Atragerea raspunderii penale a unui administrator de fapt care a intocmit documentele contabile ale societatii debitoare aflate in procedura insolventei, nu exonereaza de raspundere administratorii statutari

Atragerea raspunderii penale a unui administrator de fapt care a intocmit documentele contabile ale societatii debitoare aflate in procedura insolventei, nu exonereaza de raspundere administratorii statutari daca se face dovada ca acestia nu si-au indeplinit obligatiile si responsabilitatile legate de conducerea contabilitatii sau au savarsit si alte fapte care au determinat ajungerea societatii in incapacitate de plata.
Prin sentinta civila nr. 2902/19 noiembrie 2007, pronuntata de judecatorul sindic in dos. nr. 943/2005 a Tribunalului Harghita, a fost admisa exceptia invocata de paratii K.T., K.I. si K. G. si, in consecinta, a constatat lipsa calitatii procesuale active a creditoarei D.G.F.P. Harghita pentru promovarea actiunii de stabilire a administratorilor statutari.
De asemenea, a dispus respingerea exceptiei invocata in subsidiar de parati referitoare la lipsa de interes partial a aceleiasi creditoare.
Pe fondul cauzei, a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar si, in baza art. 138 lit. a si d din Legea nr. 85/2006, a obligat in solidar pe administratorii parati sa plateasca in contul de faliment al debitoarei S.C. "KONTEX - MOD" S.R.L. suma de 108.925 lei.
Pentru a pronunta in acest sens, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
La data de 11.09.2006, se arata in considerentele hotararii atacate, creditoarea D.G.F.P. Harghita a formulat cerere de angajare a raspunderii personale a administratorilor statutari, K.I. si K.G, precum si a asociatului unic K.T. si obligarea acestora la plata sumei de 71.942,09 lei RON.
In raport cu aceasta cerere, judecatorul sindic retine ca potrivit aliniatului 3 al art. 138 din Legea nr. 85/2006 doar comitetul creditorilor are posibilitatea sa se indrepte impotriva administratorilor in incercarea de a-si recupera creantele, astfel ca a admis exceptia invocata de parati referitoare la lipsa calitatii procesual active. In ce priveste exceptia lipsei de interes, invocata de aceiasi parati, judecatorul sindic a respins-o ca lipsita de obiect data fiind solutionarea prin admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale.
La data de 05.03.2007, se arata in continuare in considerentele hotararii atacate, lichidatorul judiciar numit in cauza a solicitat judecatorului sindic angajarea raspunderii personale a acelorasi parati pana la concurenta sumei de 108.925 lei reprezentand valoarea intregului pasiv al debitoarei, motivand ca, asa cum rezulta si din raportul privind cauzele si imprejurarile care au generat starea de incetare de plati, raspunderea acestor parati ar consta in lipsa bunurilor de natura stocurilor de "materiale auxiliare" in valoare de 6.684,43; lipsa unui autoturism a carui valoare ramasa in evidenta contabila este de 9.020 lei; avansuri de trezorerie ridicate din casieria societatii si nedecontate in valoare de 34.072,65 lei si incasarea unor creante in valoare de 59.924,23 lei neinregistrate in evidenta contabila.
Paratii sustin, prin intampinarea depusa la dosar, ca in fapt administrator era doar parata K.T, aspect ce ar rezulta din actele contabile. In continuare paratii sustin ca nu este dovedita folosirea bunurilor si a lichiditatilor societatii in folosul propriu.
Judecatorul sindic retine, din analiza actelor de la dosar, ca lichidatorul judiciar a constatat o lipsa la inventar in suma de 15.704,43 lei rezultand din lipsa din stocuri "materiale auxiliare" si valoare ramasa din vanzarea unui autoturism Dacia 1300, vanzarea bunului nefiind evidentiata in contabilitate.
Mai retine ca au fost ridicate avansuri din trezorerie in valoare de 34.072,65 lei fara a fi justificate sumele de bani. Totodata, lipsa documentelor caracterizeaza si operatiunea de incasare a unor creante in valoare de 59.924,23 lei, ce nu a fost inregistrata in evidenta contabila.
