Repararea integrala a prejudiciului reprezinta principiul de baza al raspunderii civile delictuale, consacrat de dispozitiile art.998 Cod civil, in termeni precisi si cuprinzatori, ce evoca neindoielnic ideea repararii daunei in totalitatea sa , fara nici o restrangere sau limitare in raport de natura intrinseca a acestuia.
Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura in care acestea au fost lezat, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii etc.
Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs.
Prin cererea inregistrata sub nr. 220/2005, reclamanta P.I. a solicitat instantei sa fie obligat paratul I.M. la plata sumei de 2.376.000.000 lei ROL, despagubiri civile din care 1.500.000 lei ROL daune morale si 876.000.000 lei ROL daune materiale, reactualizate in raport de rata inflatiei la data executarii.
In motivare, a aratat ca paratul este executor judecatoresc, iar pretentiile reprezinta exercitarea actiunii civile in procesul penal, solutionat prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, retinandu-se ca fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.
In privinta daunelor materiale se are in vedere pierderea inregistrata pentru lipsa de folosinta a autovehiculului de 600.000 lei ROL pe zi de intarziere si beneficiul nerealizat din 17.10.2000.
La data de 20.01.2005, reclamanta si-a precizat actiunea, invederand ca temeiul juridic al cererii privind daunele morale si materiale este art. 998-999 Cod civil si art. 14 alin. 4 C.pr.civ. si a apreciat despagubirile materiale la suma de 875.000.000 lei ROL si daunele morale la suma de 1.500.000.000 lei ROL.
A motivat ca, in urma actiunilor nelegale si a abuzului in functia de executor, I.M. i-a cauzat numeroase suferinte fizice si psihice, atat ei cat si fiului sau. A aratat ca, datorita numeroaselor procese pe care le-a avut a fost obligata sa-si vanda apartamentul, in prezent locuind cu chirie.
La data de 13 februarie 2005, paratul I.M. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
La data de 04.03.2005, reclamanta a formulat o completare la actiune, prin care a invederat ca intelege sa cheme in judecata, alaturi de persoana fizica I. M. si Biroul Executorului Judecatoresc I. M.
La data de 28.04.2005 BEJ I.M. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii; a aratat ca persoana fizica I.M. nu a intrat in nici un raport juridic personal cu reclamanta.
In privinta actiunii formulata impotriva lui BEJ I.M. a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
La data de 23 iunie 2005, BEJ I.M. a formulat cerere de chemare in garantie a Casei de Asigurari pentru raspunderea civila a executorilor judecatoresti, potrivit dispozitiilor art. 54 si 42 din Legea 188/2000.
Prin sentinta civila nr. 1394 din 15 sept. 2005, Tribunalul Dolj a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Craiova, retinand ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 2 pct. 1 si 4 C.pr.civ., valoarea litigiului fiind sub 5 miliarde lei ROL.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova sub nr. 15061/C/06.10.2005.
La data de 16.01.2006, Casa de Asigurari a executorilor judecatoresti a formulat intampinare, invederand ca in conformitate cu art. 42 alin. 2 din Legea 188/2000, raspunderea profesionala a executorului se realizeaza prin Casa de Asigurari.
La data de 14.04.2006, reclamanta si-a precizat actiunea, in sensul ca a solicitat suma de 876.000.000 lei ROL daune morale pentru lipsa de folosinta a autoturismului din data de 17.10.2000, data sechestrului si pana in prezent, prejudiciul cauzat de BEJ I.M si I.M. si daune materiale.
La data de 16.06.2006, paratii I.M.si BEJ I.M. au formulat o completare la intampinare, care cuprinde motivele ce au fost inserate si in intampinarile formulate anterior.
