Cheltuieli de judecata. Conditii.

Exista culpa procesuala si in situatiile in care cererea a fost respinsa in temeiul unei exceptii procesuale, a fost anulata ca neregulat introdusa sau ca netimbrata, ori s-a perimat.
Cum in cauza dedusa judecatii s-a dispus anularea ca netimbrata atat a actiunii principale, cat si a actiunii reconventionale,  in mod corect s-a retinut de catre instanta de apel ca ambele parti se gasesc in culpa procesuala una fata de cealalta, astfel ca au obligatia de a suporta  cheltuielile de judecata efectuate de partea adversa.
La acordarea cheltuielilor de judecata, insa, vor putea fi avute in vedere doar cele avansate de fiecare parte cu scopul de a se apara impotriva cererii formulate impotriva sa si in masura in care ele au fost dovedite.
Instanta de apel a inclus in mod gresit in cuantumul cheltuielilor de judecata stabilite in favoarea paratei intreaga suma achitata de aceasta cu titlu de onorariu avocatial, deoarece activitatea avocatului angajat in cauza a vizat nu doar formularea intampinarii prin intermediul careia sa-i sustina apararile fata de cererea reclamantului, ci si promovarea actiunii reconventionale indreptate impotriva acestuia, cu scopul valorificarii  propriilor pretentii.
Or, in contextul in care actiunea reconventionala a fost anulata ca netimbrata, reclamantul nu putea fi obligat sa suporte integral onorariul achitat de catre parata avocatului sau, deoarece sub acest aspect este si ea cazuta in pretentii.
Prin sentinta civila nr. 789/23 mai 2013, Judecatoria Sighisoara a admis exceptia nelegalei timbrari a actiunii introductive si a cererii reconventionale, invocata din oficiu, si, in consecinta, a anulat ca netimbrata actiunea formulata de reclamantul D. T. L. in contradictoriu cu parata Z. M., ca si cererea reconventionala formulata de aceasta din urma, actiuni avand ca obiect partaj bunuri comune.
De asemenea, s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecata ale partilor.
 Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca prin incheierea de sedinta de la termenul din 7 martie 2013 s-a pus in vedere reclamantului  sa achite taxa judiciara de timbru in valoare de 8.075 lei, iar paratei in valoare de  7.150 lei, sub sanctiunea anularii cererilor ca netimbrate.
S-a mai retinut ca anterior, la data de 29.11.2012, reclamantul a formulat cerere pentru acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii/reducerii de la plata taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsa prin incheierea din 18 martie 2013, aceeasi solutie pronuntandu-se prin incheierea din 2 aprilie 2013 si cu privire la cererea de reexaminare formulata de acesta impotriva incheierii din 18 martie 2013.
De asemenea, parata - reclamanta reconventionala a formulat la data de 11 martie 2013 cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilite in sarcina sa, cerere care a fost respinsa prin incheierea din 1 aprilie 2013. Ulterior, aceasta a formulat la data de 11 aprilie 2013 cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii, reducerii, esalonarii de la plata taxei judiciare de timbru, cerere respinsa prin incheierea din 12 aprilie 2013, neatacata mai apoi cu cerere de reexaminare.
Pentru considerentele aratate, constatand ca niciuna dintre parti nu si-a indeplinit pana la termenul de judecata din 23 mai 2013 obligatia de a plati taxa judiciara de timbru stabilita in sarcina lor, instanta a invocat din oficiu exceptia netimbrarii si a anulat ambele actiuni, in conformitate cu prevederile art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, retinand ca atat reclamantul, cat si parata - reclamanta reconventionala se gasesc in culpa procesuala, promovand actiuni civile pentru partaj de bunuri comune fara ca in prealabil sa-si indeplineasca, fiecare, obligatia de plata a taxelor judiciare de timbru, instanta a dispus, in temeiul prevederilor art. 274 si 276 din Codul de procedura civila, compensarea cheltuielilor de judecata efectuate.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel parata - reclamanta reconventionala, cale de atac admisa de Tribunalul Mures prin decizia civila nr. 241/17 octombrie 2013, in sensul compensarii partiale a cheltuielilor de judecata efectuate de parti in prima instanta si obligarii reclamantului la plata catre parata a sumei de 2.103,13 lei cu acest titlu, reprezentand onorariu de avocat si cheltuieli de transport.
