Creantele constand in plati compensatorii prevazute de contractul colectiv de munca trebuie inscrise in tabelul de creante la ordinea de preferinte prevazute de legiuitor la art. 123, pct. 2 din Legea 85/2006

Creantele constand in plati compensatorii prevazute de contractul colectiv de munca trebuie inscrise in tabelul de creante la ordinea de preferinte prevazute de legiuitor la art. 123, pct. 2 din Legea 85/2006 si nu la pct.8, la categoria "alte creante chirografare".
Obligatia Arhivelor Nationale prin Directiile Judetene sa preia documentele cu valoare practica si anume statele de plata ale salariatilor si centralizatoarele acestora corespunzatoare perioadei de activitate a debitoarei aflate in procedura insolventei, este prevazuta de art. 18, alin. 1 din Legea 16/1996.
Conditionarea preluarii acestor documente de infiintarea unor structuri specializate , nu poate anihila obligatia in sine , cata vreme cea careia ii incumba obligatia de infiintare a unor structuri nu a facut nici un demers. Deficienta unor masuri de organizare si functionare in cadrul Arhivelor Nationale nu se pot rasfrange asupra persoanei juridice care este beneficiara unor prevederi legale. Luarea masurilor de conservare a bunurilor debitoarei, inclusiv a documentelor contabile apartine lichidatorului iar acesta are obligatia sa sesizeze judecatorul sindic cu orice probleme care ar cere o solutionare din partea acestuia, inclusiv cererea de obligare a Arhivelor Nationale  - Directiei Judetene sa arhiveze documentele ce se circumscriu textului legal indicat. In textul art. 11 din Legea 85/2006 republicata, atributiile judecatorului sindic nu sunt enumerate limitativ, ele trebuind a fi circumscrise intregii proceduri. Textul respectiv nu poate cuprinde multitudinea si varietatea cazurilor, situatiilor concrete, specifice fiecarui dosar de insolventa, ce reclama solutia judecatorului sindic.

Prin sentinta nr. 2412 pronuntata la data de 24.09.2007 de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 733/2005, s-a dispus, printre altele, admiterea contestatiilor formulate de salariatii debitoarei S.A, S.T, P.A, K.R, B.M, K.K, M.T, A.L, D.A, G.A, V.M, K.L, S.T, L.I, B.L, T.E, D.P, V.G si P.G. impotriva tabelului suplimentar de creante al debitoarei SC. Hart SA si in consecinta, s-a dispus inscrierea creantelor declarate reprezentand salarii compensatorii in tabelul suplimentar de creante la alte creante chirografare, s-a respins contestatia formulata de creditoarea SC. Max - Protect SRL impotriva tabelului suplimentar de creante al debitoarei. 
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca prin incheierea nr. 738/13.02.2006 s-a dispus intrarea in faliment a debitoarei, creantele celor 19 salariati contestatori nascandu-se la aceasta data. Cum, potrivit dispozitiilor art. 56 lit. c din Codul Muncii, contractul individual de munca inceteaza de drept  ca urmare a dizolvarii angajatorului, raportand la dispozitiile art. 65, 66 si 68 lit. a din acelasi act normativ, rezulta ca aceasta incetare a contractului de munca  reprezinta o  concediere colectiva pentru motive ce nu tin de persoana salariatilor. In mod gresit lichidatorul nu a inscris creantele in tabelul suplimentar, creantele acestora fiind exigibile in conditiile art. 73 alin. 3 din Contractul colectiv de munca nr. 689/11.01.2006. Daca acestia ar fi formulat declaratiile de creanta anterior declansarii falimentului, acestea ar fi fost premature, cum de altfel s-a si pronuntat Tribunalul Harghita prin sentinta nr. 1608/11.01.2006. Pentru aceste motive, judecatorul sindic a admis contestatiile celor 19 salariati si a dispus inscrierea creantelor acestora la categoria alte creante chirografare in baza art. 123 alin. 8 din Legea nr. 85/2006.
Cat priveste contestatia formulata de SC. Max - Protect SRL, judecatorul sindic a apreciat ca in mod corect lichidatorul nu a inscris creanta acesteia in tabelul suplimentar de creante intrucat, creditoarea, desi a fost notificata in vederea depunerii declaratiei de creanta pana la data de 04.08.2005, declaratia a fost depusa tardiv, la data de 07.04.2006.
Impotriva sentintei au formulat recurs S.A, S.T, P.A, K.R, B.M, K.K, M.T, A.L, D.A, G.A, V.M, K.L, S.T, L.I, B.L, T.E, D.P, V.G si P.G, ARHIVELE NATIONALE - DIRECTIA JUDETEANA HARGHITA si SC Max-Protect SRL.
In motivarea recursului salariatilor se arata ca, creantele lor, reprezentand salarii compensatorii, trebuiau inscrise la rangul de preferinte prevazut de art. 123 pct. 2 din Legea nr. 86/2006 intrucat sunt datorate conform contractului colectiv de munca, fiind creante izvorate din raporturi de munca.
