Prin transformarea titlului de creanta fiscala in titlu executoriu, prin incidenta prevederilor art.141 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, primul act nu-si mai produce efectele specifice unui titlu de creanta

Prin transformarea titlului de creanta fiscala in titlu executoriu, prin incidenta prevederilor art.141 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, primul act nu-si mai produce efectele specifice unui titlu de creanta, ci, prin transformare, se naste un nou raport juridic executional fiscal, iar procedura este una tipica, executionala. Astfel, art.art.172 din Codul de procedura fiscala prevede ca orice act de executare silita poate fi atacat pe calea contestatiei la executare. Intrucat prin actul atacat parata s-a pronuntat asupra unui titlu executoriu si nu asupra unui titlu de creanta, aceasta s-a comportat ca un organ de executare fiscala si nu ca o autoritate care solutioneaza o plangere prealabila impotriva unui act administrativ. Prin urmare nu se poate aprecia ca este o cauza de contencios administrativ, ci este vorba de o contestatie la executare care atrage competenta materiala a instantelor de drept comun prin incidenta prevederilor art.399 si urmatoarele din Codul de procedura civila, respectiv a judecatoriei.
Prin sentinta civila nr. 52/12 februarie 2007 a Tribunalului Mures, dos. nr. 939/102/2006, a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta A. F.D. in contradictoriu cu Casa de Asigurari de Sanatate Mures privind suspendarea si anularea deciziei nr. 2/27.06.2006 emisa de parata.
Pentru a pronunta in acest fel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Reclamanta, se arata in considerentele hotararii atacate, a solicitat in contradictoriu cu parata, anularea deciziei nr. 2/27.06.2006 emisa de parata, admiterea contestatiei formulate impotriva titlului executoriu nr. 3870/28.12.2005 si a actelor de executare silita pornite in temeiul acestuia, exonerarea de la plata sumei de 74.413 lei reprezentand obligatii de plata restante la Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate pentru anii 2000 - 2005. In motivarea actiunii se arata ca aceasta, reclamanta, este detinatoarea certificatului nr. 850/30.06.1994 emis de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, astfel ca potrivit art. 5 lit. i si j din acest act normativ are acces gratuit la tratamente si medicamente in spitalele, clinicile, bazele de tratament si statiunile balneoclimaterice ale MAPN si Ministerului Administratiei si Internelor, precum si acces gratuit la medicamente prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind suportat de Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate.
In fapt, retine instanta de fond, prin decizia de mai sus a fost respinsa contestatia formulata de reclamant prin care reclamanta - contestatoare a atacat titlul executoriu fiscal, precum si actele de executare fiscale emise in baza acestuia.
In continuare, instanta de fond retine ca potrivit art. 6 lit. d din Legea nr. 145/1997 si art. 6 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002 doar persoanele, beneficiare ale drepturilor prevazute de Legea nr. 42/1990, doar daca nu realizeaza alte venituri.
Or, arata instanta de fond, reclamanta a realizat venituri din activitatea de notar public, astfel ca ar datora contributia pretinsa de parata in baza dispozitiilor legale mai sus-mentionate.
Fata de aceasta hotarare a declarat, in termen, recurs reclamanta, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul admiterii actiunii in contencios administrativ, cu consecinta anularii deciziei nr. 2/27.06.2006 emisa de intimata si admiterea contestatiei formulate impotriva titlului executor nr. 3870/28.12.2005 si a actelor de executare silita pornite in temeiul acestuia.
Analizand actele de la dosar, atat prin prisma motivelor de recurs, cat si in temeiul art. 304¹ Cod procedura civila, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
In fapt, organul fiscal a emis titlul executoriu cu nr. 3870/28.12.2005, dupa cum rezulta din considerentele deciziei nr. 2/27.06.2006 emisa de parata (f. 6 - 7 dos. prima inst.).
Initial, recurenta a formulat, in mod corect, contestatie la executare impotriva titlului executoriu, insa Judecatoria Targu Mures, prin sentinta civila nr. 1423/27.03.2006, ramasa irevocabila prin neatacarea ei, a admis exceptia de necompetenta generala a instantei judecatoresti si a trimis cauza spre competenta solutionare contestatia la intimata CAS Mures. In motivare se arata ca potrivit art. 169 Cod procedura fiscala (in numerotarea de la data redactarii acestei hotarari judecatoresti) este competent organul fiscal sa solutioneze contestatia, avand in vedere ca in fapt contestatoarea invoca neregularitati de fond a titlului executoriu.
Sigur, ramanand irevocabila, hotararea data de Judecatoria Targu Mures nu mai poate fi supusa criticii pe cale ierarhica, desi este evident ca in cuprinsul acesteia se fac confuzii intre atacarea pe calea gratioasa a unei creante fiscale si, respectiv, contestarea unui titlu executoriu, in cazul din urma fiind competenta sa se pronunte instanta judecatoreasca si nicidecum organul fiscal, fie si pentru simplul motiv ca aceasta creanta fiscala s-a transformat in titlu executoriu, astfel ca calea gratioasa nu mai putea fi urmata, asa cum se va arata mai jos.
In fine, intimata CAS Mures a solutionat contestatia formulata initial catre instanta de judecata, si, prin decizia nr. 2/27.06.2006, a respins aceasta contestatie.
