Interpretarea clauzelor unui contract excede cadrului procesual limitat al unei cereri de ordonanta presedintiala, deoarece prejudiciaza fondul cauzei.

Interpretarea clauzelor unui contract excede cadrului procesual limitat al unei cereri de ordonanta presedintiala, deoarece prejudiciaza fondul cauzei.
Caracterul vremelnic al masurii dispuse pe calea ordonantei presedintiale nu rezulta din insasi natura acesteia si nu este asigurata doar prin posibilitatea partilor de a recurge la un litigiu pe fondul cauzei.
Exercitarea atributelor dreptului de proprietate se cere a fi respectata de ambele parti iar pentru verificarea unei atitudini perturbatoare in asemenea situatie, un eventual abuz de drept din partea paratei care la randul sau reclama exercitarea neingradita a dreptului sau de proprietate, nu este suficienta o analiza sumara.

Prin sentinta comerciala nr. 17 din 10 ianuarie 2008, pe calea ordonantei presedintiale, Tribunalul Comercial Mures a admis in parte cererea reclamantei S.C. Adimag Com Impex SRL Targu-Mures, formulata impotriva paratei S.C. Serv IRTA SA Targu-Mures si a dispus obligarea acesteia sa permita accesul pe poarta principala a mijloacelor de transport apartinand reclamantei, inclusiv a clientilor acesteia, precum si accesul angajatilor reclamantei la imobile proprietatea reclamantei situate in Targu-Mures, str. Libertatii, nr. 110, judetul Mures, respingand cererea de obligare a paratei sa nu intreprinda nici o masura indiferent de tipul si natura acesteia care ar avea ca si consecinta tulburarea societatii reclamante in linistita folosinta a imobilului care face obiectul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2635 din 12 octombrie 2005.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca in cazul in speta, reclamanta a dovedit cu actele depuse la dosarul cauzei ca avea dreptul de acces la imobilul sau pe poarta principala a paratei fata de clauza cuprinsa in art. 6 din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2635 din 12 octombrie 2005. S-a precizat ca eventualul comportament abuziv al reclamantei precum si existenta unei posibilitati de acces direct din strada spre terenul reclamantei, nu justifica comportamentul paratei care a ingradit efectiv accesul reclamantei la terenul sau, punand-o in imposibilitate de a-si desfasura activitatea. Instanta a considerat un astfel de comportament al paratei abuziv, iar faptul ca prin blocarea activitatii sale reclamanta inregistreaza in fiecare zi pagube importante, nu trebuie dovedit, fiind o consecinta fireasca a opririi activitatii. Prin urmare, s-a gasit indeplinita cerinta urgentei iar caracterul vremelniciei s-a considerat ca rezulta din insasi natura masurii, introducerea unei cereri pe calea ordonantei presedintiale nefiind conditionata sub aspectul admisibilitatii ei de dovedirea promovarii actiunii pe calea dreptului comun cu obiect identic. S-a precizat  in considerente ca ceea ce asigura caracterul vremelnic este natura respectivei masuri luate pe calea ordonantei presedintiale precum si posibilitatea discutarii fondului pe calea dreptului comun. Sub aspectul neprejudicierii fondului cauzei, instanta "a pipait fondul" si a constatat ca reclamanta are dreptul de a nu fi obstructionata de parata in accesul la imobilul al carui proprietar este.
Petitul al doilea a fost respins in esenta pe considerentul  ca se anticipeaza eventuale manifestari prejudiciabile ale paratei, or pentru existenta unui prejudiciu iminent, nu este suficienta eventualitatea producerii prejudiciului, actiunea perturbatoare trebuind sa fie actuala.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de parata care a solicitat modificarea in sensul respingerii in intregime a cererii de ordonanta presedintiala invocand motivele prevazute de art. 304 pct. 3, 8 si 9 Cod procedura civila precum si art. 304/1 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a precizat ca hotararea s-a dat cu incalcarea  competentei altei instante pe considerentul ca cererea de ordonanta presedintiala se subordoneaza unei actiuni de drept comun aflata pe rolul Judecatoriei Targu-Mures,  litigiul nefiind de natura comerciala, iar Tribunalul Comercial neavand competenta de solutionare a acestei cereri.
