Nulitatea actului de renuntare la salariu Decizie nr. 429 din data de 21.05.2010
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Nulitatea actului de renuntare la salariu
Procesul-verbal intocmit in sedinta AGA care releva ca o parte din salariati au hotarat sa cedeze salariile pentru bunul mers al societatii incepand cu luna aprilie 2007, iar salariile restante sa fie trecute la venituri pentru stingerea pierderii, nu poate fi primit ca aparare in justificarea neplatii salariilor, fiind contrar dispozitiilor art.38 din Codul muncii.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 429 din 21 mai 2010
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul O.I. a solicitat, in contradictoriu cu parata S.C. "A." S.A.., obligarea acesteia la plata salariilor si a concediului de odihna aferent anilor 2006 - 2008, in cuantum aproximat de 18.683 lei si a dobanzii legale aferente acestor sume de la data scadentei si pana la achitarea sa efectiva.
Prin sentinta civila nr.146 din 04.02.2010, Tribunalul Vaslui a respins exceptia nulitatii absolute a procesului verbal din 27 iunie 2007, a admis actiunea reclamantului si, in consecinta, a obligat parata sa ii plateasca reclamantului suma de 17.826 lei, reprezentand drepturile salariale pentru perioada ianuarie 2006 - iulie 2008, suma de 2.318 lei, reprezentand contravaloarea concediilor de odihna aferente anilor 2006, 2007 si 2008, si suma de 4.405,3 lei, reprezentand dobanzi legale pentru perioada ianuarie 2006 - iulie 2008.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca reclamantul a fost angajat al societatii parate in functia de conducator auto, dupa cum a rezultat din copia carnetului de munca depus dosar. Totodata era si actionar al societatii, conform procesului-verbal incheiat la data de 27.06.2007. Din continutul copiei carnetului de munca s-a retinut ca reclamantul a avut calitatea de salariat la S.C. "A." S.A pana la data de 11.07.2008, cand i-a incetat contractul individual de munca, in temeiul art.65 alin.1 C.muncii.
In cauza reclamantul a invocat exceptia nulitatii absolute a procesului-verbal din 27.06.2007, conform caruia actionarii societatii parate erau de acord sa cedeze salariile pentru luna aprilie 2007, in vederea bunului mers al societatii. Instanta a retinut ca nulitatea acestui proces-verbal nu putea fi invocata pe cale de exceptie, in situatia in care reclamantul nu a solicitat constatarea nulitatii acestui act juridic. Mai mult, nu putea fi constatata nulitatea actului juridic in privinta tuturor clauzelor si a tuturor actionarilor. Prin procesul-verbal in cauza, actionarii prezenti ai S.C. "A." S.A., printre care figura si reclamantul, au hotarat sa cedeze salariile pentru bunul mers al societatii de la luna aprilie2007, iar salariile restante sa fie trecute la venituri pentru stingerea pierderii.
In cadrul procedurii verificarii de scripte, instanta a constatat ca semnatura de pe procesul-verbal din 27.06.2007 nu ii apartinea reclamantului, astfel incat respectivul act nu ii era opozabil reclamantului si nu putea produce efecte juridice in sarcina acestuia.
In ceea ce priveste plata drepturilor salariale, din raportul de expertiza aflat dosar si raspunsul la obiectiuni, a rezultat ca reclamantul avea de incasat suma de 17.826 lei, reprezentand drepturile salariale pentru perioada ianuarie 2006 - iulie 2008, suma de 2.318 lei, reprezentand contravaloarea concediilor de odihna aferente anilor 2006, 2007 si 2008, si suma de 4.405,3 lei, reprezentand dobanzi legale pentru perioada ianuarie 2006 - iulie 2008.
Potrivit art.163 alin.1 C.muncii, plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit. Cum in cauza, parata nu a facut dovada platii drepturilor salariale solicitate de reclamant, instanta si-a insusit concluziile raportului de expertiza si pe cele din raspunsul la obiectiuni.