Prin sentinta civila nr. 8753 din 3 noiembrie 2006, pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 15061/C/2005, s-a respins actiunea in pretentii formulata de reclamanta P.I. impotriva paratilor I.M si BEJ I.M. si chemata in garantie Casa de Asigurari a Executorilor Judecatoresti din Romania - Bucuresti.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art.1 din Legea 188/2000, art.41 si art.44 din Statutul Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti, raspunderea pentru actele intocmite revine exclusiv executorului judecatoresc, singurul care are calitate procesuala pasiva in cauza, fiind admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a persoanei fizice I.M si BEJ I.M.
S-a retinut ca, in cadrul executarii sentintei civile nr. 17558/1997 a Judecatoriei Craiova in dosarul nr.1497/1998 impotriva debitorului S.E. a fost infiintat sechestru asupra autoturismului marca FORD TRANZIT, nr. de inmatriculare 7-DJ-61152 , la data de 17 octombrie 2000 , autoturism privitor la care ulterior , prin sentinta civila nr. 1962 din 4 iunie 2001, irevocabila, s-a constatat ca este proprietatea contestatoarei P.I, in baza conventiei de vanzare-cumparare din 5 iulie 2000.
La data de 25 ianuarie 2002, creditorul D.T. a formulat o noua cerere de executare a aceluiasi titlu executoriu , formandu-se dosarul nr. 28/E/ 2002 BEJ I.M., in cadrul caruia, la 17 aprilie 2002 , s-a aplicat sechestru asupra aceluiasi autoturism.
Prima instanta a apreciat ca in perioada 2000-2002 nu se poate retine in sarcina executorului nici o fapta , acesta neavand calitate de subiect activ al vreunei fapte cauzatoare de prejudicii, astfel ca nu poate fi obligat la plata vreunei reparatii materiale sau morale , fata de reclamanta.
S-a mai retinut ca , prin sentinta civila nr. 7142 din 27 martie 2002 a fost suspendata provizoriu executarea pornita in dosarul nr. 28/E/2002 , iar prin sentinta civila nr. 10580/8 mai 2002 s-a dispus anularea formelor de executare indeplinite in dosarul nr. 28/E/2002, in sensul ca s-a scos de la executare autoturismul proprietatea reclamantei. Cu toate acestea , executorul judecatoresc a incheiat actul de adjudecare la data de 24 aprilie 2002 , dupa ce instanta de judecata a dispus suspendarea executarii silite.
Prima instanta a apreciat ca in cauza nu este indeplinita conditia existentei unui prejudiciu cert, prin expertiza contabila stabilindu-se cuantumul unui prejudiciu eventual, lipsit de certitudine, care nu poate justifica acordarea de despagubiri.
In privinta faptei ilicite, conditie pentru atragerea raspunderii civile delictuale, prima instanta a apreciat ca fapta executorului judecatoresc de a vinde autoturismul la licitatie nu este o fapta ilicita in acceptiunea dispozitiilor art.998 - 999 Cod civil , intrucat debitorul a adus la cunostinta executorului hotararea judecatoreasca de suspendare a executarii silite, ulterior datei cand a avut loc vanzarea la licitatie.
De asemenea, s-a retinut ca asupra contestatiei la executare formulata de reclamanta P.I., au fost pronuntate solutii contradictorii si anume sentinta civila nr. 9395 din 1 iunie 2001 irevocabila prin care s-a respins contestatia si decizia civila nr.160/22 ianuarie 2002 a Curtii de Apel Craiova , prin care a fost admisa contestatia, retinandu-se o situatie contrara celei statuate prin sentinta anterioara. In aceste conditii , partile au invocat hotararea prin care li s-a retinut o situatie favorabila.
In privinta daunelor morale, prima instanta a retinut ca nu s-a facut dovada ca vanzarea apartamentului si deteriorarea starii de sanatate a reclamantei si fiului sau se datoreaza vanzarii la licitatie a autovehiculului.
