Trimiterea cauzei la parchet in vederea completarii masurii penale. Conditii

Prin Decizia nr. 821/R/17.12.2004 a Curtii de Apel s-a admis recursul Parchetului de pe langa  Tribunalul Mures impotriva sentintei penale nr.420/17 noiembrie 2004 a Tribunalului Mures, s-a casat integral sentinta penala atacata si s-a dispus continuarea judecarii cauzei de catre prima instanta. S-a dispus mentinerea starii de arest preventiv fata de inculpatul C. P. E. in prezent detinut in Penitenciarul Targu-Mures, iar cheltuielile judiciare in recurs raman in sarcina statului. Suma de 400.000 lei, onorariu avocatial din oficiu, va fi avansata din fondul special al Ministerului Justitiei catre Baroul Mures.
Analizand recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate, dar si din oficiu in limita investirii s-a apreciat ca aceasta cale de atac este fondata, impunandu-se a fi admisa pentru considerentele ce se vor expune mai jos:
Prin rechizitoriul intocmit la data de 17 iulie 2003 Parchetul de pe langa Tribunalul Mures a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatului C.P. E. sub acuza savarsirii infractiunii incriminate de disp.art.174, 176 lit.a, b C.pen. Acest act de inculpare a fost intocmit dupa ce in faza de urmarire penala dreptul la aparare al inculpatului, consacrat si garantat nu doar de disp.art.6 din Codul de procedura penala, dar si de disp.art.24 din Constitutia revizuita a Romaniei, a fost pe deplin respectat, aspect ce reiese nu doar din atenta studiere a materialului probator administrat in aceasta prima etapa a procesului penal, dar si in mentiunile facute in actul aflat la fila 140 dosar nr.557/P/2002 al Parchetului de pe langa Tribunalul Mures(procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala, act semnat atat de procurorul ce a efectuat in mod direct urmarirea penala in cauza, dar si de inculpat si de aparatorul ales al acestuia). La finalizarea urmaririi penale inculpatul, in mod expres, invedereaza ca nu mai are de propus alte probe in aparare, dar la aproximativ 16 luni de zile de la sesizarea instantei si dupa audierea de 5 ori, la termenul de judecata din 15.11.a.c. revine asupra tuturor declaratiilor date pana in acest moment si intelege sa sustina ca fapta de care este acuzat, ar fi fost comisa de alte doua persoane, respectiv de R.P. si M. M., iar el doar ar fi asistat la derularea evenimentelor desfasurate in data de 5 decembrie 2002 in locuinta din mun.Tg.-Mures. Totodata, acest inculpat a inteles sa sustina ca cele doua persoane indicate drept faptuitori, realii autori ai infractiunii de care el este acuzat, erau cei trimisi de martorul S. D., pentru a exercita presiuni asupra lui in vederea restituirii banilor imprumutati de la acesta(S. D.), ultim martor care, dupa arestarea sa, a continuat, in mod constant, sa exercite diferite presiuni asupra lui pentru a-l determina sa nu faca declaratii conforme realitatii.
Separand aceasta ultima declaratie a inculpatului, de tot restul materialului probator administrat in cauza, si coroborand aceasta declaratie cu inscrisul prezentat  instantei si  aflat in xerocopie la fila 252 din dosarul instantei de fond, s-a apreciat ca se impune retrimiterea  cauzei la Parchet in vederea completarii urmaririi penale pentru considerentele expuse in motivarea sentintei promovate.
Aceste motive avute in vedere de instanta de fond pentru a dispune restituirea cauzei la Parchet nu au insa justificare, sustinere juridica deoarece:
- desi a beneficiat de asistenta juridica de specialitate inca din momentul declararii urmaririi penale impotriva sa, el nu a inteles sa releve aspectele expuse la termenele de judecata, aspecte distincte de tot contextul ce reiese din materialul probator al cauzei. Inscrisul aflat la fila 252 in dosarul instantei de fond si despre care inculpatul sustine ca i-ar fi fost trimis de martorul S. D. este incomplet, el nefiind copiat pe partea ce contine mentiuni cu privire la expeditor si localitatea de expeditie.