In ceea ce priveste actele depuse de parata - dispozitii de plata - acestea au fost luate in considerare de expertul care a concluzionat ca fac dovada platii catre reclamant a sumei de 4.691 lei, reprezentand contravaloarea unei parti a salariilor restante aferente perioadei ianuarie 2006 - iulie 2008, iar pentru restul de plata de 17.826 lei, parata nu a depus documente justificative.
Prin urmare, in temeiul art.39 alin.1 lit.a), art.166 C.muncii, instanta a admis capatul de cerere privind acordarea drepturilor salariale, precum si capatul de cerere privind acordarea dobanzii legale. In temeiul prevederilor art.3 si art.5 alin.2 teza a II-a din O.G. nr.9/2000, s-a acordat dobanda legala, calculata de la data scadentei fiecarui venit salarial.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, considerand-o nelegala si netemeinica si solicitand, in principal, suspendarea executarii sentintei recurate, pana la solutionarea recursului.
Pe fondul recursului, recurenta a motivat ca in mod gresit prima instanta i-a respins cererea de audiere a martorului M.Gh., cerere admisibila in conditiile art.138 C.pr.civ, pentru a dovedi ca reclamantul a participat efectiv la sedinta din 27.06.2007 si ca semnatura de pe procesul-verbal intocmit cu acea ocazie ii apartinea. Doar pe baza unei simple verificari de scripte si in lipsa unei expertize grafologice instanta a retinut ca acest proces-verbal nu ii este opozabil salariatului. In acest context a obligat gresit unitatea sa ii plateasca suma de 17.826 lei.
Recurenta a mai motivat ca instanta de fond trebuia sa tina cont de raportul de expertiza care concluziona ca unitatea ar fi trebuit, eventual, sa ii mai plateasca reclamantului doar suma de 9.953 lei, ca urmare a retinerii procesului-verbal din 27.06.2007 si a dispozitiei de plata din 08.07.2008.
Examinand probele cauzei in raport de motivele de recurs si apararile formulate si dispozitiile legale aplicabile, curtea de apel a retinut ca recurenta-parata s-a folosit in justificarea neplatii unor drepturi salariale de procesul-verbal din 27.06.2007, intocmit in sedinta AGA. Conform acestuia, actionarii prezenti, printre care figura si reclamantul, au hotarat sa cedeze salariile pentru bunul mers al societatii de la luna aprilie 2007, iar salariile restante sa fie trecute la venituri pentru stingerea pierderii. Prima instanta a inlaturat dintre probele cauzei acest inscris, argumentand ca semnatura de pe acesta nu apartinea reclamantului.
Curtea a notat ca, pentru a fi admisibila suplimentarea probelor (in sensul audierii unui martor), in contextul art.138 C.pr.civ, aceasta trebuia sa fie pertinenta si concludenta cauzei. Or, din perspectiva dispozitiilor art.38 din Codul muncii, administrarea acestei probe se vadea a fi nepertinenta si, prin urmare, nu putea constitui un motiv de modificare a sentintei.
Potrivit dispozitiilor articolului anterior invocat "Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute prin lege salariatilor, sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate."
In aceste circumstante, chiar daca reclamantul ar fi semnat procesul-verbal, acesta era nul de drept, cu consecinta inlaturarii lui dintre probele cauzei.
Prin urmare, curtea a constatat ca recurenta era tinuta la plata salariilor catre reclamant, in cuantumul determinat de expertiza efectuata in cauza, mai putin suma de 1.000 lei ce i-a fost achitata acestuia cu dispozitia de plata nr.605 din 08.07.2008, aspect retinut, de altfel, si de expert.
Pentru aceste considerente, curtea de apel, in temeiul dispozitiilor art.312 C.pr.civ., a admis recursul si a modificat in parte sentinta recurata, in sensul obligarii paratei la plata catre reclamant a sumei de 16.826 lei drepturi salariale pentru perioada ianuarie 2006 - iulie 2008. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate privind obligatia paratei de a achita suma de 2.318 lei, reprezentand contravaloarea concediilor de odihna aferente anilor 2006, 2007 si 2008, suma de 4.405,3 lei, reprezentand dobanzi legale pentru perioada ianuarie 2006 - iulie 2008.