Obligatie de a face. Cerere formulata de fost angajat. Natura juridica.

Nu au putut fi primite argumentele apelantei in sensul ca in cauza ar fi aplicabile prevederile art. 152 - art. 156 din Legea nr. 263/2010, referitoare la jurisdictia asigurarilor sociale, intrucat, chiar daca reclamantul nu mai este angajatul paratei, el a chemat-o in judecata in calitate de fost angajator, pentru a fi obligata sa elibereze o adeverinta salariala, care sa ateste drepturile de natura salariala de care a beneficiat reclamantul in perioada in care a fost angajat la unitatea parata si sa depuna declaratia nominala de asigurare rectificativa referitoare la reclamant, in care sa se regaseasca in baza de calcul a contributiei si veniturile de care a beneficiat in conformitate cu adeverinta mentionata anterior. Prin urmare, obiectul cauzei este un conflict de munca, intrucat obligatia de a face vizeaza strict relatiile dintre angajator si angajat.

Legea nr. 62/2011: art. 215;
Legea nr. 263/2010: art. 152-156.

Prin sentinta civila nr. 2267 din 15 noiembrie 2013 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 2774/102/2013 s-a respins exceptia prescriptiei extinctive, s-a respins exceptia lipsei de interes a actiunii si s-a admis in parte ac?iunea civila formulata de reclamantul D. S., in contradictoriu cu parata Universitatea "P. M." din Tg. Mure?.
Prin aceeasi sentinta s-a respins ca ramas fara obiect capatul de cerere privind obligarea paratei la eliberarea unei adeverin?e privind veniturile brute ob?inute pentru cumulul de functii didactice in perioada septembrie 2007 - septembrie 2012, parata fiind obligata la intocmirea si depunerea la C. J. P. Mures a declara?iei nominale de asigurare rectificative pentru perioada aprilie 2001 - septembrie 2007 referitoare la reclamant, in care sa se regaseasca in baza de calcul a contributiei de asigurari sociale si veniturile brute de care acesta a beneficiat in perioada de mai sus, astfel cum sunt mentionate in adeverinta eliberata de catre parata sub nr. 1941/25.06.2013 cu titlu de "cumul", la intocmirea si depunerea la C. J. P. Mures  a declara?iei nominale de asigurare rectificative pentru perioada ianuarie 2004 - septembrie 2007 referitoare la reclamant, in care sa se regaseasca in baza de calcul a contributiei de asigurari sociale si veniturile brute de care acesta a beneficiat in perioada de mai sus, astfel cum sunt mentionate in adeverinta eliberata de catre parata sub nr. 1941/25.06.2013 cu titlu de "plata cu ora", respingandu-se pretentiile reclamantului privind sumele cu titlu de "plata cu ora" pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2003.
Impotriva acestei hotarari parata Universitatea "P. M." Tg.-Mures a formulat apel, solicitand schimbarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii.
In motivarea apelului s-a aratat ca veniturile realizate in baza art. 65 din Legea nr. 128/1997 nu sunt sporuri si adaosuri reglementate de lege, ci sunt venituri realizate in baza legii speciale, fiind exceptate conform art. 26 lit. e din Legea nr. 19/2000.
Apelanta a mai aratat ca a aplicat corect dispozitiile Ordinului MMSS nr. 340/2001, care prevedeau in mod expres ce se intelege prin sintagma salariile individuale brute realizate lunar, cat si sumele pentru care nu se datoreaza contributia de asigurari sociale.
In drept, s-au invocat prev. art. 466 si urm. Cod procedura civila.
Intimatul a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia tardivitatii apelului, intrucat calea de atac nu a fost declarata in termenul de 10 zile prev. de art. 215 din Legea nr. 62/2011. Pe fond, s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat, sustinandu-se legalitatea si temeinicia sentintei pronuntate de prima instanta.
Apelanta a formulat raspuns la intampinare, prin care a aratat ca apelul nu a fost declarat tardiv, neaplicandu-se prevederile legii dialogului social, intrucat natura juridica a litigiului este de asigurari sociale, reclamantul nemaiavand calitatea de angajat. S-a subliniat si imprejurarea ca in hotararea atacata este mentionat ca termen de apel 30 de zile de la comunicare.
Analizand apelul promovat din perspectiva exceptiei invocate, instanta a constatat urmatoarele:
Sentinta civila nr. 2267 din 15 noiembrie 2013 a Tribunalului Mures a fost comunicata apelantei la data de 24 iulie 2014, conform dovezii de comunicare de la fila 114 din dosarul primei instante.
Astfel, 4 august 2014 era ultima zi de depunere a apelului, iar calea de atac a fost promovata la data de 22 august 2014, conform stampilei de pe memoriul de recurs, nefiind transmisa prin posta, asadar cu depasirea termenului legal de 10 zile, prevazut de art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.
Nu au putut fi primite argumentele apelantei in sensul ca in cauza ar fi aplicabile prevederile art. 152 - art. 156 din Legea nr. 263/2010, referitoare la jurisdictia asigurarilor sociale, intrucat, chiar daca reclamantul nu mai este angajatul paratei, el a chemat-o in judecata in calitate de fost angajator, pentru a fi obligata sa elibereze o adeverinta salariala, care sa ateste drepturile de natura salariala de care a beneficiat reclamantul in perioada in care a fost angajat la unitatea parata si sa depuna declaratia nominala de asigurare rectificativa referitoare la reclamant, in care sa se regaseasca in baza de calcul a contributiei si veniturile de care a beneficiat in conformitate cu adeverinta mentionata anterior. Prin urmare, obiectul cauzei este un conflict de munca, intrucat obligatia de a face vizeaza strict relatiile dintre angajator si angajat.
De altfel, verificand actele si lucrarile dosarului, s-a observat ca parata a acceptat in fata primei instante imprejurarea ca prezentul litigiu este un conflict de munca, invocand prin intampinare dispozitii din Codul muncii in sustinerea exceptiilor tardivitatii si prescriptiei dreptului material la actiune. Totodata, prima instanta, respingand aceasta din urma exceptie, s-a raportat la dispozitiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Cat priveste imprejurarea ca in hotararea atacata este mentionat termenul de 30 de zile, instanta a constatat ca sunt aplicabile dispozitiile art. 457 alin. 1 din Codul de procedura civila, conform carora hotararea este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul hotararii.
Fata de aceste considerente, constatand ca apelanta nu a declarat calea de atac in termenul prevazut de lege si nici nu a formulat vreo cerere de repunere in termen, instanta a respins ca tardiv apelul declarat de parata Universitatea "P. M." Tg.-Mures, impotriva sentintei civile nr. 2267 din 15 noiembrie 2013 pronuntate de Tribunalul Mures in dosarul nr. 2774/102/2013.