Executarea mandatului de arestare preventiva emis in lipsa. Confirmarea arestarii preventive luate in lipsa anterior datei de 1 februarie 2014 fa?a de un invinuit

Executarea mandatului de arestare preventiva emis in lipsa. Confirmarea arestarii preventive luate in lipsa anterior datei de 1 februarie 2014 fa?a de un invinuit.

C. pr. pen., art. 231, art. 203, art. 223
C. pr. pen. din 1968, art. 146, art. 147, art. 148 Daca in vechea reglementare procesual penala, masura arestarii preventive putea fi luata si fata de invinuit, potrivit art. 146 si art. 147 C. pr. pen. din 1968, in actualul Cod de procedura penala nu se mai regasesc norme privitoare la arestarea preventiva a suspectului, aceasta masura putand fi luata doar fata de un inculpat, asa cum rezulta din dispozi?iile art. 223 si urm. raportate la art. 203 alin. 3 C. pr. pen.
A confirma masura arestarii preventive dispuse in lipsa fata de o persoana care a avut doar calitatea de invinuit ?i fa?a de care nu s-a pus in mi?care ac?iunea penala dupa prinderea sa, echivaleaza cu incalcarea normelor procesual penale din actualul Cod de procedura penala privind masurile preventive, norme care sunt de imediata aplicabilitate.

Prin incheierea penala din 27.06.2014 pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Mures, s-a constatat ca masura arestarii preventive a invinuitului, in prezent suspect, L. Z. a fost dispusa prin incheierea penala nr. 90/C din 29.10.2012, pronuntata de judecatorul delegat din cadrul Tribunalului Mures, in dosarul penal nr. 7744/102/2012 (numar in format vechi 9989/2012), in lipsa acestuia, pe o perioada de 10 zile, incepand cu data prinderii.
A fost confirmata arestarea preventiva dispusa prin incheierea enuntata si executarea mandatului de arestare preventiva emis in baza acesteia avand nr. 39 din data de 29 octombrie 2012, incepand cu data pronuntarii prezentei.
S-a constatat ca, potrivit art. 231 alin. 4 din Codul de procedura penala, invinuitul a fost condus la judecatorul delegat in vederea ascultarii la data de  27.06.2014, iar in temeiul art. 231 alin. 7 din Codul de procedura penala s-a procedat la ascultarea acestuia.
In baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
In motivarea acestei dispozitii, se arata ca prin incheierea penala nr. 90/C din 29 octombrie 2012, pronuntata de judecatorul delegat din cadrul Tribunalului Mures, s-a admis in parte propunerea de arestare preventiva formulata de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tg-Mures si s-a dispus, in baza art. 146 pct. 9, art.143  din Codul de procedura penala, a art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedura penala si a art. 150 din Codul de procedura penala, arestarea preventiva in lipsa a invinuitului  L. Z. pe o perioada de 10 zile, incepand cu data prinderii, fiind emis mandatul de arestare preventiva nr.  39 din 29 octombrie 2012.
Pentru a proceda astfel, judecatorul delegat din cadrul Tribunalului Mures a avut in vedere urmatoarele:
Prin rezolutia  din data de 12 septembrie 2012, pronuntata de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tg-Mures in dosarul nr. 113/D/P/2012, s-a dispus inceperea urmaririi penale impotriva invinuitului L. Z.,  sub acuza savarsirii infractiunii de trafic de minori - prevazuta si pedepsita de art. 13 alin. 1 si alin. 2  din Legea nr. 678/2001, retinandu-se ca acesta, in perioada lunilor noiembrie 2011-martie 2012, a racolat-o pe minora T.A., pe care a cazat-o la resedinta sa, iar prin diverse amenintari la adresa ei, a determinat-o sa desfasoare activitati de prostitutie in folosul sau.
In fapt, s-a retinut ca persoana vatamata a fost deposedata de actele de identitate , agresata fizic de invinuit si obligata astfel sa accepte desfasurarea unor activitati de prostitutie in folosul suspectului pana in cursul lunii martie 2012 , cand  victima a reusit sa scape, plecand de la resedinta acestuia cu ajutorul martorului S.F.C.. 
Potrivit dispozitiilor art. 231 alin. 7 din Codul de procedura penala, cand masura arestarii a fost dispusa in lipsa inculpatului si cand mandatul a fost emis fara ascultarea acestuia, acuzatul va fi ascultat imediat ce va fi prins ori s-a prezentat, fiind condus de organul de politie la judecatorul de drepturi si libertati care a emis mandatul.