De asemenea, numarul mare de procese care s-au derulat pe parcursul anilor 2000-2004 nu i se poate imputa executorului judecatoresc, intrucat recuperarea autoturismului, dupa pronuntarea hotararii prin care s-a desfiintat actul de adjudecare si formele de executare din dosarul nr. 28/E/2002, reclamanta avea posibilitatea promovarii unei cereri intemeiate pe dispozitiile art. 4041 alin.3 C.pr.civ. S-a retinut ca prin procesul-verbal din 25 noiembrie 2004 al executorului judecatoresc T.B. reclamanta a intrat in posesia autoturismului.
Impotriva sentintei civile nr.8753 din 3 noiembrie 2006 a Judecatoriei Craiova a formulat apel reclamanta , criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare apelanta a sustinut ca prima instanta nu a analizat probele administrate in cauza si de asemenea , a respins neintemeiat cererea reclamantei privind atasarea dosarului penal nr.4905/P/2002 al Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova .
Apelanta a aratat ca prima contestatie la executare formulata a fost admisa prin decizia nr.160/22 ianuarie 2002 si a fost nevoita sa depuna cea de-a doua contestatie impotriva aceluiasi dosar de executare, intrucat executorul judecatoresc refuza sa depuna la dosar actele de executare efectuate.
A sustinut ca prin hotarare irevocabila ( decizia civila nr. 1962/ 4 iunie 2001 a Tribunalului Dolj) s-a statuat ca reclamanta este proprietarul autoturismului, iar prin recipisa CEC nr. 632 /2533602/3 decembrie 2001 debitorul S.E. a achitat suma ce formeaza obiectul executarii si , cu toate acestea, executorul judecatoresc a continuat executarea , incheind actul de adjudecare, aspecte dovedite in cauza.
Apelanta a aratat ca in dosarul civil nr. 1919/2002 al Curtii Supreme de Justitie Bucuresti a fost respinsa cererea de revizuire a celor doua hotarari contradictorii.
A mai sustinut ca actul de adjudecare a fost incheiat la data de 24 aprilie 2002 , dupa ce executorul judecatoresc fusese incunostintat despre suspendarea executarii silite.
Apelanta a sustinut ca , urmare a actelor de executare nelegale , a suferit un prejudiciu, ea achizitionand autoturismul pentru a obtine un profit din aceasta investitie, cuantumul beneficiului nerealizat fiind dovedit prin raportul de expertiza realizat in cauza.
Apelanta a mai precizat ca prima instanta nu a tinut seama de recunoasterea de catre executor a faptei sale in cadrul dosarului penal, de refuzul acestuia de a raspunde la interogatoriu , de refuzul de a raspunde la convocarea facuta de expert , de plangerea penala formulata de intimat privind contractul de inchiriere al autoturismului, formulata in scopul tergiversarii cauzei, de refuzul achitarii taxei de timbru aferenta cererii de chemare in judecata.
Prin decizia nr.427 din 14 septembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.7243/63/2007, s-a admis apelul formulat de reclamanta P.I. j, impotriva sentintei civile nr. 8753/03 11 2006, pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr. 15061/C/2005, in contradictoriu cu intimatii-parati I.M. si BEJ I.M. cu sediul in Craiova, Romania Muncitoare, nr. 104, jud. Dolj si CASA DE ASIGURARI A EXECUTORILOR JUDECATORESTI, Bucuresti, sector 1, Bd. Magheru, nr. 6-8, et. 6, ap. 33, 36.
S-a schimbat in parte sentinta civila in sensul ca s-a admis in parte actiunea.
A fost obligat paratul executorul judecatoresc I.M la plata catre apelanta-reclamanta a sumei de 4016,87 lei, reprezentand lipsa de folosinta a autoturismului pe perioada aprilie-august 2002 si la 15.000 lei daune morale.
