Pentru ca eroarea, viciu de consimtamant invocat de reclamanta drept cauza de nulitate a actului contestat, sa duca la nulitatea actului, este necesar ca ea sa fi fost cauza unica si determinanta a consimtamantului.
Potrivit dispozitiilor art.954 Cod civil, ignorarea sau gresita cunoastere a realitatii constituie viciu de consimtamant in doua ipoteze: cand cade asupra substantei obiectului actului si cand se refera la persoana care incheie actul.
Prevederea din art.954 Cod civil priveste eroarea obstacol, distructiva de vointa, care impiedica exprimarea valabila a consimtamantului, facand imposibila incheierea actului.
Prin substanta se intelege orice calitate esentiala a obiectului actului juridic, avuta in vedere in principal la incheierea acestuia si a carei lipsa, daca ar fi fost cunoscuta, ar fi impiedicat formarea acordului de vointa.
Reclamanta P. A. a chemat in judecata pe paratii C. F., C. V. si C. T., pentru a se constata nulitatea declaratiei de renuntare la succesiunea autoarei C. A., data in dosarul notarial nr.370/1991 si inregistrata in registrul de renuntari sub nr.117/1991.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca imobilul casa de locuit a apartinut in proprietate exclusiva tatalui sau, C. I., ca anterior dezbaterii succesiunii mamei a convenit cu fratele sau C. I. ( in prezent decedat) ca in masa succesorala sa fie cuprinse doar bunurile mobile, iar declaratia de renuntare a semnat-o fara a avea cunostinta de compunerea emolumentului, fiind asadar in eroare asupra substantei obiectului, eroare ce produce nulitatea actului, conform art.954 Cod civil.
A mai aratat ca imobilul in discutie a fost trecut in certificatul de mostenitor privind succesiunea autorului C. I., intre parti s-a purtat un litigiu avand ca obiect anularea acestuia, proces in cursul caruia reclamanta a luat cunostinta de certificatul eliberat la 19 aprilie 1991 pentru succesiunea mamei sale.
Prin sentinta civila nr.709/22.02.2007 pronuntata de Judecatoria Tg.Carbunesti actiunea a fost respinsa, retinandu-se ca la semnarea declaratiei de renuntare la mostenire reclamanta a avut cunostinta de compunerea masei succesorale, semnand si incheierea din 19 aprilie 1991 data in dosarul notarial nr.370/1991 in care s-au mentionat bunurile autoarei C. A..
S-a concluzionat ca reclamanta nu a facut dovada vicierii consimtamantului sau, iar elementele erorii obstacol, care ar atrage nulitatea actului, nu sunt intrunite.
Impotriva sentintei reclamanta a declarat apel, sustinand ca abia in anul 2006 a cunoscut ca imobilul casa de locuit era bun propriu al tatalui sau si nu bun comun, iar fata de aceasta data actiunea nu este prescrisa.
S-a mai invocat neconcordanta dintre considerentele si dispozitivul hotararii, cat si faptul ca in sentinta nu sunt aratate motivele de fapt si de drept avute in vedere la pronuntarea solutiei, iar instanta nu a avut in vedere actul de donatie care lamurea pe deplin adevaratele raporturi juridice dintre parti.
Prin decizia civila nr.195 A din 7 mai 2007 Tribunalul Gorj a respins apelul reclamantei, apreciind ca in speta nu sunt indeplinite cerintele din art.954 Cod civil, de vreme ce nu s-a facut dovada erorii asupra substantei bunului ce a facut obiectul succesiunii, prin semnarea actelor notariale din dosarul nr.370/1991 de catre reclamanta confirmandu-se ca aceasta a avut cunostinta de compunerea masei succesorale.
In baza art.299 Cod procedura civila, impotriva deciziei reclamanta a declarat recurs, pentru motivele de nelegalitate prevazute de art.304 pct.3 Cod procedura civila, aratand ca declaratia de renuntare la succesiune este lovita de nulitate intrucat a fost in eroare cu privire la bunurile ce fac parte din succesiune, in momentul semnarii declaratiei reclamanta neavand cunostinta de regimul juridic al imobilului casa de locuit.
Examinand criticile din recursul reclamantei, se constata ca acestea sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente:
Pentru ca eroarea, viciu de consimtamant invocat de reclamanta drept cauza de nulitate a actului contestat, sa duca la nulitatea actului, este necesar ca ea sa fi fost cauza unica si determinanta a consimtamantului.
Potrivit dispozitiilor art.954 Cod civil, ignorarea sau gresita cunoastere a realitatii constituie viciu de consimtamant in doua ipoteze: cand cade asupra substantei obiectului actului si cand se refera la persoana care incheie actul.
Prevederea din art.954 Cod civil priveste eroarea obstacol, distructiva de vointa, care impiedica exprimarea valabila a consimtamantului, facand imposibila incheierea actului.
Prin substanta se intelege orice calitate esentiala a obiectului actului juridic, avuta in vedere in principal la incheierea acestuia si a carei lipsa, daca ar fi fost cunoscuta, ar fi impiedicat formarea acordului de vointa.
In speta insa, conditiile erorii asupra substantei obiectului actului juridic nu sunt indeplinite in privinta declaratiei de renuntare la succesiune data de reclamanta in dosarul notarial nr.370/1991.
In cererea pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe autoarea C. A., depusa in copie la fila 3 din dosarul nr.6074/2006 al Judecatoriei Tg.Carbunesti, s-au mentionat ca bunuri succesorale casa de locuit cu 5 camere si terenul aferent, bunuri ce se regasesc si in incheierea din 19 aprilie 1991 data in dosarul notarial nr.370/1991, in care s-a facut si precizarea ca terenul este bun propriu al sotului supravietuitor, iar casa este bun comun, dobandit de cei doi soti.
Incheierea a fost semnata de reclamanta, iar in baza ei s-a eliberat certificatul de mostenitor nr.230/1991, in care sunt indicate aceleasi bunuri.
Reclamata nu se poate prevala de eroarea asupra substantei obiectului declaratiei de renuntare, invocand ca a inteles sa renunte la mostenirea mamei, fiind convinsa ca in masa succesorala se includ numai bunurile mobile , atata timp cat nici unul din actele notariale, respectiv sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, incheierea din 19 aprilie 1991 si certificatul de mostenitor nr.230/1991, nu face referire la alte bunuri in afara imobilului.
Probele cauzei nu dovedesc ca singura cauza determinanta in exprimarea consimtamantului reclamantei a fost aceea ca masa succesorala a autoarei se compune exclusiv din bunuri mobile, astfel ca nu sunt indeplinite conditiile art.954 Cod civil, pentru a se constata nulitatea declaratiei de renuntare.
In consecinta, recursul nu este fondat si urmeaza sa fie respins conform art.312 alin.1 Cod procedura civila.
3