Actiune in constatare. Conditie de admisibilitate
-Codul de procedura civila din 1865: art. 111
Cererea in constatare nu poate fi primita in situatia in care partea interesata are la indemana o cerere in realizare a dreptului.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1572/R din 14 noiembrie 2013, F.S.
Prin decizia civila nr. 255/25.06.2013 pronuntata in dosarul nr. 8072/55/2012, Tribunalul Arad a respins apelurile declarate de apelantii-parati C.E.C. si C.E.S. in contradictoriu cu intimata-reclamanta C.C. si intimata-parata H.G.M., impotriva sentintei civile nr. 2414 din 25.03.2013 a Judecatoriei Arad pronuntata in dosarul nr. 8072/55/2012, avand ca obiect partaj judiciar.
Tribunalul a avut in vedere ca lucrarile de demolare, extindere, reconstructie au fost efectuate fara autorizatie de constructie, sens in care reclamanta C.C. a fost sanctionata contraventional cu amenda in valoare de 3.000 lei, in temeiul Legii 50/1991, prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. 569 incheiat de primaria Mun. Arad.
Prima instanta a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat in Arad, ap. 1, conform identificarii efectuate prin raportul de expertiza tehnica judiciara.
In apel s-au invocat dispozitii legale care au fost avute in vedere de prima instanta care a respins cererea privind apartamentarea, unificarea si reapartamentarea imobilului, inscrierea in cartea funciara a modificarilor, cu consecinta modificarii cotei de proprietate a reclamantei.
Prima instanta a admis doar primul capat de cerere in temeiul dispozitiilor art. 111 din Codul de procedura civila din 1865.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii C.E.C. si C.E.S. care a fost motivat in drept cu dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul de procedura civila din 1865.
Astfel, recurentii au sustinut ca solutiile primelor doua instante sunt nelegale, dintr-o dubla perspectiva.
In solutia data, contrar sustinerii instantei de apel, nu s-a admis in totalitate partajul intre C.C. si H.M., acest partaj fiind admis doar in parte, respingandu-se cererea principala a reclamantei de intabulare a "modificarilor" facute prin edificarea altor constructii fara autorizare si "apartamentarea, unificarea si reapartamentarea imobilului".
Recurentii au sustinut ca au fost chemati in judecata nu pentru partaj, ci pentru a exprima acordul scris la edificarea modificarilor in constructii si edificarea unor noi constructii facute fara acordul locatarilor vecini, facute fara autorizatie de construire de catre reclamanta, capat de cerere pe care instanta de fond l-a respins.
Atat instanta de fond, cat si instanta de apel nu a observat ca, practic ,cererea in constatare trebuia respinsa in tot, deoarece este o cererea in realizarea dreptului asupra constructiilor edificate si nu, cum gresit a motivat instanta de fond, una in constatare.
Contrar sustinerii instantei de apel, prima instanta a admis doar primul capat de cerere in temeiul dispozitiilor art. 111 din Codul de procedura civila din 1865, desi in realitate acest capat de cerere trebuie respins si pe motiv ca nu se pot acoperi greselile de edificare a unor constructii fara temei legal si fara autorizatie de construire, fara acordul de vecinatate solicitat in baza Legii nr. 50/1991 in cadrul unei cereri in constatare.
Curtea a constatat ca recursul este intemeiat, in conditiile in care primele doua instante au interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 111 din Codul de procedura civila din 1865 privind regimul juridic al actiunilor in constatare, care nu este incident in speta.
Astfel, reclamanta C.C. a investit instantele de judecata cu o actiune in realizarea dreptului; aceasta rezulta fara echivoc chiar din cuprinsul capetelor de cerere formulate de reclamata - intimata in actiunea introductiva, prin care aceasta a solicitat ca instantele de judecata, pe fondul confirmarii dreptului de proprietate, sa dispuna sistarea apartamentarii si apoi unificarea si reapartamentarea imobilului in contextul in care configuratia si suprafata intregului imobil a fost complet schimbata prin lucrari de demolare, reconstruire si extindere, toate realizate fara autorizatie de construire, fiind incalcate normele imperative ale Legii nr. 50/1991 - republicata.
De aici deriva si incidenta prevederilor art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila din 1865, cata vreme, in mod paradoxal, primele doua instante au constatat ca lucrarile de demolare, extindere prin mansardare si reconstructie efectuate de reclamanta au fost efectuate fara autorizatie de constructie si s-a constatat ca sunt incidente dispozitiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, precum si dispozitiile art. 36 din Legea nr. 7/1996 - republicata.
Totodata, au apreciat primele instante ca, atat timp cat partile detin titluri pentru drepturile lor, inscrise si in cartea funciara, acestea nu pot fi modificate, pe baza unei simple imprejurari de fapt, respectiv ca urmare a construirii unei extinderi - mansarde - realizata de reclamanta.
De asemenea, primele instante nu au identificat vreo dispozitie de drept material care sa o indreptateasca pe reclamanta a obtine pentru apartament o parte sau o cota mai mare din teren, neexistand niciun temei sau titlu in acest sens (vanzare, donatie, etc.).
In acest context, fiind evident scopul urmarit de catre reclamanta prin actiunea sa, Curtea a constatat ca demersul judiciar al acesteia nu putea fi admis nici macar in parte, din perspectiva prevederilor art. 111 din Codul de procedura civila din 1865: uzand de dispozitiile art. 111 din Codul de procedura civila din 1865, nu se poate cere valorificarea unui drept; ele nu pot constitui titlu executoriu si au un caracter subsidiar in raport cu actiunea in realizarea dreptului.
Or, raportat la speta concreta, Curtea a constatat ca cererea in constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului nu putea fi admisa in sensul constatarii noii configuratii rezultata in urma actiunilor ilegale de demolare, extindere prin mansardare si reconstructie efectuate de reclamanta, aceasta si pentru ca noua configuratie, descrisa si prin expertiza tehnica validata de primele doua instante confirma doar o stare sau situatie de fapt si nu una de drept, cata vreme s-au incalcat flagrant dispozitiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, precum si dispozitiile art. 36 din Legea nr. 7/1996 - republicata.
Or, caracteristica principala a actiunii intemeiata pe dispozitiilor art. 111 Cod procedura civila este aceea ca nu poate fi folosita pentru constatarea existentei sau inexistentei unei stari de fapt si totodata, in urma analizei actiunii introductive, Curtea a constatat ca aceasta nu are nici caracteristicile unei actiuni declaratorii, interogatorii sau provocatorii, care sa o faca, astfel, admisibila.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis recursul declarat de parati si a modificat in tot decizia recurata in sensul ca a admis apelul declarat impotriva sentintei pe care a schimbat-o in sensul respingerii actiunii reclamantei.