Suspendarea actului administrativ contestat. Necesitatea indeplinirii conditiilor cumulative prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 rep

• Legea contenciosului administrativ -art. 1; art. 2 si art. 14
Argumentele invocate pentru sustinerea dovezii "cazului bine justificat" trebuie sa fie valabile, concrete, de natura sa creeze o serioasa indoiala cu privire la legalitatea actului administrativ atacat.
Conditia pagubei iminente poate fi considerata indeplinita atunci cand executarea actului contestat ar afecta asigurarea strictului necesar subzisten?ei recurentului si a familiei sale, fata de circumstantele concrete prezentate si dovedite in cauza.
Prin Sentinta nr. 959/12 martie 2013, Tribunalul Mures a respins cererea formulata de reclamantul T. L. S., in contradictoriu cu parata A. N. V. - D. R. A. O. V. BRA?OV, avand ca obiect suspendarea actului administrativ - Decizia nr. 258/31 decembrie 2012, emisa de parata.
In considerentele Sentintei, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• din analiza formala a Deciziei nr. 258/2012 a reie?it ca aceasta cuprinde elementele imperativ prevazute de art. 46 din O.G. nr. 92/2003, iar inopozabilitatea actului, cu consecin?a lipsirii lui de caracterul executoriu - art. 45 din O.G. nr. 92/2003, corob. cu art. 44.1. din H.G. nr. 1050/2004 - poate fi analizata doar raportat la procedura de comunicare, catre reclamant, a Deciziei; parata a probat realizarea acestei comunicari, prin scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, iar argumentele reclamantului referitoare la actualul domiciliu ?i la prescrip?ia dreptului paratei de a stabili obliga?iile accesorii impun o analiza a fondului cauzei, ce nu poate fi realizata in aceasta procedura;
• intrucat condi?ia cazului justificat nu este indeplinita, in cauza, condi?ia pagubei iminente nu este suficienta pentru admiterea cererii.
Impotriva Sentintei nr. 959/12 martie 2013 a declarat recurs reclamanta, invocand disp. art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod proc. civ., solicitand a se dispune admiterea acestuia si modificarea in tot a hotararii atacate, in sensul admiterii cererii de suspendare a executarii Deciziei nr. 258/2012. In esenta, recurentul a expus urmatoarele motive: indoiala serioasa asupra legalita?ii actului administrativ atacat rezulta din necomunicarea acestuia catre recurent, nefiindu-i, deci, opozabila ?i din faptul ca autoturismul in legatura cu care s-au stabilit obliga?iile fiscale, prin D.R.S. nr. 202/11 octombrie 2006, nu a fost importat de recurent; Decizia, la care au fost anexate inscrisuri, i-a fost comunicata reclamantului la al doilea termen de judecata, in prima instan?a, adica la 28 februarie 2013, aceasta fiind data la care reclamantul a luat cuno?tin?a de con?inutul Deciziei; procedura de comunicare prin publicitate a fost indeplinita cu neobservarea disp. art. 44 din O.G. nr. 92/2003, parata proband afi?area Deciziei nr. 202/11 octombrie 2006 la sediul acesteia, fara a proba, insa, afi?area concomitenta a actului pe pagina sa de internet; afirma?iile referitoare la intreruperea termenului de prescrip?ie a executarii, prin emiterea soma?iilor, nu sunt intemeiate intrucat nici cu privire la aceste acte nu a fost legal indeplinita procedura de comunicare catre reclamantul-recurent; in analizarea cererii de suspendare a executarii, Decizia nr. 258/31 decembrie 2012 nu poate fi privita totalmente distinct de Decizia nr. 202/2006, prin care s-a stabilit debitul principal; referitor la condi?ia cazului justificat, recurentul a aratat ca nu a introdus in ?ara autoturismul pentru care s-au stabilit obliga?iile fiscale prin Decizia nr. 202/2006, din acest considerent, el depunand o plangere penala inregistrata la poli?ie sub nr. 242/A/2013, iar la parchet sub nr. 693/P/2013, fiind demarate cercetarile penale sub aspectul savar?irii infrac?iunii de fals privind identitatea, astfel cum rezulta din adeverin?a emisa de I.P.J. Mure? la data de 15 martie 2013; cu privire la paguba iminenta, recurentul a aratat ca i?i men?ine motivele din cererea de suspendare a executarii, facand trimitere la probatoriul administrat, in cauza.
Prin intampinarea depusa la 26 iunie 2013 (f. 19-21), intimata A. N. V. - D. R. A. O. V. BRA?OV a solicitat a se dispune respingerea recursului, sustinand, in esenta, urmatoarele motive: potrivit jurispruden?ei constante a Inaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie (reflectata de Deciziile nr. 2432/2001, nr. 616/2007, nr. 2447/2007, nr. 2419/2007, nr. 1842/2008, nr. 3534/2008, nr. 149/2009, 551/2009), actul administrativ beneficiaza de prezum?ia de legalitate, suspendarea executarii neputand fi dispusa decat pentru motive evidente de nelegalitate ?i neputandu-se avea in vedere simple aparari de fond; recurentul nu a indicat motive aparente de nelegalitate, considera?iunile din ac?iune fiind lipsite de relevan?a juridica, fa?a de obiectul cererii; executarea actului nu poate fi considerata, prin ea insa?i, ca producand o paguba, in sensul legii; reclamantul a invocat o serie de motive care ?in de solu?ionarea fondului litigiului; recurentului i-au fost comunicate toate actele la adresa din Tg.-Mure?, str. Baraganului, nr. 16, ap. 1, dar plicul s-a intors cu men?iunea "destinatar necunoscut"; prin D.R.S. nr. 202/11 octombrie 2006 s-au recalculat taxele vamale datorate de recurent in temeiul art. 7, 8 din H.G. nr. 945/2006, iar neachitarea obliga?iilor fiscale a atras pornirea executarii silite, in condi?iile O.G. nr. 92/2003; intrucat recurentul nu a achitat crean?a principala, s-au emis, ulterior, decizii cuprinzand obliga?ii accesorii - prin Decizia nr. 258/2012 stabilindu-se obliga?iile accesorii aferente perioadei 1 ianuarie - 31 decembrie 2012.  .  
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a retinut urmatoarele aspecte:
Norma speciala cuprinsa in art. 14 din Legea nr. 554/2004 statorniceste doua conditii, care trebuie indeplinite si analizate cumulativ, pentru ca persoana vatamata sa poata cere si obtine suspendarea actului administrativ, pana la pronuntarea instantei de fond (asupra cererii avand ca obiect anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata - art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004): cazul bine justificat si prevenirea unei pagube iminente.
  In conformitate cu disp. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, constituie cazuri bine justificate imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ. Potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, paguba iminenta este definita ca fiind prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public.
Instanta a analizat indeplinirea cumulativa a celor doua conditii anterior mentionate prin raportare la circumstantele spetei deduse judecatii.
Existenta unui caz bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidenta a actului administrativ atacat, fiindca o astfel de cerinta si o astfel de interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei - analiza pe care instanta nu are abilitarea sa o realizeze in cadrul unei cereri avand ca obiect suspendarea executarii actului administrativ atacat (IC.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr. 3015/23 septembrie 2008). Instanta poate acorda masura suspendarii executarii unui act administrativ, in raport cu ansamblul circumstantelor si intereselor prezente, atunci cand executarea actului este de natura a cauza pagube grave, dificil de reparat si cand exista un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia (IC.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr. 2199/14 aprilie 2009).
