens in care va lua fata de inculpat masura obligarii de a nu parasi tara decat cu acordul instantei de judecata, urmand a se stabili in sarcina inculpatului si o serie de obligatii, menite sa asigure o supraveghere atenta a comportamentului acestuia in urmatoarele 30 zile,respectiv de la 22.03.2013 la 21.04.2013 inclusiv.
In consecinta in baza art 385/15 al 1 pc 2 lit d CPP Tribunalul va admite recursul procurorului ,va casa incheierea nr 53/22.03.2013 a Judecatoriei Brasov numai sub aspectul neluarii fata de inculpatul SIF a unei masuri preventive si va rejudeca potrivit celor expuse mai sus.
Vazand si dispozitiile art 189,192 al 3 CPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de Ministerul Public Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov impotriva incheierii de sedinta nr. 53 din data de 22.03.2013 a Judecatoriei Brasov pronuntata in dosar penal nr. 8190/197/2013 pe care o caseaza numai sub aspectul neluarii unei alte masuri preventive fata de inculpatul SIF.
In baza art 149 1 alin 12 raportat la art 146 alin 111 Cod procedura penala raportat la art 1451 Cod procedura penala dispune luarea fata de inculpatul SIF pe durata a 30 de zile incepand cu data de 22.03.2013 si pana la data de 21.04.2013 inclusiv. a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara.
In baza art. 145 al 1/1 Cod Procedura Penala, obliga inculpatul ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa se prezinte la Sectia nr.2 de Politie, Brasov jud. Brasov, organ insarcinat cu supravegherea inculpatului, conform programului de supraveghere intocmit de acest organ de politie sau ori de cate ori este chemat;
c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar care a dispus masura;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.
In baza art. 145 aliniatul 1/2 Cod Procedura Penala obliga pe inculpat sa nu comunice direct sau indirect cu partea vatamata PV si martorii SRD, ZAS, CAM, DA,
Dispune comunicarea prezentelor dispozitii sectiei de politie in a carei raza teritoriala locuieste inculpatul, respectiv Politiei municipiului Brasov, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera.
Atrage atentia inculpatului ca in cazul in care incalca cu rea credinta masura dispusa sau a obligatiilor care ii revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
Mentine celelalte dispozitii ale incheierii atacate.
In baza art 189 Cod procedura penala onorariul aparatorului din oficiu in cuantum de 100 de lei se suporta din fondurile MJ si se include in cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare sunt suportate de stat.
Definitiva
Pronuntata in sedinta publica azi 22.03.2013