In privinta celorlalte motive de recurs, s-a invederat faptul ca in dispozitiv nu este prevazuta  durata pana la care masura  ordonata isi produce efectele, deci nu este indeplinita conditia vremelniciei si in plus, prin obligarea la a permite accesul pe poarta principala a paratei s-a adus o grava atingere a dreptului sau de proprietate, creandu-se un dezmembramant al acestuia fara ca intre parti sa existe o conventie in acest sens. S-a sustinut ca s-a prejudecat fondul cauzei, instanta creand prin masura dispusa o situatie ireversibila, dezlegand practic fondul judecatii prin aceea ca a interpretat o clauza contractuala.
Recurenta a negat faptul ca partile contractante ar fi prevazut o clauza prin care  s-a statuat o obligatie de a face, motivand ca partile contractante s-au obligat reciproc sa nu se obstructioneze in asigurarea accesului mijloacelor de transport proprii sau ale beneficiarilor la imobilele proprietatea lor, nepunandu-se problema  existentei vreunei servituti. S-a mai facut precizarea ca ambele societati au posibilitatea ca de la strada principala la propriile incinte sa patrunda in mod direct, atat pietonal cat si cu mijloacele de transport, reclamanta beneficiind de un front de strada pe o lungime de 10 m.
Recurenta a mai invocat faptul ca desi pe calea ordonantei presedintiale se tinde la pastrarea unui drept care constituie o masura conservatorie, instanta a dispus dobandirea unui drept de servitute, ceea ce  este inadmisibil, nefiind indeplinita nici masura urgentei, intimata avand ragaz suficient sa-si organizeze accesul mijloacelor de transport. S-a precizat ca ulterior pronuntarii hotararii recurate, societatea si-a edificat propria poarta de acces, astfel ca masura ordonata nu se mai justifica pe considerentele de fapt existente la data pronuntarii hotararii.
Societatea reclamanta a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului si mentinerea hotararii atacate, motivand ca nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 3  Cod procedura civila, deoarece obiectul dedus judecatii este neevaluabil in bani, se poarta intre doua societati comerciale si vizeaza respectarea unor obligatii contractuale, deci competenta de solutionare revenea Tribunalului Comercial Mures.
In privinta celorlalte motive de recurs, intimata a precizat punctual ca nu s-a creat un dezmembramant fiind vorba de obligatia de a face care izvoraste dintr-un act translativ de proprietate incheiat in forma autentica si care reprezinta legea partilor. S-a argumentat apararea si pe modul de interpretare a clauzelor contractului si pe principiile care se aplica in materie de vanzare-cumparare, subliniindu-se ca cele doua proprietati sunt delimitate fizic printr-un gard despartitor cu ignorarea desavarsita a Ordonantei 17 din 10 ianuarie 2008, lucrarile fiind executate ulterior pronuntarii acestei hotarari si in lipsa unui certificat  de urbanism si autorizatie de construire. Intimata a precizat si ca ea nu si-a ingradit proprietatea si nu a obstructionat activitatea recurentei parate, deoarece toata activitatea sa s-a desfasurat si se desfasoara in continuare pe terenul al carui proprietar tabular este. Intimata a considerat ca nu are relevanta faptul ca obligatia recurentei parate de a asigura accesul a existat sau nu anterior incheierii contractului de vanzare-cumparare, deoarece  in speta nu este pusa in discutie istoricul ci nerespectarea obligatiei care izvoraste din contract. S-a insistat asupra indepliniri conditiilor de admisibilitate ale cererii de ordonanta presedintiala, subliniindu-se ca obligatia vanzatorului este de a nu tulbura pe cumparator in linistita folosinta a imobilului.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 304/1 Cod procedura civila, instanta a constatat ca recursul este fondat, dar nu prin incidenta prevederilor art. 304 pct. 3 Cod procedura civila. Aceasta deoarece obiectul cererii de ordonanta presedintiala il reprezinta obligarea la a permite accesul mijloacelor de transport apartinand unei societati comerciale, inclusiv a angajatilor si clientilor, deci vizeaza o obligatie de a face in stransa legatura cu realizarea obiectului de activitate al comerciantului, iar litigiul poarta intre doua societati comerciale. Prin urmare, prima instanta in mod corect a solutionat exceptia necompetentei materiale invocata de parata.