De asemenea, au fost mentinute  celelalte dispozitii ale sentintei civile atacate, corelativ cu obligarea reclamantului - intimat la plata catre parata - apelanta a sumei de 204,15 lei cheltuieli de judecata in apel, reprezentand onorariu de avocat, taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Pentru a decide in sensul aratat, Tribunalul a retinut ca, urmare a anularii cererii principale si a cererii reconventionale, ambele parti se gasesc in culpa procesuala, insa, desi a solicitat acordarea onorariului avocatului ales, reclamantul nu a depus dovada achitarii acestuia in fata primei instante, pentru a face dovada avansarii lor si pentru a  putea fi avute in vedere la compensare.
  In ceea ce priveste dovada cheltuielilor de transport efectuate, Tribunalul a retinut ca reclamantul a depus in acest sens doua bonuri de benzina, astfel ca s-a avut in vedere distanta Fantanele - Sighisoara de 36 de km, respectiv 72 km pentru un termen (dus-intors), fiind astfel folositi 5,4 litri benzina (consum acceptabil standard 7,5 litri/100 km), la pretul mentionat in bonul depus, de 5,79 lei/litru.
De asemenea, pentru deplasarea avocatului s-a avut in vedere distanta Targu Mures - Sighisoara, de 53 de km, respectiv 106 km pentru un termen (dus-intors), fiind astfel folositi 8 litri benzina (consum acceptabil standard 7,5 litri/100 km), la pretul mentionat in bonul depus, de 6,29 lei/litru.
  Fata de cele anterior expuse, Tribunalul a constatat  ca reclamantul a suportat in prima instanta cheltuieli de transport in cuantum de 81,26 lei.
In ceea ce o priveste pe parata - reclamanta reconventionala, s-a retinut ca aceasta a depus chitanta privind plata onorariului avocatului ales (fila 26 dosar fond), bonuri de benzina si bonuri pentru articole de papetarie si xerox (fila 142 dosar fond).
In ceea ce priveste bonurile de benzina, s-a apreciat ca pot fi luate in considerare doar cele din 31.01.2013, 07.03.2013 si 14.04.2013, restul bonurilor nefiind in zile de judecata sau in zile apropiate termenelor de judecata, pentru a se face dovada ca s-a folosit carburantul pentru deplasarea la proces.
Pentru stabilirea valorii bonurilor de benzina aratate, s-a avut in vedere distanta Sovata - Sighisoara, de 70 de km, respectiv 140 km (dus-intors) pentru un termen, fiind astfel folositi 10,5 litri benzina (consum acceptabil standard 7,5 litri/100 km), la preturile mentionate in bonurile depuse - 5,85 lei/litru, 5,92 lei/litru si 5,79 lei/litru.
Prin urmare, Tribunalul a retinut ca valoarea celor trei bonuri se ridica la suma de 184,39 lei .
S-a mai retinut ca parata a solicitat si cheltuielile de deplasare ale avocatului la proces, insa au fost depuse in acest sens doar bonuri din Sovata, care nu pot fi luate in considerare, deoarece avocatul are cabinetul in Targu Mures si nu s-a facut dovada ca acesta ar avea domiciliul sau resedinta in Sovata.
In ceea ce priveste bonurile de xerox si papetarie (fila 142 dosar fond), Tribunalul a retinut ca prin acestea nu s-a facut dovada efectuarii respectivelor cheltuieli pentru asigurarea apararii impotriva cererii formulate de partea adversa, astfel ca nu pot fi acordate.
Pentru motivele aratate, Tribunalul a constatat ca, in urma compensarii partiale a cheltuielilor de judecata efectuate de ambele parti in prima instanta, reclamantul datoreaza paratei suma de 2.103,13 lei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul, solicitand, prin invocarea motivelor de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 din Codul de procedura civila, modificarea integrala a deciziei atacate, in sensul respingerii apelului declarat de parata - reclamanta reconventionala si mentinerii solutiei adoptate in prima instanta.
In motivarea recursului s-a aratat ca nu sunt aplicabile in cauza prevederile art. 274 din Codul de procedura civila, deoarece ambele actiuni au fost anulate si nu s-a dezbatut fondul cauzei, astfel ca niciuna dintre parti nu a cazut in pretentii fata de cealalta.
De asemenea, s-a aratat ca in mod gresit Tribunalul nu a luat in considerare la compensare suma de 1.000 lei, reprezentand onorariul avocatial achitat de catre reclamant prin chitanta nr. 089/2012, anexata cererii de recurs in copie conforma cu originalul.