Impotriva acestei incheieri, a formulat contesta?ie suspectul L.Z., criticand-o pentru motive legate de netemeinicie.
Analizand contestatia formulata, prin prisma materialului aflat la dosarul de urmarire penala si la cel al judecatorului de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Mures, a motivelor invocate, a concluziilor aparatorului contestatorului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele investirii date si de neagravarea situatiei in propria cale de atac, s-au retinut urmatoarele:
In solutionarea contestatiei, s-a constatat ca judecatorul delegat din cadrul Tribunalului Mures a dispus arestarea in lipsa a invinuitului L. Z. pe o perioada de 10 zile de la data prinderii, prin incheierea penala din 29.10.2012.
Propunerea parchetului a fost admisa doar in parte, in sensul ca nu a fost retinut temeiul de drept al arestarii prev. da art. 148 alin. 1 lit. a din vechiul C. pr. pen, in sensul ca nu s-a facut dovada sustragerii invinuitului de la urmarirea penala.
La data luarii masurii arestarii preventive a invinuitului, respectiv 29.10.2012, singurul temei de drept retinut de judecatorul delegat pentru admiterea propunerii parchetului, a fost cel prevazut de art. 148 alin. 1 lit. f din vechiul C. pr. pen, constand in pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta invinuitul lasat in libertate.
S-a analizat contestatia prin prisma modificarilor legislative intervenite ca urmare a intrarii in vigoare a noilor coduri la data de 01.02.2014, prin raportarea situatiei invinuitului (actual suspect) la normele de procedura penala aplicabile in prezent, dar si pe fondul temeiniciei si oportunitatii mentinerii masurii arestarii preventive.
Astfel, s-a retinut ca prin rezolutia din 12.09.2012 a fost inceputa urmarirea penala fata de L. Z. pentru savarsirea infractiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, acesta dobandind calitatea de invinuit, potrivit dispozi?iilor art. 229 din vechiul C. pr. pen, calitate regasita in actualul C. pr. pen in dispozi?iile art. 77, aceea de suspect.
Pana la data solutionarii prezentei contestatii, impotriva contestatorului nu a fost pusa in miscare actiunea penala, astfel incat acesta nu are calitatea de inculpat.
Daca in vechea reglementare masura arestarii preventive putea fi luata si fata de invinuit, potrivit dispozi?iilor art. 146 si art. 147 din vechiul C. pr. pen., in actualul Cod de procedura penala nu mai regasim norme privitoare la arestarea preventiva a suspectului, aceasta masura putand fi luata doar fata de un inculpat, asa cum rezulta din dispozi?iile art. 223 si urm. raportat la art. 203 alin. 3 C. pr. pen.
Desigur ca potrivit dispozi?iilor art. 4 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala "Actele de procedura indeplinite inainte de intrarea in vigoare a Codului de procedura penala, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data indeplinirii lor, raman valabile _".
Aceasta inseamna ca incheierea prin care s-a dispus arestarea preventiva a invinuitului in lipsa din 29.10.2012 si mandatul de arestare preventiva emis la aceeasi data, fiind indeplinite cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data emiterii lor, au ramas valabile.
Insa, odata ce invinuitul arestat in lipsa a fost prezentat in fata autoritatilor, era imperios necesar a se stabili daca acesta a dobandit sau dobandeste calitatea de inculpat si, daca se aprecia ca sunt intrunite cerintele art. 202 C. pr. pen. privind scopul masurilor preventive, sa se dispuna sau sa se solicite luarea unei asemenea masuri. Daca insa acesta are doar calitatea de suspect, nu pot luate fata de el masurile preventive prev. de art. 202 alin. 4 lit. b-e C. pr. pen.
A mentine in continuare masura arestarii preventive, dispuse in lipsa, fata de o persoana care a avut doar calitatea de invinuit, echivaleaza cu incalcarea normelor procesual penale din actualul Cod de procedura penala privind masurile preventive, norme care sunt de imediata aplicabilitate.
