Propunere de arestare preventiva. Luarea masurii. Pericol social concret pentru ordinea publica. Recurs. Revocarea masurii
C.pr.pen. art. 148 lit. f) , art. 149 ind. 1
Incidenta art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala implica existenta concomitenta a doua conditii, si anume: sa fie savarsita o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si, cea de-a doua, sa existe probe ca lasarea in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Pericolul pentru ordinea publica trebuie constatat in concret si dovedit, neputand fi prezumat pornind de la gravitatea abstracta a faptei, reflectata in limitele de pedeapsa prevazute de lege.
Curtea de Apel Iasi, incheierea penala nr. 5 din 19 ianuarie 2009
Prin incheierea nr. 1 din 14 ianuarie 2009 Tribunalul Vaslui a admis propunerea formulata de procuror si, in temeiul dispozitiilor art. 143 alin. 4, 149 ind. 1, 148 lit. f) si 151 C.pr.pen. a dispus arestarea preventiva a inculpatului C.I., pentru savarsirea infractiunii de dare de mita, fapta prevazuta de art. 255 C.pen. cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 republicata, pe o durata de 29 zile cu incepere de la 14 ianuarie 2009 si pana la 11 februarie 2009.
S-a dispus emiterea de indata a mandatului de arestare preventiva.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, s-a retinut ca prin adresa nr. 34/P/2009 din 14 ianuarie 2008 Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui a solicitat arestarea preventiva a inculpatului pentru savarsirea infractiunii de dare de mita prevazuta si pedepsita de art. 255 C.pen. cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr.78 /2000, republicata.
In motivarea solicitarii s-a aratat ca din probatoriul administrat in cauza a rezultat savarsirea de catre inculpat a infractiunii de dare de mita, constand in aceea ca in ziua de 13 ianuarie 2009, fiind cercetat in dosarul nr.74/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, pentru savarsirea infractiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere, i-a oferit drept mita suma de 150 euro, agentului de politie P.F. de la Postul de politie I., care instrumenta aceasta cauza, pentru ca acesta din urma sa nu mai continue cercetarile penale in acel dosar.
Temeiul legal invocat in referatul cu propunerea de arestare este reprezentat de dispozitiile art. 148 lit. f) C.pr.pen..
Examinand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a retinut urmatoarele:
La data de 13.01.2009 a fost inceputa prin rezolutie urmarirea penala in cauza, sub aspectul savarsirii de catre inculpat a infractiunii de dare de mita prevazuta si pedepsita de art. 255 C.pen. cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr.78 /2000, republicata.
Actiunea penala a fost pusa in miscare fata de inculpat pentru aceeasi fapta, prin ordonanta procurorului din data de 14.01.2009. Inculpatul a fost retinut preventiv timp de 24 de ore, incepand cu data de 13.01.2009, orele 16,00 si pana la data de 14.01.2009, orele 16,00.
In urma examinarii actelor si lucrarilor dosarului, respectiv procesul verbal de consemnare a denuntului, procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante, declaratia agentului P.F., procesul verbal de cercetare la fata locului, inregistrarile imaginilor efectuate in mediul ambiant, declaratiile martorilor, precum si declaratia inculpatului care a recunoscut savarsirea faptei, instanta a constatat ca sunt indicii temeinice, in sensul ca inculpatul a savarsit fapta prevazuta de legea penala, retinuta in sarcina sa.
Atat in fata procurorului, cat si in fata instantei de judecata, inculpatul a recunoscut si a regretat fapta comisa.
Instanta a constatat ca in cauza sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile prevazute de art. 143 alin. 4 raportat la art. 148 lit. f) C.pr.pen., intrucat exista probe si indicii temeinice ca acesta a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, iar pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea mai mare de 4 ani. In al doilea rand, raportat la impactul social deosebit pe care il au asemenea infractiuni in randul populatiei, cu luarea in considerare a valorii sociale ocrotite prin textul incriminator si a modalitatii de savarsire a faptei, s-a retinut ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, prin rezonanta unor astfel de fapte in randul comunitatii in care acesta traieste.
In dreptul roman, arestarea preventiva este reglementata ca o masura de exceptie , avand caracter provizoriu.
Libertatea individuala este una dintre valorile fundamentale protejate de Conventia Europeana Pentru Apararea Drepturilor Omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994 , ale carei dispozitii mai favorabile sunt aplicabile direct in dreptul roman, potrivit art. 11 si 20 din Constitutia Romaniei si de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protectie avand in vedere si aceasta sursa, care completeaza Conventia, formand un bloc de conventionalitate si fiind totodata direct aplicabila, inclusiv pentru dreptul intern roman, impunand, prin prisma importantei sale, un control riguros din partea Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la oricare masura care ar putea aduce atingere acestei valori.
In ceea ce priveste conditia ca lasarea in libertate a inculpatului sa prezinte pericol pentru ordinea publica este, desigur, adevarat ca pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social ca trasatura esentiala a infractiunii; dar aceasta nu inseamna ca in aprecierea pericolului pentru ordinea publica trebuie facuta abstractie de gravitatea faptei; sub acest aspect existenta pericolului public poate rezulta, intre altele si din insusi pericolul social al infractiunii de care este invinuit inculpatul.
In raport cu art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 23 din Constitutie, masura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci cand exista motive verosimile ca s-a savarsit o infractiune sau exista motive temeinice de a se crede in posibilitatea savarsirii unei noi infractiuni, fiind necesara astfel apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenesti, desfasurarea in bune conditii a procesului penal.
