Sistare comunitate de bunuri. Constatarea faptului ca datoria comuna a sotilor decurgand dintr-un imprumut bancar reprezinta o datorie personala a unuia dintre soti. Caracterul neintemeiat al actiunii in lipsa rasturnarii prezumtiei de comunitate.
Prin contractul de credit incheiat cu banca X, la data de 20.07.2005, reclamanta in calitate de imprumutat si paratul de codebitor, au luat un imprumut, pentru o perioada de 180 luni, in suma de 43.000 euro.
Prin sentinta civila nr. ... din anul 2007 pronuntata de Judecatoria Arad s-a dispus desfacerea casatoriei partilor.
In conformitate cu prevederile art. 32 lit. C Codul familiei, invocat de reclamanta, respectiv ca sotii raspund cu bunurile comune pentru obligatiile contractate de fiecare soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei, instanta apreciaza ca aceasta dispozitie legala este inaplicabila in cauza, ca urmare a faptului ca se refera la obligatiile contractate de fiecare sot in parte, in timpul casatoriei, obligatie care este comuna, potrivit articolului si nu de obligatiile contractate impreuna de soti, in timpul casatoriei, desi este indubitabil ca daca obligatiile contractate de fiecare sot separat sunt comune cu atat mai mult obligatiile facute impreuna de ambii soti sunt comune.
Totusi, prevederea legala aplicabila in cauza este art. 32 lit b Codul familiei care statueaza ca sotii raspund cu bunurile comune pentru obligatiile ce le-au contractat impreuna. Astfel, daca obligatia este contractata de ambii soti, in timpul casatoriei, la fel ca in prezenta cauza, ea se prezuma a fi comuna, partea trebuind sa faca dovada contrara. In cauza, reclamanta a sustinut, ca desi ambii soti au incheiat contractul de credit, doar paratul a beneficiat in mod exclusiv de suma de bani imprumutata.
Reclamanta si-a bazat intreaga aparare doar pe declaratia - angajament data de parat in fata notarului public, prin care a aratat ca intregul credit l-a folosit in interes personal, declaratie pe care in prezentul proces, paratul nu si-a mai sustinut-o, afirmand ca datoria este comuna.
Reclamanta nu a propus nici o proba pentru a rasturna prezumtia instituita de art. 30, coroborat cu art. 32 lit. b Codul familiei respectiv ca tot ceea ce partile dobandesc in timpul casatoriei, inclusiv datoriile, se prezuma a fi comune pana la proba contrara.
Desi, reclamanta a sustinut in mai multe randuri ca suma imprumutata a fost folosita in mod exclusiv de parat, nu a facut nici o dovada in acest sens, desi instanta i-a pus in vedere acest lucru.
Pe cale de consecinta, vazand ca nu s-a facut dovada ca datoria contractata de ambele parti, in timpul casatoriei, este o datorie personala a paratului, instanta va respinge actiunea civila formulata de reclamanta.