Servitute de trecere.

Potrivit art. 616 Cod civil, "proprietarul al carui loc este infundat,  care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau". Instanta a constatat ca reclamantul nu se afla in ipoteza descrisa de textul de lege, in sensul in care acesta are o iesire la calea publica, doar ca aceasta este una pietonala.
Si in situatia in care s-ar admite ca accesul pietonal este insuficient, dreptul de servitute poate fi instituit in masura in care este gasita, potrivit art. 618 Cod civil,  varianta "ce ar pricinui o mai putina paguba acelui pe al carui loc trecerea urmeaza a fi deschisa". In prezenta cauza, asa cum s-a aratat anterior, crearea unui drept de servitute echivaleaza cu lipsirea in totalitate a paratilor de propria curte, respectiv de a avea posibilitatea gararii propriului autoturism.

Codul civil: art. 616, art. 617 si art. 618.

Prin sentinta civila nr. 5650 din 27 iunie 2013  pronuntata de Judecatoria  Targu-Mures s-a respins cererea formulata de reclamantul-parat C. L.,  in contradictoriu cu  paratii-reclamanti S. M., S. S.- S. si S. T. - K.; s-a respins cererea reconventionala formulata de paratii-reclamanti S. M., S. S.- S. si S. T. - K. in contradictoriu cu reclamantul-parat C. L., ca ramasa fara obiect.
Impotriva respectivei hotarari a formulat recurs C. L., care a solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a hotararii atacate, sa se dispuna instituirea in favoarea si utilitatea imobilului situat in xxx si in sarcina imobilului situat in xxx dreptul de servitute de trecere cu piciorul si cu vehiculul pe o portiune de 2 m. latime, pe toata lungimea parcelei de teren cu nr.top.129125, astfel cum aceasta portiune se va identifica printr-un raport de expertiza topografica, a se dispune notarea dreptului de servitute in C.F.Nr.129124 Tg.-Mures, nr.top.129124 si C.F.Nr.129125 Tg.-Mures, obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.
La termenul din 10 aprilie 2014 s-a pus in discutie recalificarea caii de atac a recursului in cea a apelului, avand in vedere obiectul cauzei si s-a recalificat calea de atac in apel.
Prin Decizia civila nr. 168 din 17.04.2014, Tribunalul Mures a respins apelul declarat de apelantul C. L..
Pentru a pronunta aceasta hotarare Tribunalul  a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Targu-Mures la data de 13.07.2012, reclamantul - parat C. L. a chemat in judecata pe paratii - reclamanti S. M., S. S.- S. si S. T. - K., si a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa se dispuna instituirea in favoarea si utilitatea imobilului situat in Xxx si in sarcina imobilului situat in Xxx dreptul de servitute de trecere cu piciorul si cu vehiculul pe o portiune de 2 m. latime, pe toata lungimea parcelei de teren cu nr.top.129125, astfel cum aceasta portiune se va identifica printr-un raport de expertiza topografica, a se dispune notarea dreptului de servitute in C.F.Nr.129124 Tg.-Mures, nr.top.129124 si C.F.Nr.129125 Tg.-Mures, in caz de opozitie a paratilor la admiterea actiunii, a solicitat obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
Paratii-reclamanti au formulat intampinare si cerere reconventionala la cererea de chemare in judecata, prin care au solicitat respingerea cererii ca nefondata si, prin cererea reconventionala au solicitat ca in cazul in care instanta s-a admis actiunea reclamantului,  acesta sa fie obligat la despagubiri lunare in cuantum de 100 euro.
Instanta de apel a retinut ca art. 616 Cod civil reglementeaza dreptul proprietarului unui loc care nu are nici o iesire la calea publica, de a reclama o trecere pe fondul vecinului sau, cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu paguba ce i s-ar ocaziona.
In conformitate cu art. 617 si art. 618 Cod civil, trecerea trebuie facuta pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului inchis, ca sa iasa la drum, insa trebuie ales locul ce ar pricinui cea mai redusa paguba pentru proprietarul fondului aservit.