S-au constatat intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, rezultate din dispozitiile art.998, 999, retinandu-se ca reclamanta a suferit un prejudiciu material constand in contravaloarea lipsei de folosinta a autoturismului, achizitionat in scopul efectuarii transportului de persoane, iar acesta a fost cauzat prin fapta ilicita a paratului BEJ I.M., care a procedat la vanzarea la licitatie a bunului, dupa ce i se adusese la cunostinta ca, in cadrul contestatiei la executare formulata de reclamanta, la 27.03.2002 Judecatoria Craiova a dispus suspendarea executarii silite.
A fost inlaturata sustinerea paratului privind vanzarea la licitatie anterior datei de 27.03.2002, considerandu-se ca procesul verbal de executare din 23.03.2002 a fost antedatat, atata timp cat in cuprinsul lui s-a facut referire la recipisa CEC din 19.04.2002, pentru achitarea cautiunii.
Culpa paratului rezulta din declaratia data in cursul cercetarilor penale, in care a recunoscut ca fapta este rezultatul neglijentei sale.
Cuantumul daunelor materiale s-a stabilit conform constatarilor raportului de expertiza efectuat in cauza, iar daunele morale s-au acordat pentru efectele produse ca urmare a refuzului executorului de executare a unei hotarari definitive, asupra starii fizice, psihice si afective a reclamantei.
In privinta apararilor formulate de CAS a Executorilor judecatoresti, s-a apreciat ca nu pot fi analizate, fata de dispozitiile art.295 Cod pr.civila, instanta de apel fiind obligata sa verifice stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii, numai in limitele cererii de apel.
Cererea de chemare in garantie nu poate fi solutionata pentru prima data in instanta de apel, iar in acest sens nu s-a formulat apel sau aderare la apel.
In baza art.299 Cod pr.civila, impotriva deciziei au declarat recursuri reclamanta si paratul BEJ I.M.
In recursul paratului s-a invocat motivul de nelegalitate prevazut de art.304 pct.9 Cod pr.civila, sustinandu-se ca obligarea la plata daunelor morale este lipsita de temei legal.
Chiar daca legea nu face distinctie intre prejudiciul material si moral, acordarea daunelor morale trebuie sa fie justificata de atingerea adusa drepturilor personale nepatrimoniale ale reclamantei, ori in cauza nu s-au dovedit aceste aspecte.
Motivarea din considerentele deciziei nu este legala, indemnizatia pentru daunele morale trebuind sa constea in compensatii care sa reflecte prejudiciul moral suferit, gravitatea, importanta si consecintele pentru persoana ce se considera vatamata.
Prin decizia in interesul legii nr.4286/8.06.2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-au stabilit criterii in raport de care se calculeaza daunele morale: suferinte fizice si psihice, atingere grava adusa onoarei si demnitatii persoanei, afectarea grava a prestigiului profesional si a personalitatii morale, dar in speta tribunalul nu a examinat niciunul din aceste criterii.
Cuantumul daunelor morale este disproportional fata de cel al prejudiciului material, avand un evident caracter inechitabil.
Instanta nu a tinut seama nici de reaua credinta a reclamantei care a formulat, consecutiv, mai multe contestatii la executare, obtinand astfel solutii contradictorii.
Privitor la cererea de chemare in garantie, instanta avea obligatia sa o solutioneze, fiind investita cu examinarea litigiului sub toate aspectele.
Paratul a mai sustinut ca reclamantei i s-a acordat mai mult decat a cerut, respectiv contravaloarea lipsei de folosinta a autovehiculului pe perioada aprilie-august 2002.
Daunele materiale s-au stabilit in lipsa unor dovezi certe care sa ateste ca reclamanta s-a ocupat cu transportul de persoane, sau a avut o firma cu acest profil.
Atat instanta cat si expertul confunda notiunile de "prejudiciu viitor" si "prejudiciu eventual", acesta din urma fiind avut in vedere, desi nu este cert si sigur pentru a intemeia solutia de admitere a pretentiilor reclamantei.
