Acordarea sporului lunar de dificultate de 50% din salariul sau indemnizatia corespunzatoare functiei pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese sau numite, din administratia publica centrala si locala, prevazut de art. 1 din O....

Acordarea sporului lunar de dificultate de 50% din salariul sau indemnizatia corespunzatoare functiei pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese sau numite, din administratia publica centrala si locala, prevazut de art. 1 din O.U.G. nr. 136/ 2006 pentru completarea Legii nr. 263/ 2006 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 209/ 2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietatii.

Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice a modificat sau abrogat (expres sau implicit) toate actele normative anterioare ce contin dispozitii contrare, astfel ca pentru anul 2010 ( pentru cand s-a acordat sporul lunar de dificultate prin dispozitia contestata) nu se pot acorda decat sporurile si indemnizatiile mentionate expres in cadrul Sectiunii II a Legii nr.330/2009, articolele nr.18-23.

Totodata, potrivit dispozitiilor art.23 al.2 din Legea nr.330/2009, "suma sporurilor si indemnizatiilor individuale nu va depasi 30% din salariul de baza, solda functiei de baza sau indemnizatia lunara de incadrare". Ca urmare, sporul de dificultate acordat intr-un cuantum ce depaseste, singur sau adunat cu alte sporuri si indemnizatii, limita precizata este nelegal.

Decizia nr.478 din data de 3 martie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal

Reclamanta Institu?ia Prefectului Judetului D. a chemat in judecata pe calea contenciosului administrativ pe paratul Primarul com. V., solicitand anularea partiala a dispozi?iei nr.59/29.01.2010 privind acordarea sporului de dificultate pentru membrii Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar si a Legii nr. 10/2001, dispozitie adoptata de parat, prin care s-a acordat un spor de dificultate de 50 %  din indemnizatia functiei primarului si viceprimarului comunei V.
  Prin sentinta nr. 1344 din 18 noiembrie 2010 Tribunalul D. a admis   cererea formulata de Institutia Prefectului Judetului D., a anulat partial dispozitia nr. 59/29.01.2010 privind sporul de dificultate de 50%  pentru  aplicarea  Legii 18/1991.
Tribunalul a retinut ca, potrivit expunerii de motive pentru adoptarea Ordonantei de urgenta nr. 136/2006 din 22/12/2006, privind completarea Legii nr. 263/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietatii, in vederea sustinerii obiectivului de intarire a capacitatii institutionale din administratia publica locala si centrala este necesara asigurarea unui cadru legal prin care sa se elimine inechitatile create prin neacordarea unor drepturi de natura salariala persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, alese sau numite, din administratia publica locala si centrala, implicate in mod direct in organizarea executarii in concret a actelor normative din domeniul restituirii proprietatilor, in special la nivelul primariilor, in conditiile in care salariatii din subordinea acestora pot beneficia de spor lunar de dificultate.
Potrivit art. I alin.1 din aceeasi lege , prin  derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica, cu modificarile si completarile ulterioare, persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese sau numite, din administratia publica centrala si locala beneficiaza lunar de un spor de dificultate de pana la 50% din indemnizatia corespunzatoare functiei respective sau din salariul de incadrare, in cazul in care sunt implicate in aplicarea  legii fondului funciar.
In aceasta situatie, tribunalul a apreciat ca acest spor nu era un spor regular si el putea fi acordat in mod real doar atunci cand existau fonduri in bugetul local.
  Tribunalul a constatat insa, ca, potrivit art.1 din Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice, aceasta  are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului, stabilindu-se in mod imperativ ca, incepand cu data intrarii in vigoare, in tot sau in parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului platit din fondurile publice sunt si raman in mod exclusiv cele prevazute in prezenta lege. Or, de la adoptarea acestei legi, prevederile privind sporul de dificultate pentru membrii Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar si a Legii nr. 10/2001 nu se mai pot aplica, acestea fiind abrogate implicit.
           Astfel, sistemul de salarizare reglementat prin lege are la baza, printre alte principii, conform art.3 alin.1 lit.b din lege si principiul suprematiei legii, in sensul ca drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forta legii.
           Tribunalul a apreciat ca, in cauza, prin raportare la normele legii privind salarizarea unitara, s-au stabilit drepturi de natura salariala fara respectarea acestui principiu al suprematiei legii, printr-o simpla dispozitie a Primarului Comunei V., care nu reprezinta o norma juridica de forta legii.
Impotriva sentintei a formulat recurs paratul Primarul Comunei V., criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, intemeiat pe dispozitiile  prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 si de art. 3041 Cod procedura civila.
Curtea a retinut ca motivul de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod procedura civila este neintemeiat, din considerentele sentintei recurate reiesind ca hotararea instantei de fond cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, fara a exista contradictie intre considerente sau intre considerente si dispozitiv.
In ceea ce priveste motivul de recurs privind interpretarea si aplicarea gresita a legii, Curtea a considerat ca este neintemeiat.
Astfel, Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice a modificat sau abrogat (expres sau implicit) toate actele normative anterioare ce contin dispozitii contrare, astfel ca pentru anul 2010 (pentru cand s-a acordat sporul lunar de dificultate prin dispozitia contestata) nu se pot acorda decat sporurile si indemnizatiile mentionate expres in cadrul Sectiunii II a Legii nr.330/2009, articolele nr.18-23.
Dispozitiile art.22 al.1 din Anexa III a Legii nr.330/2009, conform carora "functionarii publici au urmatoarele drepturi prevazute de alte acte normative, al caror cuantum se suporta de la bugetul de stat, bugetul local sau, dupa caz, de la bugetul asigurarilor sociale de stat: indemnizatiile stabilite pentru activitati suplimentare la care sunt desemnati sa participe in cadrul unor comisii organizate in conditiile legii" sunt incidente doar in privinta functionarilor publici, intrucat anexa III a Legii nr.330/2009 contine reglementari specifice acestora. Ca urmare, acestea nu pot fi aplicate in cazul alesilor locali sau personalului contractual - anexa nr.I a Legii nr.330/2009 necontinand dispozitii similare celor citate anterior, astfel ca dispozitia contestata este nelegala, intrucat prin aceasta s-a acordat sporul lunar de dificultate unor persoane care nu au calitatea de functionar public (primarul si viceprimarul comunei).
Potrivit dispozitiilor art.23 al.2 din Legea nr.330/2009, "suma sporurilor si indemnizatiilor individuale nu va depasi 30% din salariul de baza, solda functiei de baza sau indemnizatia lunara de incadrare". Ca urmare, sporul de dificultate acordat intr-un cuantum ce depaseste, singur sau adunat cu alte sporuri si indemnizatii, limita precizata este nelegal.
Prin dispozitia contestata s-a dispus acordarea unui spor lunar de dificultate de 50% din salariul sau indemnizatia corespunzatoare functiei, deci cu depasirea limitei legale mentionate anterior, astfel ca si sub acest aspect dispozitia este nelegala.
          In consecinta, fata de dispozitiile art.304 pct.7 si 9, art.304 ind.1 si art.312 al.1 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.