Creditoarea SC. Max-Protect SRL nu si-a motivat in vreun fel cererea de recurs.
Examinand recursul salariatilor prin prisma motivelor invocate dar si din oficiu in raport de dispozitiile art. 3041 C. pr. civ, Curtea a apreciat ca acesta este intemeiat doar in parte, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, Curtea a constatat ca recurentii M.M, S.V, N.A, J.E, P.I, A.C, J.E. si A.G. nu au calitate procesuala intrucat acestia nu au formulat contestatii la tabelul suplimentar de creante al debitoarei, sentinta atacata nefiindu-le opozabila.
Cat priveste recursul formulat de contestatarii recurenti, acesta este fondat, motiv pentru care a fost admis.
Astfel, indiscutabil creanta pe care acestia o au impotriva debitoarei este o creanta izvorata din raporturile de munca, asa cum de altfel a si stabilit judecatorul sindic. Creantele constand in plati compensatorii, drepturi cuprinse in art. 73 alin. 3 din contractul colectiv de munca fiind catalogate ca fiind izvorate din raporturile de munca ale contestatorilor cu debitoarea, ele trebuie a fi inscrise in tabelul de creante la ordinea de preferinta prevazuta de legiuitor la art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 si nu la pct. 8, alte creante chirografare. Dispunand inscrierea creantelor la art. 123 pct. 8 din lege, judecatorul sindic a impartit astfel fostii salariati ai debitoarei in 2 categorii: o parte, care au fost disponibilizati la data deschiderii procedurii si carora li s-a recunoscut drepturile prevazute in contractul colectiv de munca fiind inscrisi in tabelul de creante conform ordinei de preferinta prevazuta la art. 123 pct. 3 iar cealalta parte, mentinuti in functie pana la intrarea in faliment a debitoarei, carora li s-a recunoscut aceleasi drepturi dar inscrisi in tabelul de creante conform art. 123 pct. 8. Cum aceasta impartire este artificiala, in fond fiind vorba, dincolo de momentul nasterii drepturilor de creanta, de aceleasi drepturi derivand din acelasi contract colectiv de munca, sentinta judecatorului sindic a fost modificata in parte, in ceea ce-i priveste pe contestatarii recurenti si s-a  dispus inscrierea creantelor lor conform celor de mai sus.
In ceea ce priveste recursul formulat de catre SC. Max-Protect SRL impotriva aceleasi sentinte, potrivit art. 302 Cod procedura civila, cererea de recurs trebuie, in mod obligatoriu, sa cuprinda motivele de fapt si de drept pe care se sprijina.
Art. 303 prevede termenul in care trebuie depuse motivele de recurs, respectiv, fie prin cererea de recurs, fie in interiorul termenului de recurs, acesta socotindu-se de la data comunicarii hotararii ce se ataca.
Pe cale de consecinta, neindeplinirea cerintelor prevazute de dispozitiile legale relative la motivarea in fapt  a cererii de recurs determina instanta sa constate nulitatea cereri de recurs.
Tot in dosarul de faliment privind debitoarea SC. Hart SA, Arhivele Nationale - Directia Judeteana Harghita a formulat recurs impotriva sentintei nr. 2770/05.11.2007.
Prin aceasta sentinta judecatorul sindic a respins exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Harghita si a admis actiunea formulata de debitoare prin lichidator si a obligat parata Arhivele Nationale - Directia Judeteana Harghita sa procedeze la preluarea documentelor cu valoare practica si anume, statele de plata a salariilor si centralizatoarelor acestora corespunzatoare intregii perioade de activitate a angajatorului SC. Hart SA precum si a documentelor care atesta incadrarea locurilor de munca in grupa I sau II de munca, respectiv, conditii speciale sau deosebite de munca.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul sindic a retinut ca este competent sa solutioneze aceasta cerere formulata de lichidator intrucat, desi printre atributiile sale prevazute la art. 11 din Legea nr. 85/2006 nu se regaseste si solutionarea unei cereri de natura celei de fata, aceste atributii nu sunt prevazute cu titlu limitativ iar ea se circumscrie cererilor aferente procedurii insolventei referindu-se la bunuri ale debitoarei ( documente contabile). Pe fondul cauzei s-a  retinut ca cererea lichidatorului este intemeiata intrucat este necesara inchiderea procedurii pentru evitarea unor cheltuieli procedurale inutile si fara acoperire din averea debitoarei precum si lipsa spatiilor de depozitare a documentelor in situatia instrainarii tuturor activelor. Potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 16/1996, parata este obligata sa preia documentele cu valoare practica in sensul art. 16 ( statele de plata ale angajatilor si centralizatoarele acestora corespunzatoare intregii perioade de activitate a angajatorului Sc. Hart SA. Desi  alin. 2 al aceluiasi articol conditioneaza preluarea de infiintarea unor structuri specializate, nu s-a facut dovada inexistentei acestora cu atat mai mult cu cat acest alineat a fost introdus cu mai bine de un an in urma prin OUG. nr. 39/31.05.2006. De altfel, responsabilitatea infiintarii acestor structuri apartine paratei.