In final, judecatorul sindic a constatat ca valoarea prejudiciului, astfel cum a fost reflectata mai sus, este in suma mai mare decat valoarea pasivului, fapt pentru care lichidatorul a si solicitat admiterea actiunii pana la valoarea de 108.925 lei.
In ce priveste culpa paratilor, judecatorul sindic retine ca exista prezumtia ca administratorii au folosit bunurile si lichiditatile in interes propriu si nu au tinut contabilitatea potrivit legii, stare de fapt ce se incadreaza in limitele prevazute de art. 138 lit. a si d din Legea nr. 85/2006.
Fata de aceasta hotarare au declarat, in termen, recurs cei trei parati solicitand ca, prin admiterea recursului, instanta sa dispuna schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii cererii de stabilire a raspunderii materiale fata de paratii K.I. si K.G. si stabilirea existentei si intinderii raspunderii personale a paratei K.T. pentru prejudiciul cauzat creditorilor prin faptele personale dovedite. In motivele recursului se arata ca potrivit expertizei contabile efectuate in cauza, persoana care a administrat in fapt societatea era recurenta K.T, judecatorul sindic neluand in seama concluziile expertizei contabile, cu atat mai mult cu cat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu instituie o raspundere automata a celor care au statutar calitatea de administratori ai debitoarei. Totodata, recurentii afirma ca nu s-a dovedit comiterea vreunei fapte dintre cele prevazute de art. 138 alin. 1 si nici vreo legatura de cauzalitate intre prejudiciu adus creditorilor si presupusele fapte. In final, se mai arata ca suma pentru care s-a solicitat stabilirea raspunderii nu se incadreaza in notiunea stabilita de lege in sensul ca din interpretarea textelor art. 140 si 142 din Legea nr. 85/2006 notiunea de pasiv nu are in vedere creantele creditorilor, astfel ca stabilirea in solidar a raspunderii paratilor intimati pentru suma de 108.925 lei nu are temei legal.
Recurentii au depus, in dovedirea celor afirmate si sustinute, practica judiciara.
Analizand actele de la dosar, atat prin prisma motivelor de recurs, cat si in virtutea rolului devolutiv prevazut de art. 304¹ Cod procedura civila, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Textul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 instituie o raspunderea delictuala speciala. Aceasta inseamna ca pe langa conditiile specifice, ce trebuie intrunite pentru a fi antrenata o asemenea raspundere, respectiv constatarea existentei prejudiciului, constatarea existentei culpei si constatarea existentei raportului de cauzalitate intre prejudiciu si culpa, trebuie sa fie indeplinite si conditii speciale, asa cum sunt ele expres aratate in aliniatul 1 al art. 138: sa fie constatata starea de insolventa a debitoarei, fapta sau faptele enumerate de acest text de lege sa fi cauzat starea de insolventa. In plus, legiuitorul a prevazut expres ca judecatorul sindic nu poate obliga persoana sau persoanele gasite raspunzatoare decat la suportarea unei parti sau a intregului pasiv la debitoarei.
Din conditia speciala enumerata mai sus, respectiv ca debitoarea sa se afle in stare de insolventa iar fapta sau faptele stabilite de judecatorul sindic sa fi cauzat insolventa, si din consecinta in urma stabilirii raspunderii personale a uneia sau mai multor persoane enumerate de aliniatul 1 al art. 138 rezulta ca aceasta sau aceste persoane din urma nu pot fi obligate decat la suportarea unei parti sau a intregului pasiv ce rezulta din insolventa si se circumscrie acestei proceduri. In acest sens, art. 3 pct. 1 prevede ca "insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
In cazul de fata instanta de recurs a constatat ca, intr-adevar, pasivul debitoarei nu se circumscrie doar la "datoriile exigibile" care constituie si masa credala, respectiv suma de 71.994,65 lei, asa cum rezulta din tabelul definitiv consolidat (f. 277 - 278, dos. prima inst., vol. I) si din rectificarea tabelului definitiv, ci pasivul debitoarei este mai mare, el rezultand, in afara acestor "datorii exigibile", si din lipsa de inventar, din vanzarea unui autoturism, din ridicarea de sume de bani din casierie fara a fi regasite actele de decontare, suma totala stabilita fiind de 108.925 lei.