In cauza de fata este de stabilit competenta instantei de contencios administrativ de a solutiona cererea introductiva de instanta formulata de reclamanta - recurenta din perspectiva naturii juridice a actului atacat, respectiv a deciziei nr. 2/2006 emisa de intimata si, pe cale derivata, asupra titlului executoriu si a celorlalte acte de executare emise in baza acestuia.
In acest caz, sunt incidente dispozitiile art. 141 alin. 3 ale Codului de procedura fiscala, ce prevad ca titlul de creanta, prin emiterea titlului executoriu, devine titlu executoriu la data la care creanta devine scadenta.
Cu alte cuvinte, prin transformarea titlului de creanta in titlu executoriu, primul act nu-si mai produce efectele specifice unui titlu de creanta, ci, prin transformare, se naste un nou raport juridic, si anume un raport juridic executional fiscal, astfel cum este el prevazut in toate modalitatile sale la capitolele VIII - XI din Codul de procedura fiscala.
Din acest punct de vedere, fiind vorba de un raport juridic executional, firesc este ca procedura sa fie una tipica, executionala, prevazuta la sectiunea codului de procedura fiscala mai sus-mentionata.
Astfel, art. 172 Cod procedura fiscala prevede ca orice act de executare silita poate fi atacat pe calea contestatiei la executare, procedura fiind, deci, una executional fiscala.
Este de observat ca parata, prin actul atacat de reclamant, respectiv Decizia nr. 2/27.06.2006 (f. 6 - 7 dos. prima inst.), s-a pronuntat asupra titlului executoriu si nu asupra titlului de creanta. De altfel, se si mentioneaza expres in corpusul deciziei ca parata a solutionat contestatia formulata impotriva actelor de executare silita. Mai mult, asa cum prevad dispozitiile art. 136 Cod procedura fiscala, intimata prin emiterea deciziei 2/2006 s-a comportat ca organ de executare fiscala si nu ca o autoritate sau institutie publica ce solutioneaza o plangere prealabila impotriva unui act administrativ (aliniatele 2 si 4 din art. 136 prevad textual: "Organele fiscale care administreaza creante fiscale sunt abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.
    (4) Organele prevazute la alin. (2) si (3) sunt denumite in continuare organe de executare silita.")
Este clar ca si modificarea titlului executoriu, deci chiar decizia nr. 5/17.08.2006 atacata de reclamanta, este la randul lui un act procedural efectuat in procedura executionala. Chiar daca rezolvarea unei astfel de contestatii printr-o decizie nu este expres prevazuta de Codul de procedura fiscala, acest cod nici nu interzice ca pe calea unei astfel de contestatii sa-si modifice propriul titlu executoriu sau sa respinga o astfel de contestatie.
Ce este insa de retinut, este faptul ca actul atacat in instanta este unul de executare silita fiscala, si, in al doilea rand, acest act, decizia nr. 2/2006, a fost emis de intimata ca organ de executare silita.
Din aceasta perspectiva nu se poate sustine sub nicio forma, cum gresit a stabilit initial Judecatoria Targu Mures (hotarare care, asa cum s-a aratat si mai sus, nu mai poate fi pusa in discutie), ca actul atacat este un act administrativ in sensul prevazut de art. 211 aliniatul ultim, ci este un act de executare silita emis in procedura executional silita fiscala.
Rezulta in mod evident ca procedura judiciara a solutionarii cererii de chemare in judecata este cea prevazuta de art. 172 si urmatoarele Cod procedura fiscala, instanta competenta fiind judecatoria (art. 169 alin. 4 din Codul de procedura fiscala) si nu instanta de contencios administrativ. In cazul din urma, pot fi atacate cu contestatie (art. 205 si urmatoarele Cod procedura fiscala) doar titlurile de creanta sau orice act administrativ fiscal, or, asa cum rezulta din cele de mai sus, nu mai suntem in prezenta unei proceduri administrativ fiscale ordinare, care sa aiba la baza un titlu de creanta sau sa aiba in vedere orice act administrativ fiscal, ci e vorba de procedura executionala, ce are la baza un titlu executoriu, cu atat mai mult cu cat art. 85 Cod procedura fiscala stabileste ce se intelege prin titlu de creanta fiscala, adica cel prin care se stabilesc impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat, iar acestea se stabilesc fie prin declaratii fiscale, fie prin decizii. Aceste doua categorii de acte, prin care se stabilesc contributiile datorate bugetului de stat, pot fi atacate conform art. 205 si urmatoarele Cod procedura fiscala. Or, recurenta a atacat titlul executoriu, cu contestatie, respinsa prin decizia nr. 2/2006, titlu executoriu care nu stabileste contributii, ci este actul formal prin care se procedeaza la executarea titlului de creanta.
Conform acestor rationamente instanta de recurs a constatat ca in mod gresit instanta de fond a solutionat din punct de vedere material cauza ca fiind una de contencios administrativ, in fapt competenta materiala fiind cea specifica unei contestatii la executare, procedura fiind cea ordinara, adica fiind incidente dispozitiile art. 399 si urmatoarele Cod procedura civila.
Pentru aceste motive, instanta a admis exceptia ridicata din oficiu, a necompetentei materiale, si, in consecinta, a admis recursul reclamantului, a casat in intregime hotararea atacata si a trimis dosarul spre judecare instantei judecatoresti competente, respectiv Judecatoria Targu Mures (care este instanta de executare), potrivit art. 312 alin. 6 Cod procedura civila.