In speta, pericolul social potential a fost apreciat de tribunal in raport cu comportamentul inculpatului, reactia opiniei publice, rezonanta faptelor comise.
A apreciat tribunalul ca in cauza, pericolul concret pentru ordinea publica rezulta in mod cert din probele administrate pentru probarea infractiunii si al pericolului social concret al acesteia, modalitatea comiterii faptelor, urmarea produsa, rezonanta sociala a faptei comise, sentimentul de insecuritate creat in randul colectivitatii.
Incheierea astfel pronuntata a fost recurata de inculpat care, prin aparator, a sustinut netemeinicia acesteia sub aspectul luarii masurii extreme a arestarii preventive.
A mai aratat ca arestarea se poate dispune in conditiile in care inculpatul prezinta pericol concret pentru ordinea publica. Ori, acesta nu a premeditat savarsirea faptei, ci a fost incurajat de actiunea politistului si a considerat ca poate obtine o sanctiune mai mica.
Inculpatul urma sa obtina permisul de conducere auto, era la primul contact cu legea penala si a recunoscut fapta.
Este casatorit, are trei copii din care unul este minor, este angajat la o societate comerciala si este infractor primar.
A solicitat admiterea recursului si judecarea in stare de libertate.
Examinand actele si lucrarile dosarului, raportat criticilor formulate, cat si din oficiu, curtea de apel a constatat ca recursul este intemeiat.
Inculpatul este cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de dare de mita, fapta prevazuta si pedepsita de art. 255 C.pen. cu referire la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/8.05.2000 republicata, constand in aceea ca, in data de 13 ianuarie 2009, i-a oferit suma de 150 euro agentului de politie P.F., in scopul de a nu se mai continua cercetarile penale intr-un dosar penal.
Avand in vedere specificul obligatiilor ce decurg din exercitarea actiunii penale in cadrul procesului penal si tinand seama de necesitatea asigurarii unei mai bune desfasurari a tuturor activitatilor pe care le intreprind organele juridice, apare necesara, uneori, luarea anumitor masuri procesuale. Acestea reprezinta institutii de drept procesual penal si constau in anumite privatiuni, constrangeri personale sau reale, determinate de conditiile si imprejurarile in care se desfasoara procesul penal.
Prin luarea unor astfel de masuri, inclusiv a celor restrictive de libertate, asa cum este arestarea preventiva, se urmareste asigurarea atingerii scopului procesual penal, respectiv constatarea la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale.
Regula este ca judecarea inculpatului sa se realizeze cu persoana in stare de libertate, iar exceptia este privarea de libertate.
Un alt principiu al procesului penal de care trebuie sa se tina seama este acela potrivit caruia "orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva (art. 5 ind. 2 C.pr.pen.).
Potrivit art. 149 ind. 1 C.pr.pen., pentru a se putea dispune arestarea inculpatului trebuie ca in cauza sa existe probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit fapta pentru care este cercetat si sa existe corespunzator vreunul din cazurile prevazute de art. 148 C.pr.pen..
In cauza, judecatorul a apreciat in mod corect ca exista indicii temeinice in sensul art. 68 ind. 1 C.pr.pen. si art. 143 C.pr.pen. care sa sustina presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit fapta prevazuta de legea penala, sens in care au fost exemplificate probele administrate respectiv, procesul-verbal de consemnare a denuntului, procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante, declaratia agentului P.F., procesul verbal de cercetare la fata locului, inregistrarile imaginilor efectuate in mediul ambiental, declaratiile martorilor, precum si declaratia sincera de recunoastere a inculpatului.
Curtea a constatat insa ca nu se regasesc conditiile cerute de art. 148 lit. f) teza a II-a C.pr.pen., in ceea ce priveste existenta unor probe ca lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica.
Interpretand, asadar, dispozitiile art. 148 lit. f) C.pr.pen. prin raportare la normele legii fundamentale, dar si prin prisma jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta de control judiciar a apreciat ca lasarea in libertate a inculpatului nu ar tulbura in mod real ordinea publica, raportandu-ne la circumstantele comiterii faptei, la persoana inculpatului si la atingerea adusa prin fapta sa valorilor sociale.
Astfel, curtea a remarcat imprejurarea ca inculpatul a avut o atitudine procesuala cooperanta atat fata de organele de ancheta, cat si in fata judecatorului, nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat social si profesional.
De asemenea, tot sub acest aspect, curtea a observat ca inculpatul este cunoscut cu un comportament corespunzator in comunitate, fiind angajat ca gestionar la o societate comerciala, este casatorit si are trei copii.
Buna conduita a inculpatului rezulta si din aprecierile favorabile consemnate in caracterizarile facute de viceprimarul comunei I. si cele ale preotului paroh al localitatii C.
Toate aceste elemente au condus la concluzia ca, in speta, nu era justificata luarea masurii arestarii preventive fata de inculpat.
Apreciind ca in cauza arestarea preventiva nu se impune pentru mai buna desfasurare a procesului penal, lasarea in libertate nefiind de natura sa creeze un pericol concret pentru ordinea publica, in baza dispozitiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d) C.pr.pen., a fost admis recursul declarat de inculpatul C.I., a fost casata incheierea recurata, iar in baza art. 139 alin. 2 C.pr.pen. a fost revocata masura arestului preventiv, cu consecinta punerii de indata in libertate, daca inculpatul nu este retinut ori arestat in alta cauza.