Prin intampinarea formulata in cauza, parata - reclamanta reconventionala a solicitat respingerea recursului, sustinand ca instanta de apel a compensat in mod corect cheltuielile de judecata din prima instanta.
In ceea ce priveste chitanta invocata in recurs, s-a aratat ca aceasta nu poate fi avuta in vedere, deoarece nu cuprinde suficiente elemente de identificare sub aspectul ocazionarii respectivei cheltuieli cu prezentul litigiu.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 306 alin. 2 din Codul de procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila, partea care cade in pretentii va putea fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata suportate de cealalta parte, la baza unei asemenea obligatii stand culpa procesuala a celui care a pierdut procesul, iar pozitia juridica de parte castigatoare este determinata de raportul dintre continutul obiectului actiunii si rezultatul obtinut prin hotararea de solutionare a litigiului.
Sub acest aspect, teoria si practica judiciara in materie au statuat in mod constant ca exista culpa procesuala si in situatiile in care cererea a fost respinsa in temeiul unei exceptii procesuale, a fost anulata ca neregulat introdusa sau ca netimbrata, ori s-a perimat.
Cum in cauza dedusa judecatii s-a dispus anularea ca netimbrata atat a actiunii principale, cat si a actiunii reconventionale, Curtea a constatat ca in mod corect s-a retinut de catre instanta de apel ca ambele parti se gasesc in culpa procesuala una fata de cealalta, astfel ca au obligatia de a suporta  cheltuielile de judecata efectuate de partea adversa, nefiind intemeiata critica reclamantului - recurent cu privire la nesolutionarea litigiului pe fond.
La acordarea cheltuielilor de judecata, insa, vor putea fi avute in vedere doar cele avansate de fiecare parte cu scopul de a se apara impotriva cererii formulate impotriva sa si in masura in care ele au fost dovedite.
Din aceasta perspectiva, Curtea a constatat ca instanta de apel a inclus in mod gresit in cuantumul cheltuielilor de judecata stabilite in favoarea paratei intreaga suma achitata de aceasta cu titlu de onorariu avocatial, deoarece activitatea avocatului angajat in cauza a vizat nu doar formularea intampinarii prin intermediul careia sa-i sustina apararile fata de cererea reclamantului, ci si promovarea actiunii reconventionale indreptate impotriva acestuia, cu scopul valorificarii  propriilor pretentii.
Or, in contextul in care actiunea reconventionala a fost anulata ca netimbrata, reclamantul (parat reconventional) nu putea fi obligat sa suporte integral onorariul achitat de catre parata avocatului sau (in cuantum de 2.000 lei, conform chitantei de la fila 26 dosar fond), deoarece sub acest aspect este si ea cazuta in pretentii, impunandu-se a se fi facut aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila, in sensul diminuarii respectivei cheltuieli in raport cu munca indeplinita de avocat relativ la apararile invocate prin intampinare si la reprezentarea partii in judecata, excluzand prestatia aferenta actiunii reconventionale anulate.
Prin urmare, constatand ca sub aspectul mentionat, hotararea instantei de apel este afectata de motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, Curtea, in temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 - 3 din acelasi cod, a admis recursul declarat de reclamant si a modificat in parte decizia atacata, in sensul obligarii acestuia la plata catre parata a sumei de 1.103,13 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata rezultate in urma compensarii (din care 1.000 lei  reprezinta onorariu avocatial).
In ceea ce priveste motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct.  7 si 8 din Codul de procedura civila, de asemenea invocate de catre reclamant, Curtea a constatat ca acestea nu se regasesc in cauza, nefiind, de altfel, nici argumentate prin intermediul memoriului de recurs.
De asemenea, nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia in cadrul operatiunii de compensare a cheltuielilor de judecata ar trebui luata in considerare si suma de 1.000 lei, reprezentand onorariul avocatial suportat de catre reclamant in fata primei instante, deoarece litigiul a fost declansat la data de 26 octombrie 2012, iar chitanta atasata cererii de recurs a fost emisa la data de 31 mai 2012 si nu poarta mentiuni referitoare la natura prestatiei, precum obiectul si numarul dosarului, astfel ca nu se poate verifica daca respectiva cheltuiala a fost efectuata pentru asigurarea apararii in prezenta cauza.