- martorul Suceava Daniel a fost audiat in fata instantei de fond, ocazie cu care inculpatul si aparatorul sau ales nu au inteles sa-i adreseze intrebari cu privire la presiunile exercitate prin persoane interpuse asupra sa si cu privire la "garantiile" de eliberare date acestui inculpat. Este greu de crezut ca inculpatul, fata de care s-a luat masura retinerii si arestului preventiv din 6 decembrie 2002 si care a inteles sa exercite calea de atac a recursului impotriva hotararii de luare a acestei masuri preventive, de prelungire si mentinere a acestei masuri putea sa manifeste incredere in asa-zisele garantii date de martorul S. D. ca va fi judecat in libertate, in conditiile in care toate aceste cai de atac exercitate de el au fost respinse, in mare parte, ca nefondate dar si ca tardive. In intervalul de timp de cand este privat de libertate inculpatul putea sa realizeze nu doar faptul ca acuzele ce planeaza asupra sa sunt foarte grave, dar si aceea ca necolaborarea cu organele judiciare si cele judecatoresti pot fi aspecte ce pot influenta in mod negativ modul de solutionare a cauzei.
- martorii R. P. si M. M. indicati de inculpat la ultimele termene de judecata ca fiind adevaratii autori ai faptei de care este acuzat acesta, au fost propusi in conditii ce contravin disp.art.320 alin.3 teza finala C.pr.penala. instanta de fond a precizat, vis-à-vis de acesti doi martori, ca este oportuna identificarea si audierea acestora de catre organele judiciare, in conditiile in care pentru a se asigura respectarea disp.art.4 C.pr.pen. coroborat cu disp.art.6 paragraf 1 din CEDO, trebuia sa dea maxima eficienta dispozitiilor art.327, 328 C.pr.pen.
De asemenea se constata ca, in mod gresit instanta de fond a stabilit ca doar procurorul poate proceda la reaudierea martorilor S. D. si C. A. E. pentru lamurirea aspectelor expuse in sentinta pronuntata, in conditiile in care judecatorul, investit cu solutionarea cauzei privindu-l pe inculpat, putea si trebuia sa dea maxima eficienta in cauza dispozitiilor art.327 - 331 C.pr.pen., dat fiind si timpul (mai mare de 1 an) scurs de la trimiterea in judecata a inculpatului. Totodata, pe calea unei adrese emise catre organele judiciare - de natura criminalistica - puteau fi obtinute de  catre instanta informatiile apreciate drept necesare si importante legate de urmele papilare ridicate de la locul crimei, determinarea numarului persoanelor prezente la locul crimei si identificarea acestora, determinarea grupei lor sanguine, relatii referitoare la examinarea biocriminalistica a celorlalte obiecte ridicare de la locul crimei.
Cele retinute de catre instanta ca motive ce justificau restituirea cauzei la Parchet in vederea completarii urmaririi penale sunt obiective ce se pot realiza in conditii de maxima eficienta si celeritate de catre aceasta (instanta), daca s-ar fi inteles sa se respecte disp.art.4 C.pr.pen., disp.art.21 alin.3 din Constitutia revizuita a Romaniei si disp.art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Deoarece se constata ca, pe baza celor mai-sus expuse si in conformitate cu disp.art.3859 alin.1 pct.18 C.pr.pen., sentinta primei instante este netemeinica, urmeaza ca in conformitate cu disp.art.38515 pct.1 lit.c C.pr.pen. sa se admita recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Mures impotriva sentintei penale nr.420/17.01.2004 a Tribunalului Mures.
Se va casa integral sentinta penala atacata si se va dispune continuarea judecarii cauzei de catre prima instanta, ce va pasi la administrarea tuturor probelor ce le va aprecia drept concludente, pertinente si utile in vederea justei solutionari a cauzei.
Conform disp.art.38516 alin.2 C.pr.pen. se va mentine starea de arest preventiv a inc.C. P. E., apreciindu-se ca fata de acesta continua sa fie incidente disp.art.143 alin.1, 148 lit.c, h C.pr.pen., temeiuri legale avute in vedere la luarea, prelungirea si mentinerea acestei masuri preventive.