Analizand si temeinicia luarii masurii arestarii preventive, s-a constatat ca la momentul emiterii mandatului de arestare preventiva, respectiv 29.10.2012, s-a avut in vedere doar temeiul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f din vechiul Cod de procedura penala privind pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta invinuitul lasat in libertate. Judecatorul delegat a apreciat ca acest pericol rezulta din imprejurarile concrete in care a fost comisa fapta, etatea victimei, brutalitatile la care a fost supusa si mentiunile din fisa de cazier.
Nu a fost contestata existenta pericolului concret la data de 29.10.2012, insa, in lipsa probelor care sa justifice in prezent existenta unei stari de pericol pentru ordinea publica si pentru inlaturarea careia este necesara privarea de libertate (a inculpatului si nu a fostului invinuit sau a suspectului, ca in prezenta speta), in sensul art. 223 alin. 2 teza finala C. pr. pen, s-a constatat ca masura preventiva a fostului invinuit L. Z.  nu poate fi mentinuta, solutia ce se impune fiind aceea a revocarii masurii arestarii preventive.
S-a subliniat ca, potrivit dispozi?iilor art. 231 alin. 7 teza finala C. pr. pen, dupa ascultarea de catre judecatorul de drepturi si libertati a inculpatului arestat in lipsa, se poate dispune inlocuirea arestarii preventive cu una dintre masurile preventive prev. de art. 202 alin. 4 lit. b-d C. pr. pen.
In prezenta cauza nu s-a putut analiza oportunitatea inlocuirii masurii arestarii preventive cu una  dintre masurile preventive prev. de art. 202 alin. 4 lit. b-d C. pr. pen, deoarece nu este indeplinita o cerinta esentiala, aceea de a avea un inculpat in cauza.
S-a precizat ca desi prin incheierea atacata s-a confirmat masura arestarii preventive a invinuitului, s-a constatat ca dispozi?iile art. 4251 C. pr. pen. privind contestatia,  nu fac trimitere la dispozi?iile art. 417 C. pr. pen. privind efectul devolutiv si limitele sale, astfel incat, in cadrul contestatiei a fost analizata masura arestarii preventive sub toate aspectele, cu atat mai mult cu cat insasi judecatorul delegat care procedeaza la audierea inculpatului arestat in lipsa, poate dispune revocarea masurii preventive, potrivit dispozi?iilor art. 231 alin. 7 C. pr. pen.
Asadar, pe de o parte, mentinerea in continuare in stare de arest preventiv a fostului invinuit arestat in lipsa, contravine normelor procesual penale, care nu reglementeaza arestarea preventiva a suspectului, decat a inculpatului.
Pe de alta parte, neavand calitatea de inculpat, in privinta suspectului L. Z. nu poate fi dispusa inlocuirea masurii arestarii preventive cu una dintre masurile preventive prevazute de art. 202 alin. 4 lit. b-d C. pr. pen, deoarece nu este indeplinita o cerinta esentiala, aceea de a avea un inculpat in cauza.
Fata de cele retinute, a urmat ca, in baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a raportat la art. 204 alin. 6 si urmatoarele C. pr. pen, sa se admita contestatia formulata de invinuitul (actual suspect) L. Z. impotriva incheierii penale data in sedinta camerei de consiliu din 27.06.2014 de catre judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Mures.
S-a desfiintat partial hotararea atacata si solutionandu-se cauza:
In baza art. 242 alin. 1 raportat la art. 231 alin. 7 C. pr. pen, a fost revocata masura arestarii preventive a suspectului L. Z., dispusa prin incheierea penala nr. 90/C/29.10.2012 pronuntata de judecatorul delegat din cadrul Tribunalului Mures si confirmata prin incheierea penala data in sedinta camerei de consiliu din 27.06.2014 de catre judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Mures.
In baza art. 242 alin. 1 C. pr. pen, s-a dispus punerea de indata in libertate a suspectului L. Z. de sub puterea Mandatului de arestare preventiva nr. 39/29.10.2012 emis de judecatorul delegat din cadrul Tribunalului Mures in baza Incheierii penale nr. 90/C/29.10.2012  in dos. nr. 7744/102/2012, daca nu este retinut ori arestat in alta cauza.
S-au mentinut restul dispozitiilor din hotararea atacata, care nu contravin prezentei incheieri.
In baza art. 275 alin. 3  C. pr. pen, cheltuielile judiciare in contestatie raman in sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentand onorariul aparatorului desemnat din oficiu va fi avansata Baroului Mures din fondurile Ministerului Justitiei.