In motivarea recursului sau, Arhivele Nationale - Directia Judeteana Harghita a aratat ca Legea nr. 85/2006 instituie o procedura speciala de executare silita care permite numai solutionarea cererilor specifice nu si a cererilor de alta natura specifice procesului civil. In consecinta, cererea de fata este incompatibila cu legea speciala, Legea 85/2006, si trebuia respinsa de judecatorul sindic. Obligarea paratei sa preia documentele cu valoare practica in alte conditii si dupa alte reguli decat cele prevazute de legislatia insolventei inseamna adaugarea la lege. Judecatorul sindic a tagaduit orice valoare a textelor din Legea Arhivelor Nationale nr. 16/1996 asa cum a fost modificata prin OUG. nr. 39/2006. Interpretarea data dispozitiilor art. 18 din acest act normativ este superficiala neconvingatoare, subiectiva si reprezinta o nesocotire a vointei legiuitorului. Pe de alta parte, asa cum rezulta din succesiunea dispozitiilor legale din art. 18, obligatia de preluare are loc doar dupa infiintarea structurilor specializate, ceea ce reprezinta o prorogare legala a obligatiei de preluare. Pana in acest moment, fara nici o culpa din partea paratei, aceste structuri nu au fost infiintate.
Lichidatorul a formulat intampinare solicitand respingerea recursului. In motivare se arata ca infiintarea sau neinfiintarea acestor structuri specializate nu poate fi imputata nici debitoarei si nici instantei iar conditiile concrete de desfasurare a procedurii insolventei fata de debitoare nu permit luarea masurilor corespunzatoare de arhivare si conservare a documentelor pana la infiintarea acestor structuri. De altfel, intr-o cauza similara, parata a trecut la executarea sentintei data in acelasi sens de judecatorul sindic.
Examinand cererea de recurs prin prisma motivelor invocate dar si din oficiu in raport de dispozitiile art. 3041 C. pr. civ, Curtea a apreciat ca acesta este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
Procedura de faliment a debitoarei SC. Hart SA se afla in stare finala, toate activele acestei fiind instrainate iar sumele rezultate distribuite creditorilor. Luarea masurilor de conservare a bunurilor acesteia (inclusiv a documentelor contabile) apartine lichidatorului, conform legii nr. 85/2006, fiind obligat sa sesizeze judecatorul sindic cu orice problema care ar cere o solutionare din partea acestuia. Intr-adevar, art. 11 din Legea nr. 85/2006 prevede atributiile judecatorului sindic insa, aceste atributii nu sunt enumerate cu titlu limitativ ci, ele trebuie circumscrise intregii proceduri instituite de lege. Cererea formulata de lichidator priveste un act de conservare a actelor debitoarei, ca si bunuri ale acesteia, iar coroborarea cu dispozitiile art. 16 C. pr. civ. conduce la competenta exclusiva a judecatorului sindic in solutionarea cererii. In sprijinul acestei idei trebuie amintite si dispozitiile art. 149 din Legea nr. 85/2006 care prevede ca acest act normativ se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila in masura compatibilitatii lor. In consecinta, judecatorul sindic era competent sa solutioneze cererea formulata de lichidator.
Cat priveste fondul cauzei, in mod corect s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 16/1996 modificata. Intr-adevar, alin. 2 prevede o prorogare a momentului din care obligatia de preluare a documentelor cu valoare practica ar cadea in sarcina  paratei, respectiv dupa  infiintarea unor structuri specializate insa, in conditiile in care dupa mai bine de 1 an de la data introducerii acestui alineat parata nu a facut dovada ca ar fi demarat macar procedurile de infiintare a acestora, pasivitatea acesteia nu  poate anihila obligatia in sine prevazuta la alin. 1 si nici nu se poate rasfrange asupra debitoarei sau lichidatorului. In conditiile in care s-ar accepta sustinerile paratei, obligatia in sine ar fi golita de continut cu atat mai mult cu cat, nici macar nu s-a prevazut un termen limita pana la care aceste structuri specializate sa fie infiintate. Conditiile concrete in care se afla procedura de lichidare a debitoarei, respectiv, vanzarea tuturor activelor cu lipsa unor spatii de depozitare adecvate, lipsa resurselor banesti care sa permita incheierea unu contract de inchiriere pe o durata nedeterminata precum si incertitudinea privind momentul infiintarii structurilor specializate, au fost corect retinute de judecatorul sindic. Contrar sustinerilor paratei, prin obligarea acesteia la indeplinirea obligatiei prevazuta la alin. 1 al art. 18 din Legea nr. 16/1996 nu s-a  adaugat la lege ci doar s-a facut aplicarea unui text de lege.
Fata de aceste considerente, recursul paratei a fost respins ca nefondat.