Insa, asa cum s-a aratat mai sus si dupa cum rezulta din interpretarea literala si logica a textelor de lege enumerate anterior, consecinta pe care judecatorul sindic o are ca posibilitate, dupa ce constata existenta conditiile generale si speciale de antrenare a raspunderii uneia din persoanele prevazute de lege, se limiteaza la obligarea acestor persoane la plata partiala sau totala a pasivului ce face obiectul procedurii insolventei, adica la sumele ce se constituie in "datorii exigibile" si care sunt reflectate, ca atare, in tabelul creantelor pe care lichidatorul judiciar are obligatia sa-l intocmeasca.
Asadar, in cazul in speta pasivul care poate face obiect al obligarii uneia din persoanele fata de care s-a declansat procedura atragerii raspunderii personale se poate intinde doar pana la suma de 71.994,65 lei.
In ce priveste conditiile generale si speciale, instanta de recurs a constatat ca este intemeiata si fondata solutia judecatorului sindic ca si argumentele acestuia ce au dus la retinerea raspunderii celor trei persoane.
Astfel, intr-adevar, expertiza contabila judiciara efectuata in cauza constata ca de administrarea in fapt s-a ocupat si recurenta K.T, care a intocmit documentele contabile ale societatii.
Dar, acest lucru nu exonereaza in nici un caz de raspundere pe administratorii statutari ai debitoarei. Si aceasta intrucat potrivit Legii nr. 82/1991 republicata administratorilor statutari le revine responsabilitatea pentru organizarea si conducerea contabilitatii (art. 8 alin. 1).
Mai mult, debitoarea, prin administratorii statutari, avea obligatia ca anual sa intocmeasca un inventar general al pasivului si activului cel putin o data pe an, tocmai pentru a avea o reflexie corecta a elementelor de patrimoniu contabil care indreptatea inclusiv pe administratorii statutari sa-si dimensioneze activitatea specifica de conducere si organizare a activitatii debitoarei.
Or, asa cum rezulta si din raportul privind cauzele insolventei (f. 114 - 125), la baza starii de insolventa sta angajarea unor credite bancare mari, a datoriilor comerciale acumulate. Totodata, s-a constatat, in exercitiul financiar 2004, o diminuare a patrimoniului societatii datorata atat reducerii stocurilor, dar mai ales a instrainarii bunurilor de natura imobilizarilor corporale. De altfel, singurul imobil aflat in patrimoniul debitoarei este instrainat tocmai administratorului statutar K.G. (imobil situat in localitatea Sancraieni, jud. Harghita). concluziile finale ale lichidatorului judiciar sunt acelea ca intrarea debitoare in starea de insolventa se datoreaza blocarii lichiditatilor banesti prin ridicarea acestora sub forma de avansuri de trezorerie si nedecontate sau decontate cu intarziere dar si datorita pasivitatii conducerii societatii in achitarea datoriilor fiscale.
Toate aceste elemente, de drept si de fapt, contureaza pe langa culpa administratorului de fapt, respectiv a asociatului unic K.T, si culpa administratorilor statutari care nu si-au respectat obligatiile de administratori fie prin lipsa de control a contabilitatii societatii, desi aveau aceasta obligatie legala, fie datorita starii de pasivitate, desi in virtutea atributiilor lor de administratori erau datori sa isi indeplineasca obligatiile datorate mandatului dat de debitoare, fie si datorita instrainarii unor importante elemente ale activului societatii debitoarei chiar catre unul din administratorii statutari, acest lucru agravand si mai mult situatia societatii in dauna creditorilor.
Ca atare, instanta de recurs a constatat ca in mod corect a fost retinuta raspunderea celor trei recurenti pentru faptele prevazute de art. 138 lit. a si d din Legea nr. 85/2006.
In raport cu cele de mai sus, instanta a dispus admiterea recursului formulat de K.T, K.I. si K.G, a modificat hotararea atacata si a obligat paratii sa plateasca in contul de faliment al debitoarei suma de 71.994,65 lei, adica intregul pasiv al procedurii de insolventa.