Asa cum prevede art. 616 Codul Civil, prin loc infundat se intelege acel fond care nu are nici o iesire la calea publica. Practica judiciara a largit insa notiunea de loc infundat, statuand ca art. 616 Codul Civil se refera nu numai la imposibilitatea absoluta de a iesi la calea publica, ci si la acele situatii in care, desi exista o astfel de iesire, ea prezinta inconveniente grave sau poate fi periculoasa pentru proprietarul fondului dominant. Mai trebuie retinut ca, pentru a da nastere la un drept de trecere, lipsa iesirii la calea publica trebuie sa fie straina de conduita proprietarului locului infundat.
Din actele de la dosar si din sustinerile partilor, necombatute de apelant, situatia actuala este rezultatul unei iesiri din indiviziune astfel cum rezulta din actul notarial nr.1051 din 23.11.2010, extrasul CF nr.129125 Tg.Mures si retinerile din raportul de expertiza. Acest partaj s-a efectuat fara instituirea unei servituti de trecere.
Ca urmare, prin sistarea indiviziunii, care este rezultatul vointei partilor, a conventiei de partaj intocmite de acestia  reiesea fara dubiu crearea unui loc infundat, sau cel putin cu un acces pietonal mai greoi si un acces imposibil cu vehicule. Fata de acestea este evident ca partile au acceptat la momentul incheierii conventiei de partaj crearea unui loc infundat sau cel putin a unei parcele cu un acces mai greoi.
Tribunalul a apreciat ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 616 Cod civil, stabilind ca infundarea locului este rezultatul neprevederii coproprietarilor, care au inteles sa sisteze indiviziunea intr-o modalitate care a dus la crearea unui acces greoi in curtea imobilului. De altfel, in acelasi sens s-a pronuntat chiar practica judiciara invocata de apelant, a se vedea de exemplu Decizia nr. 2283/R din 30 octombrie 2009 a Curtii de Apel Cluj si Decizia nr. 252 din 23 februarie 2010 a Curtii de Apel Craiova.
De altfel, nici nu ar exista posibilitatea instituirii unei servituti de trecere atata timp cat din pozele depuse la dosar f.31-33, dosar prima instanta si din raportul de expertiza in specialitatea topografie reiese ca nu exista o curte a reclamantului apta de a permite accesul auto, iar stationarea autoturismelor in curtea paratilor ar face imposibila folosirea de catre parati a propriei proprietati. Sustinerile ca serviciile de urgenta nu ar avea acces aste neconforma realitatii deoarece in caz de necesitate, conform prevederilor legale, este permisa patrunderea autoturismelor apartinand serviciilor de urgenta pe orice proprietate.
In consecinta, neexistand o alta stare de fapt decat cea retinuta in mod legal de prima instanta, Tribunalul s-a pronuntat in sensul aratat.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs reclamantul, solicitand admiterea caii de atac, modificarea in tot a deciziei atacate si a sentintei civile pronuntate de judecatoria Tg. Mures si admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
In drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 7si 8 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor de nelegalitate recurentul a aratat urmatoarele:
Instantele au apreciat gresit faptul ca lipsa de iesire la calea publica este rezultatul vointei reclamantului.
Prin actul de iesire din indiviziune reclamantul a avut doar reprezentarea evidentierii in CF diferite si imprejurarea ca fiecare din cele doua imobile rezultate in urma dezmembrarii vor avea cale separata de acces. Mai mult, prin declaratia autentificata sub nr. 1052 din 23.10.2012 paratii au consimtit asupra dreptului reclamantului de a avea acces la conductele de utilitati aflate in curtea imobilului asupra caruia se doreste instituirea servitutii.
In ceea ce priveste obiectul actiunii, in opinia recurentului, instantele au facut aprecieri gresite, schimband intelesul lamurit si vadit neindoielnic al cererii  in sensul in care s-a cerut instituirea dreptului de trecere cu autoturismul si nicidecum stationarea autoturismului in curtea paratilor. 