In privinta celorlalte motive de recurs, strans legate de conditiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanta presedintiala, instanta a constatat ca acestea nu sunt indeplinite, deoarece interpretarea clauzelor contractuale prejudiciaza fondul cauzei in conditiile in care  prin masurile dispuse, practic s-a solutionat fondul cauzei deduse judecatii, fata de obiectul actiunii civile inregistrate pe rolul Judecatoriei, act aflat in copie xerox la filele 22-23 dosar fond. Pentru a dispune masura solicitata pe cale de ordonanta presedintiala, instanta a analizat clauza inscrisa la art. 6 din contractul de vanzare-cumparare intervenit intre parti, facand mai mult decat o simpla verificare a aparentei dreptului. Modul de respectare a unei clauze contractuale presupune o dezbatere in conditii de contradictorialitate, o analiza efectiva a fondului cauzei deduse judecatii care excede cadrului procesual limitat al unei ordonante presedintiale.
Caracterul vremelnic al masurii nu rezulta din insasi natura ei si nu este asigurat doar prin posibilitatea partilor de a recurge la un litigiu pe fondul cauzei. Masura ordonata de instanta trebuie sa fie vremelnica si impusa de un caz grabnic, astfel ca instanta de fond a facut o gresita interpretare, sub aspectul vremelniciei, a textului art. 581 alin. 1 Cod procedura civila. Cata vreme nu s-a facut dovada ca reclamanta nu are efectiv acces la propriul imobil si este impiedicata sa-si desfasoare activitatea, nu se poate vorbi de un caz grabnic, de un drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. Mai mult decat atat, reclamanta intimata, in motivarea intampinarii la recursul paratei, invoca art. 6 din contract, "respectarea clauzelor contractuale", regulile de interpretare a contractelor de vanzare-cumparare  a imobilelor, faptul ca cele doua proprietati sunt delimitate fizic printr-un gard despartitor construit fara certificat de urbanism sau autorizatie de construire, obligatia de garantie pentru evictiune, argumente care nu pot face obiectul unei analize sumare pe calea ordonantei presedintiale . Problema modului de acces la cele doua proprietati, inclusiv prin prisma clauzelor contractuale tine exclusiv de fondul cauzei. Reclamanta solicita obligarea paratei sa permita accesul pe poarta sa principala a mijloacelor de transport apartinand reclamantei, inclusiv a clientilor si angajatilor, or, in aceasta situatie exercitarea atributelor dreptului de proprietate se cere a fi respectate de ambele parti, iar pentru a verifica o atitudine perturbatoare, un abuz de drept din partea paratei care nu permite accesul reclamantei pe poarta sa principala, nu este suficienta o analiza sumara. De altfel, toate argumentele de fapt si drept invocate de reclamanta in precizarea de actiune inregistrata la 9 ianuarie 2008 (fila 21 dosar fond) sunt argumente legate de fondul cauzei, de respectarea obligatiilor contractuale, practic de o veritabila servitute de trecere, care n u sunt compatibile cu conditiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanta presedintiala.
In contextul celor aratate, vazand si prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, instanta a admis recursul, a modificat integral sentinta atacata in sensul ca a respins cererea de ordonanta presedintiala.
In baza art. 274 Cod procedura civila, intimata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata  in favoarea paratei recurente in cuantum de 700 lei, reprezentand onorariu avocatial potrivit chitantei de la fila 43 dosar fond.