Curtea a retinut - cu privire la conditia cazului justificat - faptul ca reclamantul-recurent nu s-a limitat la invocarea nelegalitatii actului administrativ atacat, in ansamblul lui, ci a relevat argumente ce pun in discutie legalitatea acestuia, sus?inand, in mod punctual, ca nu a importat autoturismul marca Audi, tipul A6, fabricat in anul 2004, avand seria de ?asiu xxx, pentru care a fost achitata taxa vamala in suma de 10.063 lei, conform chitan?ei nr. 1540/3 septembrie 2006 - pe care exista o semnatura ce nu ii apar?ine -, ca s-a deplasat la Biroul Vamal Bra?ov, in vederea clarificarii originii obliga?iilor fiscale, iar, apoi, la I.P.J. Mure? unde a fost informat ca pentru autoturismul men?ionat s-a eliberat, la data de 30 august 2008, numarul provizoriu xxx, la cererea numitului K. Z., ca, ulterior, recurentul, a aflat de inmatricularea autoturismului, in jude?ul Alba, sub numarul xxx, ca, prin urmare, a depus plangere penala la Parchetul de pe langa Judecatoria Tg.-Mure? ?i ca, in prezent se desfa?oara cercetari penale sub aspectul savar?irii infrac?iunii de fals privind identitatea, fapta prevazuta ?i pedepsita de art. 293 Cod pen., dosarul fiind inregistrat la I.P.J. Mure? - Serviciul de Investiga?ii Criminale sub nr. 242/A/2013 ?i la Parchetul de pe langa Judecatoria Tg.-Mure? sub nr. 693/P/2013, precum ?i faptul ca procedura de comunicare a actului administrativ atacat a fost viciata, sub mai multe aspecte, concret men?ionate.
Fara a trece la analiza motivelor mai sus expuse si a inscrisurilor la care recurentul a facut trimitere, Curtea a retinut ca, in speta, exista argumente aparent valabile care creeaza o serioasa indoiala cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, cu atat mai mult cu cat se desfa?oara cercetari penale in legatura cu infrac?iunea de fals privind identitatea.
In ce priveste a doua conditie - paguba iminenta -, Curtea a constatat ca situa?ia materiala evocata de reclamantul-recurent, respectiv faptul ca, in prezent, nu are calitatea de angajat, iar familia, ce include doi copii minori, este intre?inuta, in situa?ia data, de so?ia recurentului, ale carei venituri permit, cu dificultate, intre?inerea copiilor ?i asigurarea strictului necesar subzisten?ei, contureaza indeplinirea, in speta, a conditiei prejudiciului iminent, cu atat mai mult cu cat se pune problema executarii unor obliga?ii fiscale cuprinse intr-un act cu privire la care, din perspectiva considerentelor anterior relevate, exista o serioasa indoiala referitoare la legalitate.
In fine, Curtea a avut in vedere jurispruden?a instan?ei supreme (e.g., Dec. nr. 1231/8 februarie 2011, Dec. nr. 609/7 februarie 2012  ale Sec?iei de Contencios Administrativ ?i Fiscal) prin care s-a facut trimitere la Recomandarea nr. R/89/8/1989 si la Recomandarea nr. 16/2003 ale Comitetului de Ministri din cadrul Consiliului Europei. Inalta Curte a re?inut ca, astfel cum s-a aratat ?i in Recomandarea nr. 16/2003, executarea deciziilor administrative trebuie sa tina cont de drepturile si interesele persoanelor particulare, aceasta Recomandare reamintind principiile din Recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Ministri, care cheama autoritatea jurisdictionala competenta, in speta, instanta judecatoreasca, sa ia masuri provizorii corespunzatoare, atunci cand executarea unei decizii administrative este de natura sa provoace daune grave particularilor carora li se aplica decizia. Solutia suspendarii actului administrativ, pana la pronuntarea instantei, se circumscrie notiunii de protectie provizorie corespunzatoare.
In consecinta, constatand indeplinirea cumulativa a conditiilor stipulate de disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis recursul si a modificat in tot Sentinta atacata - art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I, alin. 3 teza I, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.-, in sensul admiterii cererii de suspendare a actului administrativ, pana la pronun?area instan?ei de fond asupra legalitatii acestuia, in spe?a, a Deciziei nr. 258/31 decembrie 2012 emise de A.N.V. - D.R.A.O.V. Bra?ov.