Intimatii parati nu au formulat intampinare.
Recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, situatia actuala a imobilului proprietatea reclamantului este consecinta incheierii de catre acesta impreuna cu paratii a actului notarial de dezmembrare si iesire din indiviziune nr. 1051/23.11.2010.
Actul autentic a fost precedat de intocmirea unei documentatii cadastrale de dezmembrare avizata de OCPI sub nr. 57491/2010.
Din aceasta perspectiva sustinerile recurentului reclamant nu pot fi primite in sensul in care intre parti nu a fost incheiat doar un document notarial din care nu a avut reprezentarea imposibilitatii de acces cu mijloace auto, ci s-a intocmit si o lucrare cadastrala din continutul careia rezulta, in reprezentare grafica, intinderea si amplasamentul fiecaruia din cele doua imobile dezmembrate, precum si caile de acces. 
Intocmirea declaratiei autentice privind accesul la retele de utilitati nu face altceva decat sa confirme intelegerea explicita pe care partile au avut-o la momentul dezmembrarii privind curtea  paratilor si accesul reclamantului doar la utilitatile din aceasta curte.
In al doilea rand, chiar daca s-ar face abstractie de situatia astfel creata, actiunea reclamantului nu poate fi admisa.
Din raportul de expertiza efectuat in cauza rezulta ca suprafata de teren aferenta curtii paratilor are o latime de 2.90 metri, astfel ca formarea a doua cai de acces este imposibila intrucat ar ingradi accesul ambilor proprietari.
In opinia recurentului "trecerea" reclamantului cu autoturismul prin curtea  paratilor nu le ingradeste acestora dreptul de proprietate.
Aceasta sustinere este contrazisa atat de lucrarea de specialitate efectuata in cauza cat si de plansele foto aflate la dosar. Din schita grafica intocmita de expert si plansele foto rezulta ca, in fapt, curtea prin care se doreste crearea unei servituti are forma unui culoar cu o latime de 2.90 metri, avand atat in stanga cat si in dreapta ziduri, culoar pe care nu se pot afla doua autoturisme in mod simultan.
Potrivit art. 616 Cod civil, "proprietarul al carui loc este infundat,  care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau". Instanta a constatat ca reclamantul nu se afla in ipoteza descrisa de textul de lege, in sensul in care acesta are o iesire la calea publica, doar ca aceasta este una pietonala.
Si in situatia in care s-ar admite ca accesul pietonal este insuficient, dreptul de servitute poate fi instituit in masura in care este gasita, potrivit art. 618 Cod civil,  varianta "ce ar pricinui o mai putina paguba acelui pe al carui loc trecerea urmeaza a fi deschisa". In prezenta cauza, asa cum s-a aratat anterior, crearea unui drept de servitute echivaleaza cu lipsirea in totalitate a paratilor de propria curte, respectiv de a avea posibilitatea gararii propriului autoturism.
Nu sunt intemeiate sustinerile recurentului potrivit carora instantele au schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic al cererii de chemare in judecata,   considerand ca obiectul cererii  l-ar reprezenta dreptul de a stationa in curtea reclamantului. Data fiind configuratia curtilor celor doua imobile, in situatia actuala, accesul cu mijloace auto a reclamantului s-ar putea face doar pana la poarta ce separa curtile. Din plansele foto depuse la dosar rezulta ca reclamantul nu poate patrunde pe proprietatea sa cu autoturismul intrucat dimensiunile spatiului liber al curtii  nu permit acest lucru.
Astfel fiind, instanta de recurs a conchis ca nu sunt incidente in cauza dispozitiile art. 304 pct. 7 si 8 Cod procedura civila, hotararea pronuntata de tribunal fiind legala sub aspectele invocate de recurent si analizate de instanta de recurs.
Avand in vedere aceste considerente, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat.