Dizolvare societate comerciala. Incetarea contractului de munca de catre lichidator

Reclamantul M. I., astfel cum a retinut si instanta de fond, a fost angajatul paratei SC S. A. SA, cu sediul in Sansimion, incepand cu data de 1 august 1995.
Prin sentinta civila nr. 650 din 12 mai 2003, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 3727/2002 s-a dispus inceperea procedurii falimentului impotriva paratei si dizolvarea acestei societati in conditiile art. 222 alin. 1 lit. f din Legea nr. 31/1990.
Dupa declansarea procedurii falimentului s-a hotarat disponibilizarea personalului societatii, fiind mentinute doar trei contracte de munca, respectiv ale directorului, directorului economic si consilierului juridic. Prin urmare a fost mentinut in functie si reclamantul M. I., care la acea data indeplinea functia de director economic.
Prin decizia nr. 511 din 21 mai 2000, emis de parata SC S. A. SA, prin lichidator judiciar SC C. SRL Brasov s-a dispus incetarea contractului de munca al reclamantului, incepand cu data de 21 mai 2004. Aceasta masura a fost luata ca urmare a faptului ca a fost declansata procedura falimentului fata de SC S. A. SA, ocazie cu care in temeiul prevederilor legale aplicabile in materie (Legea nr. 31/1990 si Legea nr. 64/1995) s-a dispus si dizolvarea societatii.
Prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat obligarea paratei prin lichidator la plata sumei de 210.000.000 lei, reprezentand contravaloarea a 15 salarii brute, prevalandu-se de actul aditional la contractul individual de munca intervenit intre parti. Conform actului aditional mentionat, inregistrat sub nr. 1655 din 17 decembrie 2001 societatea parata, in calitate de angajator s-a obligat la plata unor compensatii reprezentand contravaloarea a 15 salarii brute in cazul desfacerii contractului individual de munca din initiativa sa, indiferent de motivele invocate.
In speta trebuie insa avut in vedere faptul ca incetarea contractului de munca al reclamantului nu a intervenit din initiativa angajatorului, ci ca urmare a declansarii falimentului si dizolvarii societatii. Dizolvarea societatii parate s-a dispus in temeiul art. 106 alin. 2 din Legea nr. 64/1995, conform caruia prin incheierea prin care se decide intrarea in faliment, judecatorul sindic va pronunta dizolvarea societatii debitoare.
Potrivit art. 56 lit. c din Codul muncii, contractul individual de munca inceteaza de drept ca urmare a dizolvarii angajatorului, persoana juridica, de la data la care persoana juridica isi inceteaza existenta.
In speta, desi s-a dispus dizolvarea societatii, aceasta nu si-a incetat  insa existenta, insa in prezent toate activitatile si operatiunile intreprinse de societatea parata sunt specifice procedurii de lichidare. Este adevarat ca imediat dupa pronuntarea sentintei prin care s-a dispus inceperea procedurii falimentului contractul de munca al reclamantului a fost mentinut si nu s-a considerat ca a incetat, insa ulterior aceasta masura s-a dispus de catre lichidator la cererea creditorilor, care potrivit prevederilor Legii nr. 64/1995 au dreptul sa analizeze situatia debitorului si sa propuna o serie de masuri. Pe de alta parte, conform art. 67 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, pe parcursul procedurii, in vederea cresterii valorii averii debitorului, lichidatorul poate sa mentina sau sa denunte orice contract, inclusiv contractele de munca. Astfel, incetarea contractului de munca al reclamantului s-a dispus in exercitarea acestei prerogative, aspect care trebuie insa coroborat cu cererea formulata de creditori in vederea denuntarii contractelor de munca existente la nivelul societatii, intre care si contractul de munca al reclamantului.
In aceste conditii in mod nejustificat se sustine de catre reclamant ca desfacerea contractului sau de munca s-a facut din initiativa angajatorului, deoarece dupa inceperea procedurii falimentului nici una din masurile luate la nivel de societate nu mai sunt la latitudinea societatii, ci acestea sunt dispuse exclusiv de lichidator, care are atributia de a conduce activitatea debitorului. Mai mult, in speta aceasta masura a fost solicitata si de creditori si, de asemenea, trebuie luat in considerare si faptul ca dupa dizolvarea societatii raporturile de munca inceteaza de drept.
In cererea de recurs reclamantul a mai facut referire la situatia unui alt angajat caruia prin hotarare judecatoreasca i s-au acordat 15 salarii compensatorii, insa in acel dosar s-a pus doar problema admisibilitatii cererii de valorificare a drepturilor banesti pe calea dreptului comun, in afara procedurii falimentului, fara a se contesta cuantumul drepturilor pretinse, astfel ca situatia acelei persoane nu este similara cu cea a reclamantului din prezenta cauza.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, instanta de recurs retine ca in mod corect a apreciat instanta de fond ca pretentiile reclamantului sunt nefondate, nefiind incidente in speta prevederile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, intrucat instanta a interpretat corect actele deduse judecatii si hotararea atacata a fost pronuntata cu aplicarea corecta a prevederilor legale aplicabile in materie. In consecinta, in temeiul art. 316 Cod procedura civila, raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, curtea de apel va respinge ca nefondat recursul, mentinand dispozitiile sentintei atacate.