Act administrativ nemotivat. Existenta dreptului vatamat
Legea nr. 554/2004, art. 1
Este indeplinita cerinta art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, in ipoteza in care actul administrativ nu este motivat in fapt si in drept, ceea ce constituie o incalcare si a dreptului persoanei la aparare.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal,
Decizia civila nr. 71 din 18 ianuarie 2011, R.O.
Prin sentinta civila nr. 33/11.01.2010 pronuntata in dosarul nr. 1551/30/2009 Tribunalul Timis a respins ca nefondata actiunea reclamantei G.S.S. impotriva paratelor C.N.A.S. Bucuresti si Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Timis avand ca obiect cererea de anulare in parte deciziei de impunere nr. 36/33/08.10.2008 emise de parata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Timis respectiv a sumelor prevazute la punctul C litera c) sume restante, litera d) - majorari de intarziere si litera e) - total contributii, fara cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta si prin decizia civila nr. 71 din 18 ianuarie 2011 pronuntata in dosarul nr. 1551/30/2009, Curtea de Apel Timisoara l-a admis si a modificat sentinta in sensul ca admite in parte actiunea reclamantei impotriva paratei Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Timis.
Anuleaza in parte decizia de impunere nr. 36/33/8.X.2008 emisa de parata cu privire la impunerile calculate pe seama reclamantei pentru anii anteriori anului 2008, cu consecinta mentinerii sumei de 6.680 lei cu titlu de contributie la F.N.U.A.S.S.
Mentine in rest sentinta.
Curtea a retinut ca obiectul actiunii l-a constituit cererea de anulare a deciziei de impunere fiscala nr. 36/33/8.X.2008 emisa de parata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Timis, prin care reclamanta a fost impusa la plata sumei de 47.758 lei cu titlu de contributie datorata F.N.U.A.S.S. in temeiul Legii nr. 95/2006 privind sistemul de sanatate.
Impunerea totala de 47.758 lei este aferenta activitatii de avocat desfasurata de reclamanta.
Potrivit deciziei nr. 36/33/8.X.2008 emisa de parata, impunerea este datorata pentru activitatea profesionala a reclamantei din anul 2008.
Din analiza deciziei de impunere atacata rezulta ca suma totala de 47.758 lei este compusa din contributia aferenta anului 2008 in cuantum de 6.680 lei pentru o baza de calcul, respectiv un venit declarat de 112.514 lei, din sume restante in valoare de 25.192 lei [lit. c) -d)] si majorari de intarziere in suma de 15.886 lei [lit. c) -d)].
Din continutul deciziei de impunere nu rezulta perioada pentru care s-a calculat contributia restanta in suma de 25.192 lei, majorarile aferente in suma de 15.886 lei, nici temeiul de drept pentru care acestea s-au calculat si nici baza de impunere care a generat contributia, respectiv venitul la care parata a stabilit aceste debite cu caracter fiscal.
Cum decizia de impunere contestata constituie un titlu de creanta fiscala emis in conditiile Codului de procedura fiscala asa cum se mentioneaza in finalul deciziei, devin incidente dispozitiile art. 87 aliniatul 1 din Codul de procedura fiscala care dispun ca decizia de impunere trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de art. 43 din cod si trebuie sa cuprinda, pe langa elementele prevazute la art. 43 aliniatul 2 si categoria de impozit, taxa, contributie sau alta suma datorata, baza de impunere, precum si cuantumul acestora, pentru fiecare perioada impozabila.
Art. 43 aliniatul 1 din acelasi cod, privind continutul si motivarea actului administrativ fiscal, prevede ca pe langa alte elemente, acest act trebuie sa contina motivele de fapt si temeiul de drept pentru care acesta s-a emis.
Asa cum a rezultat din analiza deciziei de impunere atacata, aceasta nu cuprinde baza de impunere pentru care s-a calculat debitul restant, in suma de 25.192 lei, si majorarile de intarziere in suma de 15.886 lei, motivele de fapt si temeiurile de drept in baza carora s-au calculat acestea, pentru fiecare perioada impozabila, ceea ce echivaleaza cu nemotivarea actului fiscal.
Asa fiind, cum este de esenta dreptului administrativ cerinta motivarii actului administrativ, pentru ca acestea reprezinta o punere in executarea legii, Curtea constata ca decizia de impunere atacata este nelegala si creeaza un prejudiciu reclamantei, pentru ca in lipsa motivarii este impiedicata sa-si exercite dreptul la aparare recunoscut de Constitutie si de CEDO, in ceea ce priveste impunerea restanta si majorarile aferente susmentionate, astfel ca se admite recursul reclamantei, modificandu-se sentinta recurata conform art. 304 punctul 9 Cod procedura civila, cu consecinta admiterii in parte a actiunii si a anularii debitului calculat pentru perioada anterioara anului fiscal 2008 in suma de 25.192 lei si a majorarilor in suma de 47.758 lei, mentinandu-se decizia de impunere numai pentru suma de 6.680 lei corespunzatoare anului 2008.