Examinand criticile formulate, se apreciaza ca ambele recursuri sunt nefondate.
Motivele din recursul paratului nu sunt intemeiate, pentru urmatoarele considerente:
Temeiul legal al obligarii paratului la plata daunelor morale il reprezinta dispozitiile art.998 si 999 Cod civil, norme ce reglementeaza raspunderea civila delictuala, constand in obligarea unei persoane de a repara prejudiciul cauzat alteia pentru o fapta ilicita.
Din redactarea art.998 Cod civil, in conformitate cu care " orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", rezulta ca textul nu face distinctie in privinta naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului.
Nici din economia art.999 Cod civil nu se poate deduce asemenea distinctie, ceea ce impune concluzia ca prejudiciul nepatrimonial constituie, ca si cel patrimonial un element structural al raspunderii civile delictuale, alaturi de fapta ilicita, culpa autorului si de raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Repararea integrala a prejudiciului reprezinta principiul de baza al raspunderii civile delictuale, consacrat de dispozitiile art.998 Cod civil, in termeni precisi si cuprinzatori, ce evoca neindoielnic ideea repararii daunei in totalitatea sa, fara nici o restrangere sau limitare in raport de natura intrinseca a acestuia.
Prejudiciile nepatrimoniale, denumite si daune morale, constituie acele consecinte daunatoare care nu pot fi evaluate in bani , deci cu continut neeconomic si care rezulta din atingerile si incalcarile drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecinte pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnitatii, prestigiului sau reputatiei unei persoane etc.
Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura in care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, etc.
Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs.
Stabilind suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale, instanta a facut o aplicare corespunzatoare a criteriilor enumerate, tinand seama atat de consecintele pe care nerespectarea obligatiilor profesionale de catre executorul judecatoresc le-a avut asupra starii de sanatate a reclamantei, cat si de starea de disconfort, stres si ingrijorare cauzate prin fapta ilicita a acestuia.
Existenta unui echilibru intre cuantumul daunelor materiale si a celor morale nu reprezinta un criteriu de cuantificare a acestora din urma, intrucat existenta prejudiciului moral nu este conditionata de prejudiciul material, el putandu-se regasi si independent de acesta.
Decizia nr.4286/ 8.06.2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie invocata de parat, este o decizie de speta, fara incidenta in cauza, pronuntata intr-un cadru procesual diferit, in baza unui temei juridic distinct, in respectivul litigiu cererea pentru daune morale fiind fondata pe prevederile art.504 Cod pr.penala.
Este de asemenea neintemeiata si critica referitoare la acordarea a ceea ce nu s-a cerut.
Prin cererea introductiva, reclamanta a solicitat contravaloarea lipsei de folosinta a autovehiculului incepand cu data de 17.10.2000, fara a indica in actiune sau in precizarile ulterioare o data limita pana la care sa fie calculate despagubirile, situatie in care instanta, conform probelor administrate a retinut ca reclamanta a fost lipsita de folosinta bunului pe perioada 27.03.-30.08.2002.
Cuantumul daunelor a fost stabilit fata de notiunea de "prejudiciu cert" adica a carui existenta este neindoielnica si a carui intindere poate fi sigur stabilita.
Imprejurarea ca anterior declansarii procedurii de executare reclamanta nu a desfasurat activitati de transport, nu are relevanta in caracterizarea prejudiciului cauzat ca fiind cert, atata vreme cat intinderea lui poate fi stabilita, avandu-se in vedere scopul pentru care bunul fusese achizitionat, scop dovedit cu probele administrate.
Inexistenta anterioara a unei astfel de activitati nu confera prejudiciului caracterul de prejudiciu eventual, cum sustine recurentul parat, el intrunind toate conditiile ce antreneaza raspunderea civila delictuala.
Fata de considerentele expuse, recursurile sunt nefondate si urmeaza sa fie respinse conform art.312 alin.1 Cod pr.civila.
7